17 matches
-
cu adnci plecăciuni. Șoferul care îi privea din urmă cât de sprinteni merg, s-a șters la ochi fiindcă în câteva fracțiuni de secundă dispăruseră. Când se uită, pe scaunul pe care stătuse sfântul Petru, vede un portmoneu. Șefule, moș Tăgârță și-a uitat portmoneul în mașină. Ce spui!... Ia dă-l să vedem cine era și ce bani o fi având în el. Poftiți. După cum e de măricel, cred că-i plin de bani. Ca să vezi, săracii de ei, cine
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1495253011.html [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
față; Pe când publicul bisează: „Cade, cade!... nătăfleață.” El pe cap și-a pus tichie, caraghios mi-i, un hazliu: Ba-mi are cinci-șase costume ce-s croite fistichiu, Spre plăcerea celor mici, care râd în gura mare; Se dezbracă moș Tăgârță, de zici că-i o arătare. Și când toți credeau că are peste șaptezeci de ani, Masca-și scoate, mâna-ntinde...” Ăsta vrea și bani?!...” Un flăcău frumos s-arată, dar un ban a fost mai greu, Scapă cumpăna și
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Nonecumpana.html [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
doar câteva versuri: Afară ninge liniștit, În casă arde focul Iar noi pe lângă mama De mult uitarăm jocul”... Recitam această poezie când bunicul ne împărțea darurile, pe care “moșul” le lăsase pe pragul casei. Ne bucuram când bunicul scotea, din “tăgârță”, nuci, mere, gutui, fructe rare în zona noastră de câmpie. Dar el avea prieteni mocani care veneau, toamna târziu, de la munte , și-l aprovizionau cu fructe. Mocanii mai aduceau și prune afumate. Îmi reamintesc și acum tăblița albastră, prinsă la
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_de_craciun_floarea_carbune_1355051258.html [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
ast Ajun ce ma cuprinde. În ziua sfîntă cozonacu-i copt pe masa Sub brad, Îmbrobodita-i iarnă În năframe C-a obosit cernind cu dor În albe coame În curtea ninsa cu iubiri de-acasă. IARNĂ ASTA Și-a scuturat tăgîrța Bunul Domn Și ne-a ascuns destinele sub rogojina Cioplitu-ne-a iubiri de gheata-n somn Să nu simțim cît vor să mai rămînă. Le-a-mpodobit cu flori de așteptare Să plîngă cu petale albe, numărate Urmele șterse, cînd a
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
persoane mergeau în spatele unei căruțe din care nu se vedea absolut nimic. Loitrele fiind înalte, acopereau sicriul în întregime. Dacă n-ar fi fost crucea și popa din fața căruței, oricine putea presupune că bieții oameni, rămași fără mămăligă, duceau câteva tăgârțe anemice de boabe la moara din Jianu. Calul, obosit și melancolic, a deprins repede tehnica opririlor și, dornic să inspire pe nările prăfuite o doză mai curată de oxigen, se oprea singur la încrucișările de drumuri, dându-i popii posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fixată marea întîlnire, cele șase ore n-au refăcut complet delegația. Mă descurc eu, spune ferm șeful. E treaba lui, noi nu vorbim, comentau ceilalți, dregîndu-se cu un șnaps. Delegația semăna cu o caravană în deșert. Fiecare avea cîte o tăgîrță, mai mult sau mai puțin estetică. Evident că nu era nici o cămilă și nici un măgar, deși...dacă mă gîndesc... Nu lauți în seamă răutățile acestea din poveste. Invidia roade și deformează suflete. Așa că, să vedem ce și cum a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai tîrziu am aflat că avea peste două decenii. Doamnele îmi zîmbesc și eu încerc să fac la fel, arătîndu-mă bucuros că au ales masa mea. Abia mai tîrziu am băgat de seamă că și-au lăsat pe scaune niște tăgîrțe, iar mi-au zîmbit și au plecat să-și aducă micul dejun. Atunci capăt pe loc convingerea că nu aspectul meu de mascul feroc (sîc!) le-a adus la masa mea, ci imposibilitatea să înșfac tăgîrțele și s-o șterg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lăsat pe scaune niște tăgîrțe, iar mi-au zîmbit și au plecat să-și aducă micul dejun. Atunci capăt pe loc convingerea că nu aspectul meu de mascul feroc (sîc!) le-a adus la masa mea, ci imposibilitatea să înșfac tăgîrțele și s-o șterg englezește. Femeile revin la masă, iar zîmbesc și eu boldesc ochii cît cepele. Farfuriile lor debordau precum cornul abundenței. Pînă la venirea lor meditam admirativ. Îmi ziceam că uită-te, dom'le, au cam 30-32 kg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s-ar afla cele mai odioase și mai periculoase ființe de pe pământ. Aveau o judecată sănătoasă. Ăștia erau niște copii amărâți bre, înfrigurați și flămânzi, care rămăseseră fără mămăligă în plină iarnă aici, în Bărăgan, și veniseră