76 matches
-
au ospătat sub meri/ și Ele au purces gravide, ca-n legendă./ E toamnă. Cade frunza, cum a căzut și ieri -/ un fapt banal trecut de Domnu' în agendă.// Azi, de-auziți un aspru, nervos și repetat/ "hîrști! hîrști!" de tîrn spinos la ceas cam nepermis -/ de-a fi măturător de străzi în Paradis" (Toamnă în Biblie). Sau trădînd complexul său de basarabean, id est de român marginalizat, supus complexelor deculturalizării, ale alienării: "mă simt extrem de jenat ca și cum/ i-aș fi
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
fel de imagine-tip, prin confruntarea cu care identificăm aplicarea etichetei verbale la o realitate oarecare. în momentul de față, mi se pare că în interiorul limbii române imaginile prototipice pentru odaliscă (lux, calm și voluptate) și pentru femeie de serviciu (tîrn, halat și detergent) sînt cît se poate de divergente. De altfel, termenii din sfera semantică a acestui tip de muncă subordonată - cameristă, fată-n casă, jupîneasă, menajeră, îngrijitoare, servitoare, servantă, slujnică etc. - au conotații istorice extrem de puternice, astfel că deplasarea
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
Le vindea chiar în poarta casei lui cu livadă, din Mărțișor, unde e și îngropat. Că tocmai apăruseră cireșele de mai... Dădusem colțul ulicioarei din Văcărești, mă apropiam cu nodul în gît, de emoție... Văzusem de la distanță coșul de nuiele, tîrnul, cu cireșe așezat în pragul porții. În jur, nimeni, nici un cumpărător. Hazardul vrînd probabil să fiu martorul absolut. Mai întîi, îl salutasem cu sfiala unui derbedeu pus pe calea cea bună; înclinîndu-mă cît mai în jos înaintea clasicului cu bască
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
de fiară dezlănțuită. Dar tot cu biciul în mână era!... Îmi trecuse teama! Scăpase calul și rămăsesem eu, să trag ponoasele, așa că plusez, văzând câteva capete de copil în căruța cu coviltir, ornată cu sârme, fiare vechi, adunate de aiurea, târnuri și coșuri de nuiele.... - Vrei ceva de mâncare pentru copii? - Dacă tot nu ne lași să ne vedem de drum, fă-ți ceva pomană, cu de-ale gurii! - Da cu animalul ce ai, de-l bați așa de moarte? - Nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
mai ai nevoie de ceva, strigă-mă! Preț de vreo două ore, cât a păscut catârul, m-a tot rugat: că mai vrea apă; că ar vrea să-i cumpăr un coș de nuiele sau, măcar, „vreo două mături de târn” și, în mod special (și „profesional”): „dacă n-am să-i dau 37 de lei, să cumpere o rețetă pentru copii!”. Mă revolt, precum, catârul, și-i zic deranjat: „Ia leagă, frate, calul la căruță și cară-te!”... Pleacă, direct
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
Miluță, cu prosopul în mâini, prinse să se închine cu glas tare, cu voce schimbată. Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se numele tău... Îndură-te de noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre... Luă apoi mătura de după ușă, târnul de gunoi, o cârpă și puse mâna pe clanță. Mălaiul s-a terminat. Vino jos după făină, la Invalid, o rugă și închise ușa după ea. Strânsă între pereții dospiți de mucegaiuri, scara veche trosnea răgușit. Bătrâna, târșindu-și picioarele-ncălțate-n târlici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
amintire, tot din armată, tulbură mierea și praful unui miez de toamnă dobrogeană și ne aduce, pe Dan și pe mine, pe una dintre aleile pietruite ale UM 01352 de la Corbu de Sus. Fiecare din noi ține în mână un târn de răchită în curs de deșirare ΄balaur“, în argoul cazon) și încearcă să ducă la îndeplinire un ordin de un sadism iscălit în tandem de Brecht și Jarry: măturarea frunzelor în condiții de vântoasă. Manevra are ceva - că tot
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
unde-i tat-tu? VASILICĂ: Era prin șură când am plecat. DĂNILĂ (vine): Gata, Vasilică, i-ai adăpat? VASILICĂ: Precum ai spus, tătucă. I-am lăsat priponiți lângă fântână și-am venit. DĂNILĂ: Bine-ai făcut. Acuma pune mâna pe târn și deretică prin șură, că numa' bunica Safta lipsește de-acolo. (Vasilică iese) SMARANDA: Da' când te-ai întors, Dănilă, că nici n-ai plecat bine. S-a-ntâmplat ceva? DĂNILĂ: Nu s-a-ntâmplat nimica. SMARANDA: Zicea băietu' că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ista nou peici” dar crezând că vine cu vaca de la veterinar l-au lăsat În pace. S-a Întors după o oră, a găsit toate treburile puse la punct și, În timp ce Marinița „hăcuia”pentru rățuștele mărișoare, Va mătura ograda cu târnul și căra gunoiul. Când au considerat că și-au terminat treburile, au mers În casă și au mâncat lapte cu mămăliguță și două ouă făcute scrob. Bomboanele erau terminate de multă vreme. Au dat amândoi muștele afară din odaie, fata
