31,250 matches
-
Ne dă Unchiu o oaie că e stearpă dar n-a găsit pe nimeni să o taie. Hai, te rog, nu te duci tu s-o tai? - Nuuuu! am urlat, și m-am întors pe partea cealaltă. Să și le taie singur... - Hai, că n-am pe cine să rog... În cine am eu nădejde? Cu întrebarea asta, mama m-a pus la treabă 20 de ani. Era ”Sesam, deschide-te!” pentru peștera mea cu comori. Și iată-ne, Unchiu tot
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
personală) - Vezi, întăi șî-ntăi trăbă să știi să pui oaia gios. Cu o mișcare îndemânatică, Unchiu a doborât oaia pe dată. Eu am sărit s-o țin de picioarele dinapoi. - Nu, nu, a râs înfundat Unchiu, tu ia cuțâtu șî taie-i capu. Un freamăt mi-a curentat fiecare fibră din mușchi. Mi-era rău. În viața mea nu tăiasem decât găini. Când trebuia să ajut la tăiatul porcului, îmi întunecam ochii și-mi astupam urechile pe dinăuntru. De ce n-oi
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
pe dată. Eu am sărit s-o țin de picioarele dinapoi. - Nu, nu, a râs înfundat Unchiu, tu ia cuțâtu șî taie-i capu. Un freamăt mi-a curentat fiecare fibră din mușchi. Mi-era rău. În viața mea nu tăiasem decât găini. Când trebuia să ajut la tăiatul porcului, îmi întunecam ochii și-mi astupam urechile pe dinăuntru. De ce n-oi fi plecat în lume ieri? - Nu pot... am bâguit. - Musai. Altufeli ce facem?! - O tai dumneata. - Io-s batrân
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
În viața mea nu tăiasem decât găini. Când trebuia să ajut la tăiatul porcului, îmi întunecam ochii și-mi astupam urechile pe dinăuntru. De ce n-oi fi plecat în lume ieri? - Nu pot... am bâguit. - Musai. Altufeli ce facem?! - O tai dumneata. - Io-s batrân, nu măi pot... Râdea mereu înfundat dar nu puteam să mă înfurii pe râsul lui. Dacă rânjea, cât ar fi fost de simplu! Trânteam cuțitul și-l lăsam acolo, cu oaia lui cu tot... Dragostea, pentru
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
Dragostea o simți atunci când faci ceea ce știi că ți-a fost hărăzit; îți dă un rost și te împlinește ca Om. Dar rostul se dobândește și se păstrează cu sacrificiu. Nu sacrificiul propriei persoane ci sacrificiul Lumii pentru Sine. De tăiat am tăiat-o; cum am tăiat-o, nu-mi amintesc. Știu că, pe urmă, Unchiu m-a dat deoparte și i-a frânt, cu o lovitură de topor sec, oasele din rana care scuipa sânge. Au urmat despicatul pieii, agățatul
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
simți atunci când faci ceea ce știi că ți-a fost hărăzit; îți dă un rost și te împlinește ca Om. Dar rostul se dobândește și se păstrează cu sacrificiu. Nu sacrificiul propriei persoane ci sacrificiul Lumii pentru Sine. De tăiat am tăiat-o; cum am tăiat-o, nu-mi amintesc. Știu că, pe urmă, Unchiu m-a dat deoparte și i-a frânt, cu o lovitură de topor sec, oasele din rana care scuipa sânge. Au urmat despicatul pieii, agățatul oii într-
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
știi că ți-a fost hărăzit; îți dă un rost și te împlinește ca Om. Dar rostul se dobândește și se păstrează cu sacrificiu. Nu sacrificiul propriei persoane ci sacrificiul Lumii pentru Sine. De tăiat am tăiat-o; cum am tăiat-o, nu-mi amintesc. Știu că, pe urmă, Unchiu m-a dat deoparte și i-a frânt, cu o lovitură de topor sec, oasele din rana care scuipa sânge. Au urmat despicatul pieii, agățatul oii într-un crac gros de
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
pescăruș ce-și spăla aripile în răcoare apei, mă întâmpina din când în când. Câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul ramelor ce tăia apa și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii nesfârșită de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la mică adâncime. Nici
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Batranul_si_marea_stan_virgil_1380392197.html [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
la poarta mirelui. Celții considerau vâscul de origine divină, întrucât nu avea rădăcini dar își păstra prospețimea frunzelor precum smaraldul, strălucirea. Vâscul se culegea numai în perioada de după solstițiile, de vară și de iarnă. Folosit în ritualurile celtice, el era tăiat cu o seceră de aur, de un preot cu rang înalt, îmbrăcat în alb, iar ramurile trebuiau prinse înainte de a atinge pământul, pentru a nu-și pierde proprietățile tămăduitoare. Ei le atârnau apoi deasupra ușilor, pentru a-i proteja împotriva