să macine o tăgârță de păpușoi. Vai de zilele lor! Dușmani... Ce dușmani? Că te vedeai prin ei de slabi ce erau; îi bătea vântul. Totuși, curiozitatea lor nu era pe deplin satisfăcută; mai doreau niște amănunte; mai voiau niște date suplimentare pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mămăligă atât de solidificată, încât trebuia s-o iei la baros pe nicovală ca s-o sfărâmi, apoi s-o ții o săptămână în apă ca s-o poți mânca, pe care o păstrau ca pe sfintele moaște într-o tăgârță acolo și nu s-ar fi atins de ea odată cu viața lor prăpădită, păstrând-o pentru orice eventualitate. Care eventualitate? Cel mai probabil aceea a unei extincții indubitabile prin inaniție. Aceste obiecte pe care le cărau cu ei le transmiteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru care cf. lat. sterno “a întinde ceva pe ceva, a acoperi cu ceva, a garnisi, a face patul”, sl. stlatĭ, stelĭu “a întinde, a așterne”, de unde și postelĭ “așternut”, it. sdraio “a pune, a culca”. Albaneza are trastë “traistă, tăgârță” și strajcë “traistă, tolbă”. Rezultă că s este etimologic în creația românească straiț(ă) și omis în traistă. Țurcă (bețișor ascuțit la ambele capete, folosit de copii la jocul cu același nume). Hasdeu îi caută neconvingător origine tracică. El este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
parte cu trenul, se duceau la stațiile CFR de la Rafaila, Negrești sau Buhăiești care se aflau o distanță de mers mai rezonabilă decât distanța până la Vaslui, ce măsura 40 de kilometri bătuți pe muchie. De cu noapte, omul își lua tăgârța la spinare și pleca la drum, ca dimineață să prindă primul tren care-l poate duce spre Iași sau mai știu eu unde avea el treabă. Drumul, era drum de țară, denivelat și cu ogașe adânci, din care o mare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în comună a dus la creșterea numărului de persoane infectate cu HIV. "Asta e situația. Am înțeles că și în interiorul localității ar fi persoane care ar fi infestate. Ca număr, sunt de ordinul zecilor", a declarat, acum câtev zile, Ștefan Tăgârță, primarul comunei Singureni, județul Giurgiu. Deși declarația a fost filmată, primarul și-a negat propriile vorbe joi, în fața redactorilor unui cotidian central. Astăzi, bulversat, el n-a putut clarifica lucrurile. Organizațiile care se ocupă de protecția bolnavilor seropozitivi au reacționat
Organizaţiile pentru protecţia seropozitivilor reacţionează la afirmaţiile primarului din Singureni () [Corola-journal/Journalistic/25502_a_26827]
-
purtată de balanțele unei sorți ce nu vroia să se încline nici la stînga, nici la dreapta, și rîul ca un braț, ca o cumpănă albea în lumina calmă a lunii, scuturîndu-și ciuturele goale; ne desfăceam sacii, traistele, sacoșele murdare, tăgîrțele pline de oseminte și pumnii plini de pămînt. Ne întrebau ce ducem cu noi, iar noi, bîlbîindu-ne, răspundeam că nimic, ei însă nu se lăsau convinși cu una cu două și desfăcîndu-ne pumnii găseau cîte un ochi mort, înghețat, cîte
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
timpul și nici vrerea’’? Oare ispita măcar târcol n-a adiat măcar pentru o clipă? Incă o cruce, din cruce altă cruce; sămânța în sămânță își scufunda sămânța? și o duceai și pe a mea, iar eu pe-alături doar tăgârța Semănătorului; de data asta spre aceeași moară. Oare ispita n-a vrut să Te umbrească puținului risipă, pe drumul scurtăturii zborului? Nu Te durea mai mult nespovedirea de aripă? Abia când prăbușitu-Te-ai a treia oară spre mine ai privit. Nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mai mare mila și a plecat cu jalea în suflet, sorbind vârtos dintr o sticlă de vodcă pe drumul de întoarcere spre maica Rusia. Sfântul Petru, a împins apoi în birou o arătare mai mult piele și oase, cu o tăgârță agățată într-un vârf de băț. Se tot uita speriat peste umăr, dacă nu cumva este pe cale să-l prindă din urmă creditorii de la bănci și în special cei de FMI. Văzându-l atât de speriat Dumnezeu îl întreabă blând
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia vărășteană. Mai târziu, după lăsarea întunericului, mai fură convocați și alți slujitori devotați și de taină ai partidului, în timp ce Fane măturătorul, ajutat de doi paznici comunali, nu mai prididise să care cu tăgârța, cu sarsanaua și cu papornița bucate alese pentru "tovarășii delegați". Despre ce discutară și ce puseră la cale acolo cu toții, de cu seară până noaptea târziu, într-o manieră care aducea cu întâlnirile conspirative ale celulelor comuniste de pe vremuri, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]