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gustul. Tot ce era verde le era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic lăstar, încercând să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii le zdrobeau prin curți și pe străzi, călcându-le sau izbindu-le cu târnurile, cu ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în case; picau în fântâni și în troaca porcilor epuizate, flămânde ori, poate, prea sătule. Trei zile a ținut povestea cu lăcustele; lăsând în urmă milioane de morți și de răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-i calce, își făceau cruci repezite de teamă că, dimpotrivă, sfârșitul Ăl Mare-i încolțește... De când poposise la rudari, tânărul îi uimise cu ușurința în a ciopli cot la cot cu ei lemnul. Scobea albii, linguri, fuse ori lega la târnuri. Lucra cu spor, nedorind nimic decât să mănânce alături de ei. Acum, de când ziua se micșorase lăsând loc devreme întunericului, în timp ce le povestea ălor mici năzdrăvăniile știute, meșterea întruna la o șuierică. Părea că n-avea s-o termine curând, așa
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NOAPTEA DINAINTEA ZILEI Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă tot pețesc trăsurile vacante cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi și simt femei, prin jur, mergînd pe poante, și toți nebunii lumii îmi par teferi. Eu le răspund candid că nu-s acasă. Mă înțeleg muscalii, și se-nchină. Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă, un șobolan se
NOAPTEA DINAINTEA ZILEI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383071_a_384400]
-
valea unei plîngeri,Trag după mine fulgii care-apun.E o beție-n anotimp și-n ... XXIII. NOAPTEA DINAINTEA ZILEI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. Mă tot pețesc trăsurile vacante cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi și simt femei, prin jur, mergînd pe poante, și toți nebunii lumii îmi par teferi. Eu le răspund candid că nu-s acasă. Mă înțeleg muscalii, și se-nchină. Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă, un șobolan se
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
vîndă busuioc eteric. Cînd s-or trezi la viață cerșetorii, eu voi dormi în pijama scrobită, și vor crăpa deasupra noastră zorii ca niște ouă sfîrîind pe-o plită. Citește mai mult Mă tot pețesc trăsurile vacantecînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferiși simt femei, prin jur, mergînd pe poante,și toți nebunii lumii îmi par teferi.Eu le răspund candid că nu-s acasă.Mă înțeleg muscalii, și se-nchină.Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă,un șobolan se-mpușcă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Acasă > Poezie > Cântec > DOR DE MARE Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mă-mbolnăvește tristul florilor căzute. Măturători cu târnuri le aruncă în pubele. Mi-aș strânge visele și-amorurile mute, Si le-aș înghesui alăturea de ele. E așa frumoasă vara asta încât doare, Din toamna-mi gri ce-o simt că se strecoară. Cand ațipesc sunt iar copil
DOR DE MARE de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/363590_a_364919]
-
bătătura și continuai țesând, ținând strâns, tăind mustățile și terminând de regulă cu baierele care trebuiau să fie ceva mai groase. Erau bune pentru orice, chiar pentru cărți să mergi cu el la școală. Aduceam din zăvoi și taulă pentru târnurile de măturat prin curte sau la poartă, dar mai făceam și câte o năzbâtie de dragul digresiunii. Singur fiind odată, am intrat în apă, m-am agățat de o plavie să nu mă scoată apa afară că nu era prea adâncă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
poartă. Curte mică, strânsă, toamna fluturau frunzele pe sus luate de un vânt puternic, casa în vârful unui deal cu o cameră și o tindă. Casă de rudari. Dar cu fată frumoasă de măritat. Iese întâi maică-sa cu un târn în mână cu care mătura curtea, ce e cu voi, zice, că fata asta e dată unui vecin, să se mărite cu el. Pe ea o mai avem și noi, că cealaltă a fugit cu un popă peste râu, în
