516 matches
-
fără apărare. Din neputința de-a și-o asuma la modul ideal, poetul devine un torționar al lumii sale ficționale ce constituie însă, neîndoios, un simbol al lumii reale; "străzi infuzate în ferestre cu arbori schilozi/ felinare oarbe peste pielea tăbăcită a pisicilor/ muguri de lămîi în cîrlige de fum/ hălci de carne uscată aici lîngă pleoapa ta/ lîngă epiderma ta" (Falsitate). Ca și: "prin încăperi cu miros fracturat de sulfină/ clavir comprimat în rotunjimea cifrelor/ ne rotim printre ele pe
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
sisi așezată între irma și uca la măsuța din cofetărie în fața înghețatei de violete înainte de întoarcerea la hotelul beaux rivage. ucăi îi e teamă că atunci când va fi tras în față voalul des ar putea să lase totuși vederii pielea tăbăcită a obrajilor lui sisi. așa că se uită țintă la firma unui mic magazin de unde vor cumpăra mâine aristonul și douăzeci și patru de plăci cu arii din aida carmen rigoletto și tannhäuser alese cu grijă pentru nepoții din walsee. nu poate rezista
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
pentru aflarea dedesubtului nu te lăsa cuprins nesfîrșitul are pieptul lacom e urîciune încă nu s-au revărsat zorii apele lui să te cruțe/ de friguri Alergătorule tu/ care porți clopoțeii Tigrului urechile și ciucurii/ pălăria Bastardului mai mult/ pielea tăbăcită/ ciubotele înalte cuiele de aramă deschide sipetul/ ventricul după ventricul nu-ți fie teamă de mînia ce curăță și ia solzii însoțitor al tainei cerșetorul întregului ridică-te/ recunoaște pe cel mare cît Cerul Într-o dimineață atîtea lucruri se
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
lăsat-o în administrarea unui roi de furnici stahanoviste indiferente la suflul îndepărtat al aștrilor la păpădia ezitând ca un mic meteor în pragul clipei Am descifrat îngrozit câteva clipe fremătătoare voracele hieroglife mișunând pe chipul său palid ca pielea tăbăcită a sălbăticiunii în umbra unei tufe de păducel înflorit O, calma putere a florii ce cade pe mâinile indiferente ale putreziciunii. Silogisme fremîtîtoare "Eu sunt cămila ce trece prin urechile acului" mi-a șoptit poetul miop și deodată ochelarii săi
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
rândunică Pe când îl ține pe Dumnezeu în zbor. * Se înveșmântă în mine un ultim copac Și dacă vreau să mai visez Mă prind în brațe ca frunză. Sunt deodată sfâșiat, îmbucătățit, Dat de mâncare fiecărei îmbrățișări. Așa rămân o piele tăbăcită Și un os lins de ploaie. Ce fericit spumegă cerul Cu balele mele peste luminătorii Care-i țin cald și îl îngheață! Așa învăț pe dinafară laudele Pentru lucrurile pure și bune Din care îmi fac foame și sete. Voi
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
România literară (director, acad. Nicolae Manolescu) și Cultura (director, acad. Aug. Buzura). 3. Mai rar, am acces la revista Lettre internationale. 4. Iată cum am chibzuit că pot să fiu computat la contemporaneitatea literară din țara mea. Sistemul cultural din tăbăcita noastră democrație mă înde părtează de la luarea în folosință a pieței Presei libere. Și atunci, devin și eu ...egoist! Cu sacrificii financiare, e drept! 5. În paginile, de acum prestigioasei publicații Nord Literar, am descoperit, cu ceva ani în urmă
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
gară. Nu apucase să facă decât câțiva pași. Misterul pachetului a fost elucidat imediat. În interior se afla ceva ce ar fi dat frisoane reprezentanților unor organizații de protecție a animalelor: nu mai puțin de 32 de piei de căprioară tăbăcite, pe care voia să le introducă pe furiș în țară în scop de comercializare. Cazul a fost tratat ca trecere ilegală a frontierei și contrabandă, sens în care mecanicului de tren i s-a întocmit dosar penal pentru trecere ilegală
Agenda2003-38-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281489_a_282818]
-
-i ia locul. Și în sfîrșit, în România, orice s-ar întîmpla, daca nu ne salvează împrejurările, bafta sau bunăvoință străinătății, ne putem plînge de conspirații ale străinilor, de refuzul Baftei și de ghinionul împrejurărilor. Pe o piele atît de tăbăcita, ce mai contează o criză în plus...
