163 matches
-
fapt, mai aproape decât credem de celălalt țărm al Atlanticului. Poveștile premiate, cu copiii părăsiți de părinții plecați la muncă în străinătate, le puteți vedea aici: Felicitări Paulei Herlo și lui Cosmin Stan, felicitări echipei: Sergiu Matei, Marius Ivan, Eduard Târna și Alex Livadariu! [trilu-audio]http://www.trilulilu.ro/morsa 2003/1f6bf075a9a0d6[/trilu-audio] Bla-Bla-Bla cu ProTV-ul asta.Ceea ce a gastigat săptămâna asta, nu poate să șteargă dezgustul creat datorită știrilor de la ora 5. Eu doar vreau să comunic cu Dragoș
Bridging the gap: Emmy pentru România by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82819_a_84144]
-
46. LICEUL TEHNOLOGIC, COMUNA STARCHIOJD, județul Prahova, 6 înscriși, 1 neprezentat, 5 respinși 47. LICEUL TEHNOLOGIC, STOLNICENI-PRĂJESCU, județul Iași, 4 înscriși, 4 respinși 48. LICEUL TEHNOLOGIC NR.1 SURDUC, județul Sălaj, 56 înscriși, 52 absenți, 4 respinși 49. LICEUL TEHNOLOGIC TÂRNA MARE, județul Satu Mare, 8inscrisi, 8 respinși 50. LICEUL TEHNOLOGIC "SF. DIMITRIE" TEREGOVA, județul Caras Severin, 13 înscriși, 2 elevi neprezentați, 11 respinși 51. LICEUL TEORETIC IRIS TIMIȘOARA, 20 înscriși, 5 neprezentați, 15 respinși 52. LICEUL TEORETIC SOCRATES TIMIȘOARA, 2 înscriși
Bacalaureat 2013. Vezi cele 56 de licee unde nimeni nu a promovat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77889_a_79214]
-
din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în haină militară toți căpătând fețele imprecise din fotografiile boțite, ținute sub pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic al frunzelor, metal prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele slăbesc, toartele târnelor tremură între degete. Uneori se năpustesc graurii, vin tăcuți și coboară ca săgețile. Un șuierat puternic și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
URCAREA PE MUNTE Șamanii veacului din urmă își latră radioactivele vrăji, supărând și rănind timpanul firii precum apa rămasă în ureche. Se lăbărțează ura pe altarul rațiunii și sună asurzitor tam-tamul unui dans bolnav și ilogic. Ca un ombilic netăiat târnă disperarea pe cheutoarea gândului și viermii corodați ai istoriei rod temeliile vremurilor. Peste tot nesătuii timpului înșiruiți ca în parabola orbilor, ignoră cu inconștiență viața, dar mai ales moartea. VIITURA Lacomă și trufașă, cununată cu scârba se rostogolește amenințătoarea, pustiitoarea
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
Autor: Marian Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului IX Prin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți. - Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
În cele din urmă l-am convins pe taică-meu ca Lisaveta să ne oprească una dintre ele. Acum problema era pe care s-o opresc dintre cele patru? Am stat mult să mă gân¬desc, uitân- du-mă în târnă la ele cum se zvârco¬leau oarbe și fără ajutor, țipând sfâșietor... Aș fi vrut ca nu eu să fi fost nevoit să aleg, fiindcă eram conștient că pe trei dintre ele le con¬dam-nam la moarte, dar n-am
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
și se așeza pe dala de piatră de pe marginea podețului din fața casei lui Sclipa, peste drum de casa noastră; până la prânzu’ ăl mare femeia era înconjurată de căni și ulcele primite de pomană, fiind nevoită să le care acasă cu târna sau chiar cu telteul, ajutată de ne¬poți. Atât de mult intrase în conștiința oa¬me¬nilor asocierea între porecla Rodoloaia și fap¬tul că aceasta cer¬șea, încât de multe ori o auzeai aruncată cu năduf oricui înclina să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
CÂINI (MINIROMAN) (IX), de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. IX Prin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți. - Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
mă angajăz tot ieu să țî le vânz, hai zău, nu le omărî. Citește mai mult IXPrin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul nostru de peste drum - Ion Mandea, zis Lisaveta, trecând la vale cu o târnă din care scheunau ascuțit și dureros patru căței atunci fătați; orbi și fără apărare, păreau niște viermi uriași care se miș- cau chinuit, fiecare căutând să iasă deasupra celorlalți.- Nea Ioane, une duci tale cățăii ăia? - l-am întrebat pe
