59 matches
-
și instalându-se ocrotitor până prin cele mai tainice locuri ale plaiului străbun; în același timp, văd imagini tv cu oameni abia ținându-se să nu plângă de fericire, inși acuzați iremediabil și vehement de corupție și arestați/eliberați sărutând din târnațele vilelor mâna justiției în semn de plecare din țară pentru a fi dați în urmărire generală... Tot cam pe-atunci îmi sună în urechi și ordinul Domnului Președinte Băsescu ,Să trăiți, bine!", adică cel de pe când nu se lepădase întru
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
descompus liniar de unul din verii lui Contantin Brâncuși (Vasile), cum succesul se poate reduce rapid la un algoritm. Sfântă naivitate: "- Și eu știu să fac orice, ca tot omul de pe la noi; mi-am ridicat singur poarta și stâlpii de la târnaț, ba și țigla pe casă am făcut-o eu. Cioplesc cu tesla, cu barda, ajustez cu rindeaua. Am făcut și o vioară, din frasin. Eram meșter de mic, de aia a vrut unchiu' Costică să mă ducă și pe mine
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
gospodării în Ajun de Crăciunului, dar și obiceiuri rurale precum pițărăii. „Fașe mama pită-n țăst / Șî frământă la colași, / Vre după atâta post, / Să-i împartă la sărași. Dîn cigane fur cârnaț / Șî îl mânc cu colășei, / Șăge soru-mea-n târnaț / Să plecăm în pițărăi.“ Colăceii (pâinea) și cârnațul înseamnă bogăția casei. Țăranul din rodul cel bogat dă prima dată de pomană și celui sărac, pe urmă îl gustă și el, aducând astfel mulțumire lui Dumnezeu. Pițărăii sunt copiii ce au
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
bucata de hârtie, apoi o împături, se ridică vioi, vârîscrisoarea înapoi în buzunar, adună în grabă porumbul risipit, legă sacul și fluierând vesel, cu el pe umăr, ieși din ogradă sub privirile mirate ale femeii, care auzindu-l se iviîn târnaț. Îl urmări cu privirea până se pierdu în spatele porții închise și își făcu o cruce mare. - Domne, Maică Precistă, că și-o pierdut mințile. Acu numără, acu fluieră ca un flăcău de însurătoare. Masa era așternută și mâncarea îl aștepta
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
zăbovi o clipă în poartă, cu privirea pe plicul alb ca zăpada, neîndrăznind să îl deschidă. O neliniște îi cuprinse sufletul și în cele din urmă, îl vârâ adânc în buzunarul pantalonului, tocmai la timp, căci Maria apăru în capul târnațului strigându-l la masă. Își mâncă ouăle prăjite în tăcere, cu ochii în farfurie, încercând să își închipuie ce cuprinde scrisoarea.Cu fiecare clipă care trecea, nerăbdarea de a o citi îi creștea. Ceva din interiorul lui îl oprea să
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
după o anumită rețetă și trebuie băută cu măsură, pe pereți sunt expuse caricaturi: „De mâine montez apometrul la butoi.”, „Vecine, nu mai bate în țeavă!”, „Vorbești stereo sau văd eu dublu?” etc. Casa tradițională din Gurghiu este alcătuită din: târnaț, hol, un fel de prispă, pe care se află preșuri de cânepă, camera din față sau casa dinainte, casa din mijloc, bucătăria sau tinda. În camera din față sau casa dinainte se află patul pe care este expusă zestrea de
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
impresionează atât prin plăcerea de a munci și de a crea, prin respectul față de tradiții, modestie, cât și prin blândețea chipului și a sufletului. Casa din Hodac are în curte: fântână, meliță, plugul cu teleguță, urzar și este alcătuită din: târnaț (prispă), camera a dinainte și camera dinapoi. În târnaț sunt expuse blide cu ștergare, dovleci, șiraguri de fructe puse la uscat, cucuruz. În camera a dinainte se află: car (pat) cu haine, cu țoale, țolinci, perini, lipidee (cearșafuri), pe pereți
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
a crea, prin respectul față de tradiții, modestie, cât și prin blândețea chipului și a sufletului. Casa din Hodac are în curte: fântână, meliță, plugul cu teleguță, urzar și este alcătuită din: târnaț (prispă), camera a dinainte și camera dinapoi. În târnaț sunt expuse blide cu ștergare, dovleci, șiraguri de fructe puse la uscat, cucuruz. În camera a dinainte se află: car (pat) cu haine, cu țoale, țolinci, perini, lipidee (cearșafuri), pe pereți sunt laturi țesute în război, blide cu ștergare, la
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
