1,716 matches
-
Dar dacă Bergami sugerează un nume nobiliar, neîndoielnic faptul se datorește uneia dintre cele mai comune prejudecăți, profund balcanică. Tot ce vine dinspre Occident, și cu precădere dinspre anumite zone ale sale, e pentru balcanic de o superioritate evidentă, de netăgăduit, și prin urmare orice nume de acolo poate căpăta, rostit într-un anume fel ("un Bergami"), rezonanțe nobiliare. Sigur, cu excepția celor cîteva, clasice și arhicunoscute, de valeți, cameriste și țărani naționali. Poate pe această prejudecată mizează și autorul, și Pașadia
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
și noroi,/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi". Meritul lui Liviu Georgescu consistă în curajul de-a relua filonul escatologic al poeziei noastre, părăsit prea adesea de emulii d-sale optzeciști, și de a-i infuza o energie personală de netăgăduit, o capacitate de a-l retrăi pe o amplă claviatură stăpînită cu virtuozitate, de la ritualul malefic al blestemului pînă la cel paradoxal opus, al plenitudinii "esteticii urîtului", care, numind Răul, îl exorcizează. Liviu Georgescu e un nume ce se cuvine
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
fi dorit să participe la efortul colegilor săi de a reînnoi versiunea din 1980 a tratatului; dacă nu refuza, "toate fragmentele de text elaborate anterior de d-sa și a căror paternitate nimeni nu a avut intenția să i-o tăgăduiască" ar fi putut fi identificate. Uimitor răspuns! Așadar, păgubitul putea evita hoția, dacă admitea să colaboreze cu hoțul! Cît despre lamentația Biroului academic de presă cu privire la faptul că, în dezbaterea provocată de plagiat, n-a fost loc să se observe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
la tabu" - bojariu.tripod.com), care pare a fi adaptat, după criterii formale, ca substantiv neutru: "trimiterea pe care am face-o dinspre un political corectness al receptării" - arhitextdesign.ro). în paralel, se folosesc și traducerile: politic corect ("dovada de netăgăduit că gândești "politic corect"" - catedrala-dornaromania) sau - chiar mai frecvent, cu o topică mai firească și mai puțin ambiguă în română - corect politic ("pînă aici, argumentul "corect politic" se susține" - cotidianul.ro); în fine, corectitudine politică ("toată tragedia - sau poate vodevilul
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
haotică, adică ar întrerupe vraja visului abia trăit? Derrida susține că la această interogație un filosof ar răspunde cu un "Nu!" hotărît, ar nega că se poate dezlega taina prădat de uneltele explicației discursive. În schimb, un scriitor n-ar tăgădui atît de ferm, ar fi înclinat să zică: "Poate!", "Parcă!" sau "Cîteodată da!" Cu ce temei? El beneficiază de roadele unei experiențe, poate menține uneori o acțiune și în ramele închipuirii din vis, renunțînd la prozaica deșteptare. Derrida insistă asupra
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
două puici a luat doi ani de temniță, oropsitul de Bivolaru a luat și el tot doi ani, pentru două mii de miliarde de lei. Este de la sine înțeles că atât baba, cât și Bivolaru vor mai și restitui fulgii. De netăgăduit, Justiția a căpătat aripi, zboară, legată la ochi, cum îi e felul, dar înaripată. Dacă nu cumva stă atârnată cu capul în jos ca liliecii, și ei înaripați. De acolo, vede și mai bine. Ce vie satisfacție ne-a putut
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
de Crăciun vine dintr-un trecut insondabil. Dacă s-ar face un studiu asupra contestării, de către români, a unor obiceiuri, acuzate de nespecificitate românească, pomul de Crăciun (bradul luminat și împodobit) ar constitui un capitol semnificativ, pentru că i s-a tăgăduit, timp de vreo șase decenii, între 1882 și 1940, dreptul de a exista printre obiceiurile de Crăciun ale noastre. Obiceiul a iscat, la noi, încă din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, o aprigă discuție pe tema nespecificității
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
România, crizele au o particularitate - ele nu lovesc deopotrivă pe toată lumea. De pildă, omul care mănîncă în fiecare zi pîine albă va fi foarte surprins cînd îi voi spune că ieri eu n-am găsit nici mălai. Omul acela va tăgădui cu ferocitate existența crizei de mămăligă. Aceasta nu înseamnă că nu există criză. Înseamnă numai că el nu o simte. Ceea ce este cu totul altceva. Al treilea argument al confratelui meu... Pe-al treilea nu l-am mai găsit în
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