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
de praf. Dar hai fiule în casă, intervine, taică-său, să vorbim și noi ca oamenii. De unde ești tu, mă întreabă el curios, de pe Vlașca, îi răspund eu. Știu cunosc Vlașca și Teleormanul cum îmi cunosc casa, am fost cu târne, mături și butoaie, altădată, mai demult, mergeam cu poșircă, erau alte timpuri... Am urcat pe prispă, apoi am intrat în casă, o cameră mică căreia îi atingeam grinzile cu capul. Voiam să mă odihnesc puțin. Mă săturasem de hurducăitul căruței
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
a aflat că era ziua lui Florin și că el a scris atunci în agendă să: „am cunoscut acum pe mărunțica câmpului și va fi soția mea”. Și după trei ani de școală, Titina a plecat în Maramureș în satul Târna Mare (un sat la granița cu URSS) unde fratele mai mare era director de școală și a ajuns învățătoare suplinitoare în Valea Seaca... Și a luat-o și pe Ionțica din Mădulari și au stat în gazdă la Doroș Iacob
TITINA NICA ŢENE-OLTEANCA DIN INIMA CLUJULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354059_a_355388]
-
și revoltată să-i număr defectele. Erau așa de multe în ochii mei că, în mai puțin de cinci minute, apărea mai negru decât oaia lui Sica din fundul grădinii. -Ce face tac-tu-mare? m-a întrebat când și-a adus târnele și s-a așezat pe prispă. “Am câștigat“ mi-am spus în sinea mea și fericită că aveam un subiect, m-am așezat lângă el, dar cu grijă să nu-mi murdăresc rochia de praf. -Ce faci cu târnele? l-
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
adus târnele și s-a așezat pe prispă. “Am câștigat“ mi-am spus în sinea mea și fericită că aveam un subiect, m-am așezat lângă el, dar cu grijă să nu-mi murdăresc rochia de praf. -Ce faci cu târnele? l-am intrbat fără să-i răspund la întrebare. -Repar nuielile care s-au rupt de atâția ani, pentru că, în curând, trebuie să cărăm cartofii de pe câmp. M-am uitat la degetele lui noduroase și mirată de abilitatea lor, mi-
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
doctorița de la dispensar”, după spusele lui tataie și fericită că aveam să fac o impresie bună țărăncilor care nu mă văzuseră din toamna trecută, am luat-o pe Orfană de lanț. Mergeam amândouă în urma lui tataie, care ducea cele două târne. Numai că, la fântână, când să dăm cotul, Sica de peste grădini, când ne-a văzut, în loc de “bună-dimineața”, i-a spus lui tataie: -Unde o iei, bre, pe nepoată-ta așa înțolită? Pământul este moale de la rouă și fără nădragi pe
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
căruță, tataie a slobozit calul, după care m-a coborât și pe mine cu mâinie lui puternice și cu degetele noduroase de muncă. -Ce fac, tataie? l-am întrebat veselă. -Nu faci nimic; mergi în urma mea și strângi buruienile în târnă, să le luăm pe urmă acasă pentru vacă. În mintea lui asta însemna nimic; trebuia să stau aplecată și să pun una după alta buruienile în târna din nuiele, făcută de el în timpul iernii, la gura sobei. Uitasem toate poveștile
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
am întrebat veselă. -Nu faci nimic; mergi în urma mea și strângi buruienile în târnă, să le luăm pe urmă acasă pentru vacă. În mintea lui asta însemna nimic; trebuia să stau aplecată și să pun una după alta buruienile în târna din nuiele, făcută de el în timpul iernii, la gura sobei. Uitasem toate poveștile lui triste, eram fericită că tataie al meu, care era iute ca „suveica”, avusese încredere în mine de mă luase cu el la câmp să-l ajut
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
el în timpul iernii, la gura sobei. Uitasem toate poveștile lui triste, eram fericită că tataie al meu, care era iute ca „suveica”, avusese încredere în mine de mă luase cu el la câmp să-l ajut. Am început să trag târna după mine, fără să aștept ca tataie să înceapă plivitul buruienilor. Stăteam dreaptă în capul locului, ca un soldat în ziua defilării, așteptând să încep cea mai importantă misiune din viața mea; în mai puțin de cinci minute deja, pe