Consolări pentru o criză cît un cutremur by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17688_a_19013]
-
pe părul ei lung și încep ca un imperiu de furnici să-i mănînc părul și unghiile/ după ce mă sui pe cocoașa lui dumnezeu și-ncep în loc s-alerg călare pe el ca pe-o cămilă infatigabilă nemuritoare să mănînc tăbăcita cocoașa-a lui dumnezeu/ mă așez în fața oglinzii mă privesc cu multă admirație și pornesc încet încet să-mi scot ochii/ și mă-ncumet înmuindu-mi mîinile în căușile pline cu sînge de pe obraz să scriu poeme roșii pe aerul
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
a prostiei, ci a aridității, a sărăciei. Însă nu a sărăciei cu duhul. E o caricatură a neputinței, a nefericirii ființei. O caricatură de care nu se poate rîde. În fața ei rîsul îngheață pe buze. Dar adevărul acesta, al rănii tăbăcite, este un adevăr al muncii mai ales, al ființării prin muncă, singurul privilegiu al ființei, asigurat de tradiție, singurul privilegiu cu ajutorul căruia ființa respiră. O respirație sufocantă. Este interesant însă cum această vagă caricatură a aridității este învinsă de o
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
cizmele făcute de un meseriaș care a studiat la Școala de Arte și Meserii după un examen de admitere la care se pretindea „bacalaureatul” de absolvire a patru clase primare. Este adevărat că astăzi spre a lucra la fabrica de tăbăcit piele, care nici măcar nu face cizme, trebuie să fii „dottore” plagiator. Dar mai sunt meserii, de pildă cărător de poșetă, pe care o poți obține și fără 4 clase. Doar coșgocea trenul nu are decât două și tot dă faliment
EDUCAŢIE VERSUS INIŢIATIVĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378208_a_379537]
-
agreabil-grandilocvent, astfel: "Spinii se-aruncă să-mi spele picioarele / să le sărute / retras în înțepăturile lor / apa Lopezii nu mă ia drept / Ion Mărturisitorul. / Ion Nemărgineanu / rămîne cronicarul ei". Scriind cu o apă care e "cerneala lui Dumnezeu", pe "pagina tăbăcită" care e propria sa ființă, poetul are conștiința stilistică a unui pictor naiv(ist), dispus a răsuci trăsăturile în direcția ironiei: "Desen naiv satul - / cruce de dealuri stînd pe spate / să o vadă mai bine Dumnezeu". Sau: "La dreapta între
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
de mii de euro la produse ale industriei chimice și ale industriilor conexe; 3995 de mii de euro la produse diverse ale industriei chimice, materiale plastice, cauciuc și articole din acestea; 286 de mii de euro la piei crude, piei tăbăcite, blănuri și produse din acestea; 587 de mii de euro la produse de lemn, plută și împletituri de nuiele; două mii de euro la paste de lemn, deșeuri de hârtie sau de carton, hârtie și carton și articole din acestea; 731
Agenda2006-21-06-economic () [Corola-journal/Journalistic/284975_a_286304]
-
ei decât un nor de fum negru și rânced care urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața golită de sânge, cuprinsă de sudoarea morții, cu pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum și cărbune. Ședea și-l privea, ședea și-l privea, nu-și mai lua ochii de la el. Fața aceea cu cât o privea mai mult îi amintea fața soțului ei, răposatul. Ești mecanic de locomotivă, nu? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu-mi mai pot imagina cum aș arăta altfel. Evident că lucrurile nu s-au oprit aici. Cearcănele care, până pe la treizeci de ani, apăreau și dispăreau, în funcție de orele de somn, acum sunt prezențe permanente, două semisfere de piele parcă tăbăcită, de o culoare deloc plăcută, când cenușiu-verzuie, când de-a dreptul neagră-solzoasă. Vara trecută, când m-am bărbierit pentru prima oară după douăzeci și patru de ani, am descoperit un alt dezastru: pe obrazul stâng, de la nivelul ochilor până la maxilar, a apărut
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