scriitor de calibru mai întîrzie în dubiul concomitentului "este și nu este". Vitrinele toamnei, volumul său de versuri publicat în 1926 precum și schițele din Nudul lui Gogu (1927), îi dau ocazia lui Pompiliu Constantinescu să remarce "meșteșugul" tînărului autor, dexteritatea netăgăduită în a combina varii rețete literare, "umorul de mecanism orologier", priceperea de a ajunge la "pointă" printr-o gradare metodică de invidiat, dar nu ascunde nici "artificialitatea notorie" ca impresie de fond, o anume "lipsă de observație" și de profunzime
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
mai puțin, decât lingvistica secolului XXI. Coșeriu a fost în afară de lingvist și filolog, un poliglot incredibil. Nici măcar nu se știe câte limbi ajunsese să vorbească fluent. De scris a scris în opt limbi, iar acest lucru este un dat de netăgăduit: română, italiană, spaniolă, germană, engleză, franceză, portugheză și catalană. De asemenea în latină, câte un discurs de învestitură: 40 de universități din lume i-au conferit titlul de doctor honoris causa, și se știe că și-a ținut cursuri în
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
aceste forme; cînd tendința derivativă se aplică unor neologisme, efectul marcat dialectal este adesea comic. În romanul lui I.M. Bujoreanu, Mistere din București (1862), procedeul apare, de pildă, într-o conversație popular-argotică destul de autentică, la crîșmă: „Ș-apoi cine poate tăgădui că Stănuță vătășelul și baș-paznic de noapte al Batiștei nu este îndelicat cu toată lumea? - O să-ți dea îndelicatețea pîn pele, zise cîrciumarul”. Muntenismele pașoptiste reapar, parodic, în Levantul lui Mircea Cărtărescu: „Părînd piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
în vreme ce secundul nu se arătă dispus a se oglindi în figură unui mai vîrstnic confrate, resimțit probabil că rival. Indiferent de felul în care tranșam problemă, superioritatea etică a lui Mircea Eliade ni se pare, în cazul în speță, de netăgăduit. Evident, reliefînd "proto-legionarismul lui B. P. Hașdeu, așa cum reiese din analiza pro domo a lui M. Eliade, Ovidiu Pecican punctează disocieri, fie și discrete, admițînd: "Îi rămîne viitorului sarcina de a stabili dacă o asemenea lectură era o manipulare ideologică
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
împotriva sclaviei, o acuză gravă, avînd în vedere criteriile de evaluare a scriitorilor ce primează astăzi în Statele Unite. Dar, dincolo de criticile ce se pot formula la adresa unor idei sau atitudini față de chestiunile fierbinți ale zilei, rămîne faptul, mai greu de tăgăduit, că, prin gîndirea sa, Emerson se confundă cu ceea ce numim, dacă nu "tradiția americană", atunci cel puțin o importantă direcție a acesteia, unde impulsul nu îl reprezintă continuitatea, ci, tendința opusă, de ruptură și reînnoire perpetuă. Îndemnurile sale converg în
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
și cuvântări de laudă la sfinți, p. 401) Totul era cuprins de frică amară și de înec. Împărații răvășeau lumea mai cumplit ca viforul, tiranii aduceau peste oameni furtuni înfricoșătoare, scaunele conducătorilor erau mereu în mișcare, judecătorii cereau să fie tăgăduit Hristos, legiuitorii amenințau cu pedepse amare. Bărbații erau târâți să jertfească demonilor, iar femeile erau duse cu sila la capiștile cele nelegiuite. Spre această nebunie erau târâte și fecioarele; preoții erau dați morții și surghiunului, iar credincioșii, izgoniți din curțile
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
rugăciunea domnească, XIV, în PSB, vol. 3, p. 472) „Și câți dintre creștinii noștri de azi nu știu că trebuie să moară dacă stăruie mai departe să mărturisească credința creștină, pe când, dimpotrivă, ar putea fi din nou liberi dacă ar tăgădui pe Domnul? Dar ei nu pun preț pe viață, ci preferă să moară de bunăvoie pentru credința lor”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a II-a, cap. XVII, în PSB, vol. 9, p. 116) „Ne încredem în Cel care ne-
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pentru numele Domnului Iisus (Fap. 21, 13) nu numai o dată, ci chiar de nenumărate ori, de-ar fi cu putință”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XVIII-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 531) „Cum voi tăgădui, dar, pe Dumnezeu meu, Căruia m am închinat din copilăria mea? Nu se va cutremura oare cerul de sus? Nu se vor întuneca oare din pricina mea stelele? Mă va mai Ține, oare, pământul? Nu vă amăgiți! Dumnezeu nu se lasă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