strigă, Mi se face dor de-Acasă, Ca de-un bruș de mămăligă, De mă văd vuind pe creste Cum voinicii din Posada, Sub opincile făloase Scârțâie pe drum zăpada Și auzul mi se umple De o hărmălaie sfântă, În târnațul plin de viață Îngerii din ceruri cântă Un colind pe care nimeni N-a putut să mi-l înfrângă, Și copilul dintre gânduri A-nceput încet să plângă; Plânsul lui de-atunci îmi umple Sufletul de-o dulce pace, Dar
COLIND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346126_a_347455]
-
de glia satului au cultivat prin ogoare dărnicia, iar în fața colibei creșteau straturile dese de fericire în fiecare an, babele din neamul nostru păgân împleteau cu mâinile uscate de ani cununi zdravene de cepe; le atârnau la colțul grinzii de la târnaț ca un dar adus luminii din soare și mulțumeau cerului că n-a uitat niciodată să ne alduiască cu o ploaie aceste vremuri au durat mult și bine până la un moment dat când au apărut alte legi nepăgâne și-atunci
POEM PĂGÂN de MARIAN HOTCA în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360206_a_361535]
-
de glia satului au cultivat prin ogoare dărnicia, iar în fața colibei creșteau straturile dese de fericire în fiecare an, babele din neamul nostru păgân împleteau cu mâinile uscate de ani cununi zdravene de cepe; le atârnau la colțul grinzii de la târnaț ca un dar adus luminii din soare și mulțumeau cerului că n-a uitat niciodată să ne alduiască cu o ploaie aceste vremuri au durat mult și bine până la un moment dat când au apărut alte legi nepăgâne și-atunci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360229_a_361558]
-
n-o mai giudecat că ce face. De-aia-mi pare mie rău de tinie, că-ncolo n-am nimica, da cu aheștea iești tot on vaiet ș-on plâns. A intrat în bucătăria de vară, a strecurat laptele. În târnaț, sprijinit cu umărul pe țocul ușii, o urmăream, gânditor. Cum să-i explic că exact asta vreau, un vaiet și-un plâns cu rost care să schimbe vaietul și plânsul cu chip de neant?! Foto: Arhiva personală Marcu Jură - O
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
înălțau spre soarele albastru pe care nori mici, pufoși și albi întinseseră o horă, două mândre brăduici ce țineau umbră camerei din față a casei. Am urcat cele trei trepte de scândură cu grijă și emoții. În fața mea se întindea târnațul, tovarășul jocurilor mele, martorul gândurilor și visurilor născute pe când aveam sufletul pur și credeam în curățenia tuturor sufletelor. Acolo, în târnațul acela din scândură mâncată de carii, cu mușcate roșii ca sângele, m-am îndrăgostit prima oară de o stea
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
din față a casei. Am urcat cele trei trepte de scândură cu grijă și emoții. În fața mea se întindea târnațul, tovarășul jocurilor mele, martorul gândurilor și visurilor născute pe când aveam sufletul pur și credeam în curățenia tuturor sufletelor. Acolo, în târnațul acela din scândură mâncată de carii, cu mușcate roșii ca sângele, m-am îndrăgostit prima oară de o stea, înainte să fi citit Luceafărul lui Eminescu. Acolo mi-am jurat că voi învăța pentru mine și pentru tata, să ajung
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
mi-am jurat că voi învăța pentru mine și pentru tata, să ajung” om mare” ca la masa mea să fie în fiecare zi pâine albă cu salam, așa cum văzusem în casa de la oraș a surorii mamei mele. Acolo în târnațul acela am jelit primul prieten adevărat, un biet cățeluș ce-l găsisem flămând și murdar în pragul casei noastre. Am intrat în casă ștergându-mi picioarele de rogojina din pănuși uscate de porumb făcută de Anișoara, Anișoara aia din colțul
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
cu smântâna de două degete și-au făcut loc pe masa acoperită de fața albă, imaculată, neputând lipsi de la ospăț. Împreună cu noi era iubirea, mândria și mulțumirea că suntem cu toții acolo, unu lângă altul și ne putem bucura și de târnațul cu lemnul mâncat de carii, și de daliile mamei, și de iarba tatii, și de apadin fântâna cu cumpănă, și de poarta cu numărul 416, chiar și de vecinele noaste, Lelea Anuță, Maria Lupului, Anișoara sau vecina cea mică și
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
și păreau că zdruncină pământul din toate temeliile. Deși toți încercau să n-o ia în seamă, furtuna le sporea urâtul și oprea pruncul să vină, până ce avea să găsească un loc fără furtuni și fără vaiete... Îndărătul ușii, în târnaț, un om tânăr bătea din picior, cu mâinile încrucișate și scăpăra, din când în când, câte-o sudalmă. Dar de la o vreme a început să se răspândească și-n sufletul lui teama. Dacă nevasta se ducea într-adevăr în temeteu
