76 matches
-
alocat învățământului. Sumele meschine ce le revin profesorilor sunt, la o judecată sănătoasă, mult mai mari decât ar merita. Că victime ale sistemului sunt și somități - nu impresionează pe nimeni. Important e ca armata mediocrităților să nu iasă din ritmul târșit și ca vocile respectate să se înece în corul răgetelor răgușite ale pitecantropilor ajunși șefi peste catedre, facultăți și universități. Ca unul care n-am avut vreodată ambiția de a ocupa funcții în sistemul administrativ universitar, nu mă pot opri
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
Modele operaționale pentru educarea posturii corecte și a echilibrului la ciclul primar: Exerciții din școala mersului și alergării și variante ale acestora printre care: mers cu un picior îndoit, mers cu ambii genunchi semi îndoiți, mers ghemuit (mersul piticului), mers târșit, mers cu un picior târât, alergare tropăită, alergare îngenunchiată, alergare pe călcâie, alergare pe vârfuri, alergare cu vârfurile orientate spre exterior/interior,etc. Exerciții cu mingea: mers cu pas sportiv, mingea ținută cu mâna dreaptă în dreptul șoldului, celălalt braț se
INTERVENȚII ASUPRA DEZVOLTĂRII ECHILIBRULUI LA ELEVII DE CLASA. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mirela Damian, George Stănculescu, Cecilia Gevat, Alin Larion, Daniel Docu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_531]
-
un moment dat, Tamara și se ridică zvâcnit de pe locul ei. Făcu un pas, al doilea însă îi rămase oarecum atârnat în aer. Emi ieșise, se îndrepta spre ele. Parcă venea și parcă nu venea, venea șovăielnic, agale, cu pașii târșiți și cu umerii plecați. Parcă dintr-o dată, din femeia bine făcută și impozantă ce era, se topiseră mai mulți centimetri, lăsând-o ușor chircită, crispată, ca o trestie în bătaia vântului. Tamara se reașezase. Fu rândul, acum, al Mioarei, să
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
Fusulan"-partea întâi (din volumul "DOMNIȘOARA IULIA") După plecarea domnișoarei Iulia, domnul Arsu ne-a adus un alt învățător. Uscățiv, adus de spate, gălbejit și zbârcit, cu niște pungi vinete la ochii mereu tulburi. A intrat în clasă cu pași târșiți de moșneag obosit, având în mână o servietă voluminoasă, burdușită, iar în cealaltă mână, o nuia lungă și groasă pe care a pus-o tacticos pe catedră. - Copii, ne-a zâmbit fericit domnul Arsu, bucuros că ne-a găsit așa
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
am reușit să pun mai multă învățătură decât uitare; dacă nu cumva acestea tocmai se cumpănesc - sau se dezechilibrează pentru o altă alcătuire, pe care va trebui s-o găsesc. Ceea ce aș putea mărturisi, cu ocazia acestui debut (al unuia târșit, de altfel, prin multe alte debuturi) este bucuria copilărească a întâlnirii c-o materie care trebuia să fie a mea - (mi-ar plăcea să cred că nu mi-a scăpat definitiv) - și largul în care mă simt, uneori, în osteneala
Marin Sorescu, pictorul [Corola-blog/BlogPost/97255_a_98547]
-
pe buton, formând binecunoscutul lor cod. Nimic. Televizorul se auzea în continuare, dar nicio altă mișcare sau voce. I se păru că undeva, la parter, se auzea ceva și atunci se grăbi să sune din nou. În sfârșit, auzi papucii târșiți pe gresie și în cadrul ușii, apăru silueta lui Vadim, barându-i trecerea. - Uite ce este - nu-și mai găsea Florin cuvintele - nu te supăra, dar totul s-a petrecut atât de neașteptat că, nici măcar n-am avut timp să spun
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
La celelalte cifre nu le-a mai cerut copiilor să spună cu cine seamănă. Dar... ți-ai găsit! Fenomenul se declanșase. La cifra doi, a sărit Vârtopeanu: - Asta parcă este baba Floarea a lui... cocoșată, cu burta înainte și picioarele târșite! - Ba este Gheorghe necăjitu’ a sărit altul, că și ăla este cocoșat și abia târăște picioarele! - Ba nu! - Gataa! A strigat domnișoara Iulia, cifra doi este cifra doi și nu seamănă cu nimeni. Cifra trei este așa cum am făcut-o
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
sat și să fure câta slănină Câta brânză și un codru de pâine. Mergând pe cărarea abia ghicită de sub crengile fagilor Însoțit de freamătul și de vuietul pădurii Lui Gheorghe i s-a părut că aude În urma sa pași Pași târșiți de fiară ori de moroni S-a oprit Gheorghe, s-a oprit și celălalt, A pornit Gheorghe, a pornit și celălalt. Când frica l-a strâns În brațele ei vâscoase Gheorghe s-a Întors brusc, a scos răvolful de la brâu