XXII, în PSB, vol. 75, p. 301 302) „Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să-i fie adus și i-a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeu Mântuitorul. Dar el a răspuns: Nu gândești nici drept, nici folositor, împărate. Căci cel care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el însuși o
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a X-a, capitolul XXXI, în PSB, vol. 75, p. 418) „După ce a trecut un an, faptele lui (ale diaconului Veniamin - n.n.) au fost aduse la cunoștința regelui. Adus la el, i-a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeul adevărat pe care-L adora. Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și Țara sa, se pune în slujba altei Țări străine? Și când regele a răspuns: Este vrednic de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
aplaudau sus; nu se uita la vremelnicia chinurilor, ci la veșnicia răsplăților”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XVII-a, I, în PSB, vol. 17, p. 520) „Celor care îl sfătuiau (pe mucenicul Gordie - n.n.) să-și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea: Limba zidită de Hristos nu poate rosti ceva împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre îndreptățire, iar cu gura mărturisim spre mântuire (...) (Rom. 10, 10)”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XVIII
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lor când judecă pe cei ce le aduc daruri”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a II-a la Sfinții Macabei, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 419) Unii, în nebunia lor, tăgăduiesc meritele martirilor „Ajung (unii - n.n.), în nebunia lor, să tăgăduiască meritele martirilor, ale căror fapte minunate chiar demonii le recunosc. Dar aceasta nu este de mirare, dacă atât de mare este răutatea necredincioșilor încât adesea este mai ușor de răbdat
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Ioan Gură de Aur, Omilia a II-a la Sfinții Macabei, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 419) Unii, în nebunia lor, tăgăduiesc meritele martirilor „Ajung (unii - n.n.), în nebunia lor, să tăgăduiască meritele martirilor, ale căror fapte minunate chiar demonii le recunosc. Dar aceasta nu este de mirare, dacă atât de mare este răutatea necredincioșilor încât adesea este mai ușor de răbdat mărturisirea diavolului. Căci zicea diavolul: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
atât de mare este răutatea necredincioșilor încât adesea este mai ușor de răbdat mărturisirea diavolului. Căci zicea diavolul: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, de ce ai venit înainte de vreme să ne chinuiești? Și deși iudeii auzeau acestea, ei înșiși Îl tăgăduiau ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum i-ați auzit pe demoni strigând, mărturisind martirilor că nu pot răbda osândele și zicând: De ce ați venit să ne chinuiți atât de rău? (Mt. 8, 29)”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mă înapoiez de unde am plecat și iar revin și tot așa... Balansul acesta al meu uriaș, insuportabil ce înseamnă? Mă legăn amețitor între stări, de la trufașa încredere oarbă în invulnerabilitatea trupului meu precar, în eternitatea lui și până la senzația de netăgăduit că în fiecare noapte cineva necunoscut azvârle cu lopata pământ rece peste mine și încet-încet mă îngroapă, între aceste stări limită mă legăn amețitor. E semnul clar c-a început declinul fără întoarcere. Să îl descriu. Și chiar îl descriu
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit că prin prezența în imediat și prin acțiune își automutilează forța imaginației și profunzumea gîndirii, artistului plastic i se presimte eșecul neîntîrziat dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
în 2000 la Bratislava, de către Academia Slovacă de Științe, în cadrul colecției "Stručné dejiny umeleckého prekladu na Slovensku" (Scurta istorie a traducerilor literare din Slovacia). De la bun început, aș vrea să subliniez că monografia colegei noastre slovace are o întâietate de netăgăduit: prezintă pentru prima dată receptarea literaturii române în Slovacia - fenomen de lungă durată și extrem de eterogen - ca o imagine de sinteză, înglobând fapte și interpretări diferite într-un ansamblu coerent și convingător. Începuturile contactelor culturale româno-slovace datează încă din a
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]