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Traditii_la_romani_crenguta_de_vasc_floarea_carbune_1355055248.html [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
dispărut, informații noi, în măsură să-i întregească profilul. Minodora Chendea, soția sa, economist și cameraman ad-hoc, îl acompaniază și îl ajută. În final, la căpătâiul românului ce odihnește în cimitirul din Mariestad, în Suedia, va veghea o cruce ortodoxă, tăiată în marmură de meșteri argeșeni, foștii săi consăteni: “Nu se poate să-ți tai toate rădăcinile cu pământul strămoșesc...Rămân (emigranții, n. n.)...cu sufletul tras când într-o parte, când într-alta, etnicitatea e un resort ce nu poate fi
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413867387.html [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
și cameraman ad-hoc, îl acompaniază și îl ajută. În final, la căpătâiul românului ce odihnește în cimitirul din Mariestad, în Suedia, va veghea o cruce ortodoxă, tăiată în marmură de meșteri argeșeni, foștii săi consăteni: “Nu se poate să-ți tai toate rădăcinile cu pământul strămoșesc...Rămân (emigranții, n. n.)...cu sufletul tras când într-o parte, când într-alta, etnicitatea e un resort ce nu poate fi dezamorsat”. Un al doilea vector ideatic, așa-zicând teza, vizează necesitatea racordării organice, firești
EUGEN DORCESCU, ÎN CĂUTAREA FRATELUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413867387.html [Corola-blog/BlogPost/383794_a_385123]
-
ajungea în inima haremului, era marcat prozaic drept ” Coridorul proviziilor”, în timp ce al treilea, care ducea afară din harem, în curtea interioară și spre odăile bărbaților, era marcată drept ”Poarta Coliviei”.” „Un roman extraordinar, cu o intrigă complexă, descrieri care îți taie răsuflarea și având în centru o fascinantă poveste de dragoste, pe fundalul plin de culoare și parfum al Constantinopolului din secolul al XVI-lea.“ Joanne Harris Poarta Coliviei este o poveste exotică deosebită în care se împlestesc intrigi, iubiri interzise
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
înalț spre zări senine; Dragoste, ce bine-arăți! Timpul a ținut cu tine. Ca o fragedă zambilă, un albastru-n ochi îmi porți, Fermecați de-o mică zână, vrei din minte să mă scoți? Vrei să-nnodăm firul de unde s-a tăiat și dezlânat... Să-l cătăm în ghemul vieții, care-a fost demult uitat? Unde-mi ești, te-ai depărtat, nu-ți mai pasă de trecut? Viața ți-o dădeai atunci... când în brațe te-am ținut. Pe când azi ești un
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 by http://confluente.ro/In_agednda_vietii_mele_marin_voican_ghioroiu_1344021199.html [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
în masă! Doar pe -ici,pe colo, câte-un prost mai răsărit, ca ciupercile în vreme de secetă!...Să revenim: MAI BINE MAI FRUMOS DECÂT NICIODATĂ ! Am scris,tăcând! 57. Paradisul Lui Dio Așchiind tăcerea un semn de întrebare îmi taie respirația. -De unde o fi început oare cerul? -De aici,de sub privirea ta.Numai ea face lumea rotundă ca un măr. -E cumva vreo aluzie la mărul Evei: cea care-a furat paradisul cu sânii? -Glumești cu lucruri grave... -Știu
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_55_57_costel_zagan_1370774939.html [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
societății argeșene de comunicare, de informare, de educare, de dezbatere publică a chestiunilor ridicate de comunitate. De semnalat și ostilitatea autorităților față de presă, de unde și nevoia de cenzură. Este citat cazul unui gazetar străin, Annibale Capello, căruia i s-a tăiat mâna, i s-a smuls limba și apoi a fost spânzurat, agățându-i-se de gât o inscripție prin care era numit mincinos și calomniator. Astăzi, slavă Domnului, cu cenzura am cam lămurit-o, dar nu cred că vom reuși
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/vinul-prieteniile-ziarele/ [Corola-blog/BlogPost/94105_a_95397]
-
azi în inima și-n sufletul meu... Fie-le amintirea lor luminoasă neștearsa în conștiința românilor! Tinerele generații să afle și să nu uite! Prin Șimand pe drum de care, De Pătimi în Vinerea Mare, A’ lui Bela Kun hoarde Împușca, taie, case arde... Mână-n față braț la braț Preoții români legați; Îi împing, împung de zor Înspre Canalul Morilor. Cu pleazna îi șfichiuie, Îi scuipa și-i huiduie... Ploaie de pumni și ghionturi, Mii de ocări și-afronturi... Cand au
