605 matches
-
sa, să pronunțe un nume, chiar două, chiar trei, din care unul era sigur cel drag lui. După un moment prelungit de liniște ca de mormânt, mama se întoarse spre fiu, își reluă locul pe marginea patului de lemn, cu tăblii din tablă, vopsită și cu desene înfățișând doi copii, băiețel și fetiță, își privi fiul direct în ochi, îl mângâie pe frunte, aranjându-i părul negru, puțin creț și dezordonat, ca după somn, și-i spuse: - Nu-mi dau seama, mamă
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
veacuri, iubire... Numai că... *** ...În marele birou lambrisat cu tek și cu draperii roșii Aghiuță, un ghinionist de excepție, aștepta cu cornițele dârdâind reacția șefului. Acesta se uita pe statistica prezentată de nemernicul amploaiat și bătea nervos cu ghearele în tăblia biroului. Scotea și ceva flăcări pe nări, dar asta nu era cel mai rău lucru ce se putea întâmpla. Nenorocirea venea dacă erai expulzat pe Terra ca să faci muncă de reeducare. Aghiuță mai fusese în astfel de sejururi și nici
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1414428987.html [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
a condus pe un coridor, ajungând într-un hol în care se deschideau mai multe uși și s-au oprit la ultima. Era o cameră cu două ferestre, prevăzute cu perdele și draperii până la podea, în mijloc un pat cu tăblii, încadrat de două noptiere; în fața acestuia, o oglindă ovală pe perete, sub care se afla o măsuță acoperită cu o față înflorată; lângă ușă se găsea un cuier extensibil, iar pe latura de răsărit, o sobă de teracotă, de lângă care
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ispita-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-parfumul-de-lavanda-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
cele mai mici și aparent neînsemnate "găselnițe", până la urieșimi uluitoare, multe ne tăiau răsuflarea. La prima ieșire ne așezasem la o masă într-o cofetărie și în timp ce ne sorbeam cafeluța, Andaluza îmi arată un dreptunghi desenat cu dungi roșii pe tăblia mesei. "Știi ce este acest dreptunghi? Aici poți să îți pui telefonul la încărcat în timp ce iți bei cafeaua". Poftim de vezi ce nici nu-ți poate trece prin creangă minții", i-am răspuns eu cu ochii fixați pe acel nebăgat
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_o_vacanta_exo_elena_buica_1389931507.html [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
de înțelesuri ițindu-se de după armura cuvintelor gândite și zise. Fără nicio tentă de disimulare, se cere un „prim-ajutor”: „oameni buni,/ trageți ziua afară/ înainte să moară/ în cârciuma neaerisită./ câteva clipe/ am crezut că văzusem/ spinarea tatei/ arcuită/ peste tăblia mesei cu mușama/. aducerea aminte/ se șterge la gură/ cu dosul palmei./ dă drumul sudalmei/ printre dinți,/ de sfinți părinți,/ de renunțare./ mâine va fi ziua cea mare/ în care ne vom scula treji./ lașii vor fi viteji și vor
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/daniel_marian_1443677965.html [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
și o înghețată ornamentată șmecher ne-au potolit setea biologică, care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă căutare de contact fizic cu celelalte două. Ne doream reciproc. Hormonii tropăiau prin corpurile noastre, mai ceva ca o herghelie de cai sălbatici aflată într-o goană nebună
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
o înghețată ornamentată șmecherește ne-au potolit setea biologică, sete care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă căutare de contact fizic cu celelalte două. Ne doream reciproc. Hormonii tropăiau prin corpurile noastre materiale mai ceva ca o herghelie de cai sălbatici aflată într-o goană
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
în timp ziua cînd am facut primii pași spre EL. Cele mai adînci amintiri îmi revin din copilărie, la vîrsta preșcolara. Personajul principal a fost mama.Poate aveam 5 sau 6 ani.Imi amintesc că era iarnă. Stăteam rezemate de tăblia uriașă a unui pat luat din “talcioc”, care probabil în alt cadru ar fi semnificat ceva, cu sculpturile dubioase. În mintea mea, era mai mult frică, motiv pentru care adormeam repede. Atunci mama, dulce îmi este amintirea ei, mi-a
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Intre_cer_si_pamant.html [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
pe care o avea în „repertoriu”. Ca orice adult, și tata a procedat la fel, trecând însă peste prima întrebare convențională. „Sigur că știu!” - am strigat plin de uimire, cu ochii cât farurile de camion - când am văzut că pe tăblia mesei tata așează o „Pobeda” mare, roșie, cu motor cu volant și nespus de frumoasă. Era macheta autoturismului rusesc M-20, prezență notorie pe șoselele României acelei perioade. „Păi, atunci spune!” - m-a trezit tata din uimirea care mă lăsase