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
după al cărei orar se desfășoară existența provincială a acestei familii de vreme rea, figurile care o compun sunt deosebit de pregnante. Unchiul Ion e un personaj memorabil, atât ca natură umană ficționalizată, cât și ca realizare artistică. Cu mersul său "târșit", cu care își trage un picior rănit în război, cu chipul adeseori pământiu de îngrijorare, dar și cu "fălcile late ale familiei" strânse, încăpățânat, pentru protejarea acesteia, cu bâțâiala genunchiului și alte ticuri bine cunoscute de sora și nepoata care
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
grijă cum s-ar cuveni, după câte am aflat. MAVRICHIE: Măcar dacă și-ar purta de grijă sieși... (Grupul trece prin fața lor. Cuprinde câțiva mântuiți îmbrăcați la fel, cu cămeșoaie de un alb îndoielnic, sunt rași pe cap și calcă târșit, cântând ca vai de lume. În fruntea lor, Sfântul Terentie, cu o aură asemănătoare celei a Sfântului Mavrichie, bate tactul cu toiagul înalt. Se îndreaptă spre Mărul lui Adam. La câțiva pași în urmă, vine un întârziat, evident dezorientat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ulița întunecoasă. Până acasă, mai că n-au schimbat o vorbă. Tăcerea lor și cea din jur era punctată doar de o poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era a treia zi de Paști. Măriucă, știi bine că astăzi merg
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și i-a șoptit. Ai aflat că de mâine dimineață ești ministru? Nu. N-am aflat. Cunosc, doar, că, ziua aia nu e prea îndepărtată. Ziua aia e chiar mâine, mă, nepriceputule. Hai, treci odată la fapte, ce mă ții târșită, ca să-mi intre aer rece, acolo?! Bine. Atenție! și se și înșurubă între acele picioare de basm, pe care le cunoștea, atît de bine, de pe toate părțile. Actul se consumă rapid. Din partea lui, fără nici o plăcere; din a ei, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Și-amurgul ce îmi spune că-ntr-o zi, Vor apărea în viața mea și norii, Anii s-or duce-n zbor precum cocorii Și floarea vieții se va veșteji. Binecuvântă clipa cea rămasă Și tâmpla ce ninsoate-a adunat, Pasul târșit ce merge către Casă Și pâinea ce mi-ai dat zilnic pe masă, Pe toți acei ce-n urmă am lăsat. Să poruncești furtunilor să tacă Și vântului să-mi vină-n ajutor, Când jalnic răsuna-va-n văi o
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
fost de ajutor. Din întâmplare,sau greșală azi,e pe drumuri cerșetor. Cu barbă și adus de spate, un rictus stă în colț de gură. E om bătrân și nu mai poate, cere doar milă. El nu fură . Cu pași târșiți,lovit de soartă își cară grijile-ntr-o plasă. Destinul i-a închis o poartă și azi în stradă e ,,acasă” Priviri în gol,gânduri amare lacrimi se adună pic cu pic... Acum pe nimeni nu mai are și-și
UN OM DUCEA O VIAŢĂ-N TRAISTĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363425_a_364754]
-
început să urce, fără să se mai uite înapoi. Laura, victorioasă, i-a urmărit câteva clipe și s-a felicitat în gând pentru felul în care i-a alungat. L-a privit apoi pe cel care se apropia cu pași târșiți pe zăpadă. Aplecat din mijloc ca un om experimentat în urcușuri și dozarea efortului depus, purtându-și cu o mână schiurile legate pe umăr și trăgând amuzat sania cu cealaltă mână, tânărul s-a apropiat zâmbind. Ajuns la doi pași
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Este un partid puternic, domnule... - Mie nu-mi place, coane... Altul, nu mai ai? - Am, domnule! Cum să nu am? Îți propun să votezi cu... cu cei mai grozavi, adică cei de la PSD. Cei mai buni, cu experiență în toate, târșiți și târâți prin toate... Ei, ce zici? - Cum ai zis, coane? - Pe-Se-De, am zis, domnule... - Păi... nu ai zis complet sau corect, coane. De ce și pe ce anume șed ăștia? Cum adică? - Cum adică, ce? - Pe ce șed ei, am
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
dulciferă, care trăiește cu gândurile în nori, nefăcând nimic ca să atragă atenția celor din jur. Maisusdescrisa trece printre cei porniți în căutarea iubirii fără să îi vadă, să îi simtă ori să-i audă. Mutismul ei, inexpresivitatea feței, insipiditatea trupului, târșitul picioarelor, bine trecute de 41 la stângul, respective 42 la dreptul, sunt calități care îi conferă irezistibilitatea. Când le întoarce spatele admiratorilor, iar privirea lor se fixează pe cocul Proaspăt IeșitDus, pieptul lor este sfășiat de un unic suspin: ce
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