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
-mi sunt triști, nu vreau Lavazza, nu vreau Expreso cafeaua aceasta din spuză și jar e mult mai bună decât e progresu că are în ea inimă de țigan, mișto avilăn, bine ai plecat la casa pictată mai stau în târnaț arunc o privire apoi peste sat și-i spun la țigancă să-mi ghicească în zaț, din colț Porumbița se uită la mine fătuca frumoasă de șaisprezece ani, țiganca-mi ghicește, în cuvinte străine bani-i refuză, chiar dacă-s sărmani
CASĂ CU SUFLET DE ŢÍGAN de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375521_a_376850]
-
se căuta la începutul secolului al douăzecilea în acest sat era însă cea de zidar. Aceasta, până când oamenii s-au așezat de-a binelea pe acest pământ românesc, locuit cândva de turcii și tătarii migratori. Din planul locuinței, era nelipsit târnațul , așezat de-a lungul întregii fațade și mărginit adesea de stâlpi. Românii ardeleni au plecat de pe pământurile lor urgisiți de unguri, oameni răi, spuneau bătrânii satului: ne jefuiau și ne omorau în stradă, nu țineau cont că e copil, femeie
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
desigur! Doamna Florica Bud - președinta Cenaclului Scriitorilor din Baia Mare, își desăvârșește proza prin articolul: ,,Pthita noastră cea de toate zilele/Bucatele copilăriei” - un exercițiu de literatură gastronomică, prilej de aducere aminte de anii copilăriei, de bunicii și casa dumnealor cu târnaț, de uneltele din curtea unei gospodării țărănești - lucruri indispensabile traiului. Notez, așa în grabă, deși fiecare ar merita atenție: thiclăzău - călcător, fierul de călcat, cociorva - instrumentul fără de care nu se putea lucra la/în cuptor (la care eu ani în
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, Încât ai senzația că ai ajuns Într-un colț de rai. mai urci patru trepte și te găsești În pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune În Ardeal. Casa, de piatră, cu camere Înalte și largi, miroase a foc făcut În sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză Adina Dabija 24 de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de-vie, se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, încât ai senzația că ai ajuns într-un colț de rai. Mai urci patru trepte și te găsești în pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune în Ardeal. Casa, de piatră, cu camere înalte și largi, miroase a foc făcut în sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de- vie, se aude clipocitul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
leneșă și murdară care i-a născut nu mai puțin de zece copii. Murdărie ca În casa ei nu găseai În tot satul. Vasile se născuse paralizat de picioare și umbla tot timpul călare pe un cal, care stătea lângă târnaț până Sâle Îl Încăleca. Ducându-și picioarele cu cele două mâini, așa făcea toate treburile din gospodărie: cosea iarba, reușea să Încarce carul cu fân și ducea apă din Zăpode, ținând găleata Într-o mână În poziție călare. În mâini
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
totuși a plecat. „De la poartă încep s-o ia încet, calcă-n vârful degetelor. Merg și ascultă. Liniște! Ușa de la casă deschisă. S-a dus!... A plecat... Mai merg. S-apropie de ușă. Receanu s-a urcat pe prispă, pe târnaț, stă și ascultă. Ceilalți s-apropie și-l întreabă prin semne. Receanu răspunde tot prin semne că: nimic. Hai să intrăm, zice Grigorescu și urcă pe prispă; dar atunci s-aude din casă: Din in ca și din cânepă, tot
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
secundar, limbaj liminar și subliminar, ne scapă, Mîrșid biserica, tăpșanul ei în jumătatea pantei, biserică penticostală pe stradă, stația Poptelec, trecut Popeni pe imobil, dubletul din politica interbelică de românizare, casa bătrînească părăsită, vopseaua de ulei cărămizie, stîlpii groși la tîrnaț, prea rotundă suma de activități din ziduri și se îngroapă înăuntru cînd să mai lase treburile, gardurile inflorescență alb-verzuie, metri de liane, nu este hamei de floră spontană, troița pe temelie de beton, mulțime de flori au scos în fața casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]