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1437565785.html [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]
-
acasă, nu mai aveam nevoie de încă o curvă, aveam două și cu tine trei....n-ai înțeles?...niciodată nu o voi considera copilul meu, n-o iubesc, pleacă cu ea de aici. Și cu furie izbește cu piciorul în tăblia patului. - Dar uite ce frumoasă este, e copilul nostru, trebuie să o iubești la fel ca pe celelalte, când o să vrea Dumnezeu o să avem și un băiat, spuse femeia lăcrimând. -Niciodată, auzi?... niciodată, pentru mine nu există, spuse Alexandru după ce
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1486165069.html [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Augusta”. Scaunele, banchetele și canapelele cu capătul ridicat aveau tapiserii bogate și scumpe sprijinite pe picioare de bronz sau de lemn prețios închipuind labe de leu sculptate, sau reprezentau grifoni, lei înaripați ori acvile încrustate pe spătarele jilțurilor ori pe tăbliile meselor. Însă și reședința permanentă a procuratorului din Cezareea Maritima era dominată de același lux. Deși Ponțiu Pilat venea cam de două sau trei ori pe an la Ierusalim, își dorise și în cetatea sfântă a iudeilor o oază de
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1410548095.html [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
dai seama? Zici că a fost om sfânt acest Iisus? În lumea aceasta Claudia, și cei virtuoși și cei nevirtuoși mor. Zeii sunt nemilostivi, asta am să-ți spun eu despre zei, și nu putem schimba asta! spuse el lovind tăblia mesei cu palma întinsă. -Acum câteva clipe invocai mila lor Pilatus, răspunse Claudia. Procuratorul nu-i luă în seamă vorbele. -Ca să-i înduplecăm cât de cât trebuie să le ridicăm statui și temple, trebuie să le aducem jertfele pe
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1410548095.html [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
monsieur G. însuși. Dar iată că Theodora adusese discuția despre Echim. De unde să fi avut eu habar că Alexandra Milea scrisese despre Echim? Poate că atunci m-aș fi încăpățânat totuși să-i deslușesc scrisul. Musafira mea ședea sprijinită de tăblia patului, sub o icoană imensă a Maicii Domnului, fixată de pat, nu de perete. Icoana era lucrata preponderent în albastru și argintiu. Fecioara avea un chip adolescentin, nu-și purta pruncul în brațe, iar mâinile și le ținea deschise, cu
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Lagarul.html [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
așa, cum arăta el, cu sprâncenele lui expresive, așa mi-l imaginam eu și pe cel cu care Faust făcuse Pactul. Intra (înalt, și-un pic adus din spate) în amfiteatru. Lua loc la catedra largă, își intindea mâinile pe tăblia ei, impreunându-le, și începea să vorbească uitându-se la noi, la fiecare în parte, și la toți deodată. Ochii lui urmăreau, în același timp idei, oameni, gânduri, teze și antiteze, întrebări existențiale, viața și zbuciumul ei, implicate și în nestemate
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1458483834.html [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
noastră, care ne va sluji cum se cuvine înaintea bătăliei de astăzi, răcni, vizibil satisfăcut, micul monstru din adâncul tablelor care-l acopereau. Așa numiții cavaleri nu manifestară nici un interes vizibil, iar Silvia deși se pocnise zdravăn cu capul de tăblia mesei tăcea chitic, fără să facă supoziții asupra conceptului de slujire, emis de netrebnica piticanie, deși începuse să aibă unele bănuieli. Ignoră, ca o adevărată doamnă ce era, duhoarea de țap îndrăgostit răspândită de bărbații din încăpere. Dădu să spună
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
deplaseze cu mișcări caraghioase, aplecați de spate, făcând gesturi convulsive cu mâinile la fiecare înțepătură mai dureroasă în talpă. La soare se stătea pe niște priciuri cu picioarele scunde, așa cum mai văzusem în niște reviste ilustrate vechi, dinainte de război. Pe tăblia unora dintre priciuri se mai păstra, deloc îmbietoare, cu chenar alb, urma umedă a trupului celor care le ocupaseră cu puțin înainte. Apa mării, pentru mine neobișnuit de caldă, foșnea aducând la mal rumeguș și bucățele de lemn carbonizat. Mă
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Popas_in_ciclade.html [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
din umbră după ce a ales prima variantă, deci a fost un parteneriat din care am câștigat amândoi. Nici o afacere de-a sa n-a suferit vre-o atingere datorită mie, spuse el ridicând tonul și strângându-și pumnul lovi pe tăblia mesei. Hasim nu se lăsă impresionat de cel din fața lui și își dădu seama ca tâlharul încerca să-i spună că fusese protectorul bătrânului și totodată cel care l-a ridicat la rangul său și la averea sa, datorită lui