Soseam intempestiv, în plină viteză Și zăboveam doar o clipă, doar cât Să mă șterg de tăceri, să mă lepăd de umbre. Sunt colac de salvare. Colacul de salvare inutil Stârnind cercuri concentrice ca o promisiune Niciodată la timp. Pașii târșiți ai disperării Care nu se împarte cu nimeni. Sunt roată, O, Doamne, ce roată pitică, Ce roată trasă de îngeri La un atelaj dintr-o scoică, Sunt mica roată. De mine depinde Tot angrenajul universului Înhămată la Carulcel Mic ce
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > STING... Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 920 din 08 iulie 2013 Toate Articolele Autorului sting în ceara lumânării ochiul meu atins de tăcere în instigarea la liniște îmi dezbrac pașii târșiți pe întinderea mării plată îmi dorm ultima literă din cuvânt înainte de a afla voi simpli trecători cum se moare Referință Bibliografică: Sting... / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 920, Anul III, 08 iulie 2013. Drepturi de Autor
STING... de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351947_a_353276]
-
sunt de părere că schimbările ordonate la vârful ierarhiei au generat modificări în orga-ni-gra-ma instituției. Cum se schimbă conducerea, se schimbă și vârfurile la direcții și servicii. - Da, înțeleg. Iar aceste vârfuri vin cu oamenii lor, chiar dacă înlocuiesc profesioniști adevărați, târșiți în adevărata muncă de poliție... E posibil ca ziua de mâine să mă arunce și pe mine cine știe pe unde, a clătinat capul comisarul Grosu cu amărăciune și dezgust, chiar dacă nu sunt eu un specialist de talia dumneavoastră. - Mda
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
și eu roba. Îmbrac-o și dumneata. Te aștept în birou și apoi mergem în sală. Mai e puțin până la miezul nopții. Trebuie să ne facem datoria, a hotărât magistratul și s-a deplasat către ușă fără grabă, cu pași târșiți, parcă îmbătrânit în clipele de meditație realizată la adăpostul acelei liniști mormântale ce prevestea parcă o furtună. După câteva minute a încetat toată zarva de pe holul lung al instanței. Polițiști și civili intraseră în sala de judecată în care avocatul
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
mea fierbinte, Să le vorbesc de Har și Dumnezeu. Rămâne-va în urmă amintirea Unei trăiri ce-n sine a durut, Dar care-mbrățișând nemărginirea, Ajuns-a unde Domnul ei a vrut. Și-or mai rămâne urme în zăpadă, De pași târșiți, dar veșnic doritori, Să urce pe-nălțimi, cu dor să vadă Cerul întreg, cu-ai săi luminători. În urma mea rămâne-vor dorințe, Ce nu s-au împlinit dar care-or fi, Prin mărturie, scop și năzuințe, Indicator spre cer, spre
ÎN URMA MEA... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369508_a_370837]
-
martie 2014 Toate Articolele Autorului ploile smulg cuvintele poeților se răstignesc iernile relaxarea este un lux primăverile târâie în ele copacii cuvintele renasc adorm țâșnesc prin porii secundelor năuce e atâta timp irosit între două cuvinte încât podeaua ascultă pașii târșiți ai nesiguranței sunt ca un vultur în schimbare de cioc răsuflu mai greu după răceala oamenilor respir liniștit după o infuzie de poezie reascult forța naturii risipită în picături de gânduri de sunet ecourile le readună le răspândesc în fiecare
ÎMI SPUN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340966_a_342295]
-
sunt de părere că schimbările ordonate la vârful ierarhiei au generat modificări în organigrama instituției... Cum se schimbă conducerea, se schimbă și vârfurile la direcții și servicii... Da, înțeleg. Iar aceste vârfuri vin cu oamenii lor... chiar dacă înlocuiesc profesioniști adevărați, târșiți în adevărata muncă de poliție... E posibil ca ziua de mâine să mă arunce și pe mine cine știe pe unde, a clătinat capul comisarul Grosu, cu amărăciune și dezgust, adăugând ca pentru sine: chiar dacă nu sunt eu un specialist
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
care nu-i mai văzuse din toamnă. Filiform, cu vârsta aparentă de circa șaizeci de ani sau poate chiar peste, târa după sine, ținând-o strâns de un cot, femeia slăbănoagă cu genunchii veșnic flexați, care înainta cu pași mărunți, târșiți, șchiopătând ușor din șoldul stâng. Fața-i inexpresivă, cu tenul palid și încă tânăr, făcea dificilă aprecierea vârstei, iar postura aceea a ei, cu spinarea mereu curbată și genunchii îndoiți și înțepeniți, atrăgea imediat privirea care, rămânea captivă în contemplarea
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]