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
mine, fără să aștept ca tataie să înceapă plivitul buruienilor. Stăteam dreaptă în capul locului, ca un soldat în ziua defilării, așteptând să încep cea mai importantă misiune din viața mea; în mai puțin de cinci minute deja, pe fundul târnei zăceau primele buruieni. Uitasem totul și eram fericită! Mă gândeam cu regret că, în primăvara viitoare aveam să fiu la școală, iar tataie o să muncească singur. Cu o undă de tristețe în voce l-am întrebat, la ce s-ar
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
început plictisită, iar pe urmă cu graba înfometatului. Tataie mă privea cu un zâmbet satisfăcut; știam că el câștigase, dar nu mai avea importanță. După prânz am muncit amândoi fără să vorbim. Tataie se întorcea și mă ajuta să umplu târna cu buruieni, pe care le căra la căruță. Erajm obosită, dar fericită. Mă simțeam mare și importantă. Petrecusem toată ziua în câmp. Când ne-am întors acasă, spre seară, tataie avea poftă să povestească. Îl ascultam cu ochii închiși și
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
și Liceul Teoretic (absolvit în 1960) în orașul Drăgășani • 1960-1962 Urmează cursurile de 2 ani ale Școali Tehnice de Tehnoredactori „Dimitrie Marinescu” din București • 1962-1965 Institutul Pedagogic din Baia Mare, Facultatea de Filologie-istorie După absolvirea facultății lucrează ca profesor în comuna Târna Mare din regiunea Maramureș. În 1964 devine redactor al Stației de Radioficare Drăgășani, în emisiunile căreia difuzează reportaje și lucrări literare ale scriitorilor drăgășeneni, cum ar fi: prof.Emil Istocescu, Dumitru Constantin, Dumitru Velea, părintele Bălașa, N.Cochinescu, Virgil Mazilescu
AL FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340302_a_341631]
-
mea de răi, în veșnicie Nu regăsesc cărările pierdute... MÂNA CE-A FOST O VIOARĂ Pe câmp amiroase a floare de răi Un abur curat răsărind din pământ Mi-atârnă un vis de o coama de vânt; Călcata mi-i târna de slobozii căi. Mi-e glasul firav fiindcă-i nechiotit Să dau mărturie cu el, nu văd rost De nici nu mai știu: am fost, nu am fost? Un vers se preschimba în plâns hohotit. Îmi sângeră-n carne rebelul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
eu am răspuns: - Sunt puțin supărată că nu am cu cine merge la serbare pe stadion! - Nu-i nimic, mergi cu mine! Această naivitate și simplitate a mea l-a cucerit din prima clipă. Tot împreună am mers și la Târna Mare, o comună de graniță, din județul Maramureș, unde aveam un frate director de școală și unde era mare nevoie de cadre didactice. Peisajele de vis, copiii minunați, pui de oșeni care erau în clasele mici, m-au făcut foarte
PUNTEA de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341529_a_342858]
-
grastende. Tinere, lasă-mă, nu calcă pe Terneia, muk-ma, na tho o punro pe albeața mea apretata munro parnimos muhliardo Călărețul se apropie O grastiari pashol Bătând topa câmpiei Marindoi e davuli le anlinjeski În fierărie tânărul Ande sastrilin o târno A închis ochii. Phandadea le yakha. Prin plantația de măslini ei vin Mashkar e bar le zektilinengi von aventar bronz și visări- gitanii Pirdune thai sune, le Romă capete ridicate share vazde și ochii pe jumătate închiși. Thai yakha dopashe
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
Zamfira nu se vede! Nu-i! E Zamfira chi dikhiol! Na'i! Și s-a răcit mâncarea lui. Thai shudrilo lesko hamo'. Dar iată e. În urmă îi Ta" di"ta sila. Pala lațe Un tanar vine din câmpii. Îk târno avel umalendar. Țiganului necunoscut Le bi-prinjandine Romeskă — Tătuca! față i-a vorbit, -Dadoreia! E shiorî leskă phendi, Un om din lume neștiut Îk manush themestar bi-jando Aflând, la noi eu am poftit, Arakhlindoi, me amende akhardem, Străin fiind, dintru alt
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]