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
distrezi, mă rog, ce vrei, dar pe mine unul, nu m-ai văzut. - Am înțeles boierule. Să-ți trăiască familia și ce mai dorești. A sărit șleampăt gardul cu dinții clănțănind și văitându-se. În urma lui, moș Gheorghe a luat târnul, lopata și s-a apucat să șteargă urmele. Referință Bibliografică: Fantoma / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
Ediția nr. 1450 din 20 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În satul de la poalele Parângului, de când se știau, oamenii făceau rost la nevoie de coșuri împletite, albii, copăi de frământat aluaturi, funduri de mămăligă, lopeți de vânturat boabele ori vreun târn de măturat frunzele din bătătură, de la rudarii de sub munte. Aceștia, statorniciți pe meleagurile subcarpatice de sute și sute de ani, erau urmașii „pârâți” ai slavilor trecuți cu valul migrațiilor peste bătrânul Danubiu, grozavi meșteri în „scormonitul” măruntaielor muntelui după minereul
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
meu cartea aceea, ca un țipăt poate, ca o fulgerare, dar trecătoare, amăgitoare. Scrierea ei nu a făcut, aceasta prea bine o știu, decât să-mi mai curețe puțin drumul meu spre text, întru text. E ca și cum îmi măturam cu târn de vorbe calea coborârii mele în text. Un Kerim al cuvintelor, însă fără vreo mahmudea ascunsă, fără vreun Balcic îngropat în amintire, fără dorul nopților încinse și al goanei prin câmpia arsă spre cine știe ce nălucă de cadână. . Nu gândeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca principalele clădiri din centrul orașului să fie împodobite cu ghirlande de flori, crenguțe de brad și iederă, toate podurile și piețele să fie luminate ca ziua și pretutindeni să domnească o curățenie exemplară. Câteva liote de țigani înarmați cu târnuri, mături, lopeți, roabe, sacale și găleți din dotarea armatei ruse adunaseră toată noaptea grămezi întregi de paie, țărână, excremente, coji de semințe, balegă și încă multe alte rămășițe. Asta nu pentru că locuitorii orașului ar fi fost nepăsători. Dimpotrivă, erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bine care din cele două delegații ar fi trebuit să intre prima în sală. Cea rusă sau cea turcă? La ora fixată, însă, plenipotențiarii rezolvară situația venind de capul lor, într-o ordine aleatorie. Un rândaș încă mai azvârlea cu târnul după cerșetorii și câinii vagabonzi care călcau mereu covorul de la intrare, înjurându-i tare de Hristoși și de mame, când își făcu apariția primul sosit, Ibrahim Ali, un magistrat militar turc, urmat, la câteva minute, de Alexandru Sturza și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fără să avem deloc dreptate ! Ce avocați am făcut, în numai câteva decenii, ce vie viață parlamentară ! Una dintre primele din Europa ! Pornind din orișice revoluții pe care primarul le împrăștie cu câțiva jandarmi călări și cu praful ridicat de târnurile măturătorilor, mergând cu orice motiv mărunt la Palat ca să strigăm acolo : Jos Carol I, rușinea tronului României ! Jos guvernul, bandă de asasini ! Lăsând studenții să-și cheltuie entuziasmul tineresc, ridicând baricade, ținând discursuri incendiare, cățărați pe statuia lui Mihai Viteazul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vatican, apoi musai să înveți câteva limbi străine, să devii expert în marketing și PR, să știi să-ți ambalezi cu dichis marfa, să devii flexibil, adaptabil, maleabil și ductil, nu să rămâi sclavul burdihanului, damigenei și banilor culeși cu târnul. Fiecare dintre noi poate înșira numaidecât câteva nume de specialiști, din diferite domenii, total ignorați de media și a căror prezență mediatică ar fi benefică pentru toată lumea. (Chiar: s-ar putea face un brainstorming pe tema asta.) Repet: aceștia ar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o lună în garsoniera ce și-o amenajase pe Afinului zece, ușă-n ușă cu Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu. Nu chiar zi de zi, mai dispărea câte două-trei zile. În mod obișnuit, pleca în zori, deghizat în măturător, purtând în coada târnului o flamură tricoloră, mare cam cât un ștergar de bucătărie, cu gaura de rigoare în locul stemei socialiste. Se întorcea spre prânz, de data aceasta transformat în Jupân Goilă, pălărierul care avea atelierul pe Biruinței cinsprezece, peste drum de rămășițele fostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]