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1425114259.html [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
le-a clătit în cratița așezată alături, pe un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de pernă ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi sufla fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile sunt lungi cât cameră, crăpate în fel
VASILE DUMITRU by http://confluente.ro/articole/vasile_dumitru/canal [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
le-a clătit în cratița așezată alături, pe un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de pernă ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi sufla fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile sunt lungi cât cameră, crăpate în fel
VASILE DUMITRU by http://confluente.ro/articole/vasile_dumitru/canal [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
într-o altă încăpere, camera copiilor, a lui Neculai și a lui George, având ca bază documentară opera memorialistică a savantului. Ambianța adecvată preocupărilor intelectuale precoce este sugerată de o etajeră cu cărți, un birou tip ,,sécrétaire'', un pat cu tăblii de fier și îngeri pictați, mai multe tablouri de familie dominate de singura fotografie din copilărie: Nicolae și George Iorga în anii de liceu. În 1967 a luat ființă Biblioteca documentară ,,Nicolae Iorga", care conține primele ediții ale operei lui
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413274960.html [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
răspundă tuturor scrisorilor pe care le primea, iar dăscălițele cereau de multe ori cărți pentru școlile în care profesau, ceea ce savantului îi făcea deosebită plăcere, fiind foarte generos cu astfel de daruri. Elevii au fost profund impresionați de patul cu tăbliile înalte de la cele două capete care creau iluzia optică de dimensiune redusă, făcându-i să întrebe dacă în acest pat chiar putea să încapă un om de talia savantului, au fost deasemenea impresionați de exponatele din muzeul de etnografie, în
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413274960.html [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
zile pe lângă trupu-i împuținat, acum frământau între degete o batistuță albă cu trandafirași brodați în roșu, conferindu-i un aer plin de spășire copilărească. Trupu-i aproape relaxat se întrezărea sub acoperământ, iar cu degetele de la picioare atingea în bătăi delicate tăblia patului, semn al unei emoții anume, dar stăpânite altfel. Ziua de Florar începuse cu o explozie de lumină și adieri mângâietoare care înviorau perdeaua ivorie. Putea vedea fereastra fără efort, doar mișcând abia capul spre stânga. O zării zâmbind larg
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434260875.html [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
tot acolo, la o măsuță pusă în colțul opus celui în care trona o teracotă înaltă și subțire, tot cărămizie, dar în degrade, ale cărei plăci străluceau ca piatra prețioasă, nu altceva! Patul de două persoane era din fier, cu tăblii pictate cu îngerași care, parcă, ne ocroteau somnul, iar salteaua din lână era moale, ademenitoare, ducând la capăt lucrul lui Moș Ene, devreme seara ori peste zi. Lecțiile ni le făceam la ferestre, unde o masă mai mult lungă avea
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434260875.html [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
acolo unde se nășteau fete, iar „Coloana” - stâlp tradițional gorjenesc, stâlp funerar, întâlnit în cimitirele din Gorj, în vârful căreia meșterii sculptau și așezau o pasăre, simbolul sufletului celui decedat. „Aleea Scaunelor” poartă numele de la cele douăsprezece scaune (cu forma tăbliilor pătrate) ce o mărginesc, pe care artistul le-a grupat în patru ansambluri de către trei scaune fiecare. Ele pot simboliza anul cu cele patru anotimpuri sau cele douăsprezece luni ale lui. De-a lungul timpului opera sa a primit diverse
CÂTEVA GÂNDURI DESPRE CONSTANTIN BRÂNCUŞI de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Cateva_ganduri_despre_constantin_brancusi.html [Corola-blog/BlogPost/344310_a_345639]
-
din 18 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi iau drumul în brațe și plec la somn zâmbesc îmi doream la culcare îmi iau drumul în spate striveam dureri plec la culcare dimineața aud adieri de vânt privesc unde către fereastră tăblia patului scârțâie ea tăblia și eu lipsești tu în căușul palmelor te caut cu lumânări parfumate șampanie petale de trandafir înșirate cum pe drumul de la ușă spre pat apar tornade de unde din adâncuri ninge peste cum cu fulgi întortocheați cum
ÎN CĂUŞUL PALMELOR TE CAUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 by http://confluente.ro/In_causul_palmelor_te_caut_gheorghe_serbanescu_1382052704.html [Corola-blog/BlogPost/363207_a_364536]