moș Petrache: Mai rămâi sănătos, moș Petrache, și tare mulțămim pentru bunătate. La drum, flăcăi, că ne apucă noaptea. Nu de alta, dar plânge crâșma după noi. Poate crâșmărița, Dumitre - a vorbit Pâcu, cu un zâmbet șiret atârnat de buzele tăbăcite. Pe dracu. Are ea după cine ofta, nu după un hodorog ca mine. Nu după multă vreme, Crâșma din drum s-a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului meu rival, care pierdea teren În mod vizibil, gâfâind din toate articulațiile, mugind crunt cu fiecare lovitură primită În pielea sa lucioasă și Întunecată, În carnea sa tăbăcită. Eram la un pas de victorie! Trebuie să recunosc, Însă, că surpriza a venit foarte aproape de finalul bătăliei, când lovitura primită - marea și fatala lovitură - am simțit-o din plin. O mișcare greșită, una doar, atât a trebuit să comit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doar marginile. Și vai, cît de mult regretam acele găuri Îngrozitoare ! În unele cazuri, atunci cînd nu mai exista nici un alt exemplar, a trebuit să aștept ani de zile ca să-mi acopăr lacunele. Nu sînt deloc mîndru de asta. Acum, tăbăcit și uluit de viață, mă gîndesc În urmă, la copilăria mea, În speranța că voi găsi acolo vreo confirmare cît de mică a valorii mele, vreun semn că, măcar pentru o vreme, am fost sortit să fiu ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ziua lansării vasului, cănd Hinói Tefaatáu o prelevase, în care Tapú Tetuanúi avea ocazia să o revadă. Tatuajele se păstraseră perfect, însă era un spectacol macabru s-o vezi astfel, atât de departe de stăpânul ei. În plus, cum fusese tăbăcita în grabă, răspândea un miros groaznic de mortăciune, care îi obligă pe toți cei ce voiau s-o privească de aproape să-și acopere nasul cu mâna. Bărbații de pe insulă o analizară cu multă luare-aminte, dar sfârșiră prin a recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acum bătrâni, iar Arpi bácsi murise de câțiva ani. Intrase acolo pentru prima oară Împreună cu Grațian. Se Însera când Grațian Încercă să-și Îndrepte oasele de teamă că ar putea descoperi te miri ce fractură. Avusese noroc: era doar bine tăbăcit, lovit cu măsură, exact atât cât putea Îndura fără risc trupul său de adolescent. Scoase o bancnotă de o sută de lei din buzunarul cămășii de ațică gri, cu buzunare și epoleți, un model pe care și azi Îl purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană. / De glezna umbrei se atârnă vara. Mă zbat să scap și-a gândurilor toană / Înfige-n carnea tăbăcită gheara. / Îmi picură pe-un colț de geană seara, / Și-n limpezi urme îmi sfințesc icoană.“ (Printre grădini arzând îmi port povara) În principiu, merită stimă un autor care promovează prin poezia sa un limbaj elegant, fie și emfatic, într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am păstrat numele vilei. Hm... Mă rog, al casei. Pentru mine este regatul lui Pacoste. Miruna se uită atentă la cel care constituia o speranță vagă de măritiș. Era cam damblagit. Uscățiv, cu chelie pronunțată, cocîrjat puțin și cu pielea tăbăcită. Deși trecuse de 35 de ani, Miruna se aștepta la un bărbat bine, ea încă era o frumusețe de fată. Viorel părea că-i citește gîndurile și i se adresează direct, jovial. Sînt cam departe de un Făt-Frumos. Poți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-o niciodată, despre corpul lui negru, hirsut, încovoiat de rușine în bazinul în care trupurile argintiu-lucitoare, ca de femeie, ale japonezilor, îl învățau că un bărbat poate fi și altfel. Oh, Imam, atunci ai aflat tu că pielea îți este tăbăcită și smeadă, că firul tău de păr crește ubicuu și nesătul, însemnându-te, așa ai spus chiar tu, animal între miniaturi sidefate. Femeile lor plutesc în fața mea, ca prin fum. Le văd sânii mici, cu sfârcurile uriașe, ieșite în afară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]