1919 de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/raul_constantinescu_1430525304.html [Corola-blog/BlogPost/371350_a_372679]
-
România, Biserica Catolică, Biserica Evanghelică și ungurii din Transilvania, generează cheltuieli „colosale" pentru buget pentru că, astfel, statul devine chiriaș în școli, spitale și universității. B - Blocarea erodării statului și a refeudalizarii țării Eu nu mai vreau baroni locali care să taie și să spânzure când vor ei, care comanda deseori partidelor la București. Avem nevoie de o regionalizare după cele mai bune modele și practici europene, nu de refeudalizarea României. Avem nevoie de gospodari moderni, de manageri competenți, nu de șmecheri
N-A VĂZUT BRUXELLESUL CE POATE ROMÂNIA! de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Radu_golban_n_a_vazut_bruxe_radu_golban_1391190832.html [Corola-blog/BlogPost/354735_a_356064]
-
așteptând tăcută. La celălalt capăt, apelurile prelungi au rămas fără vreun răspuns, la un moment dat, timpul de apelare setat, terminându-se. Emanuela a reapelat. După câteva încercări, o voce plictisită, în care se simțea iritatarea față de insistențele apelantului, a tăiat eterul până la timpanul Emanuelei. - Instituția de Protejare a Intereselor Copilului, spuneți: - Bună ziua! interveni Emanuela, imediat. Mă numesc Emanuela Romașcanu și doresc să discut cu asistentul social care se ocupă de cazul fetiței Luca Daniela Nela. - Așteptați ! Cine ește și ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
ajunseră la capătul podului și la micuța coastă asfaltată, dar puțin deteriorată. Cu privirea ridicată și fascinată, porniră cu pași înceți. Imaginea sublimă a lui Decebal din piatră, zidit pe munte, cu fața spre Dunăre, ca un adevărat străjer, îi tăie respirația Adrianei. Statuia indiferentă și eternă privea țintă în zare, cuprinzând întreaga panoramă a Cazanelor Mici. - Oauuu! Doamneee! Este superb, n-am cuvinte! Exclamă Adriana. - Da, este într-adevăr superb și te lasă fără respirație. Deși am fost de atâtea
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 by http://confluente.ro/Capul_lui_decebal_mihaela_mosneanu_1393073508.html [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
cel puțin doi la fiecare ridicare a voltei. Nu am băgat de seamă că marea era acum cu valuri largi și înalte de peste doi metri. Vântul între timp își schimbase direcția. Bătea dinspre mal spre larg. - Frate, hai s-o tăiem că nu mai ajungem la mal. - Gata, scot voltele. Ridicăm ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
nesimțite. Până la panică și disperare nu mai era mult. Forțele noastre fizice începeau să scadă. Doi oameni în vârstă, care împreună depășeau 135 ani, se luptau cu natura dezlănțuită. Am înțeles că nu vom reuși să ajungem la mal dacă tăiem valul perpendicular. Trebuia să o luăm pieziș, să schimbăm direcția. Chiar dacă eram în dreptul locului nostru de acostare din Saturn, am schimbat direcția spre plaja din Mangalia. Dacă ajungeam în zona de adăpost al digurilor, atunci puteam să îndreptăm barca spre
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
vițe naturale mari, care înmulțeai strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și fiindcă răsese fulgii de barbă neagră, ce începuse a umple părțile în jurul urechii, el părea pudrat cu brumă de pe struguri, nasul era corct și plin, parcă tăiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măestrie erau întunecoși, dar de o culoare indescriptibilă. Păreau negri, dar, privind bine sub lungile lor gene, ai fi găsit că sunt de un albastru întunecos, demonic, asemenea unui smarand topit
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
la comandă. Că s-ar ofili ramurile, care fac, și tac. Romanul? O lecție deschisă. Ai copii care vor să dea la medicină? Nu l-au avut pe Paulescu, dexcioperitorul insulinei, profesor? Era greu să fii un medic la Paulescu. Tăia toate diabeturile în carne vie. Atunci, pot face cunoștință cu profesorii sănătății, din romanul doamnei Elena Buzna. Și frumusețea atică a eleganței sale, a avut profesori buni, în oftalmologie. Tot ce a văzut și simțit și cules, în viață, compune
Elena Buznă: Drumul vieților în alb. Tânărul blond – Recenzie, de Liviu Florian Jianu by http://revistaderecenzii.ro/elena-buzna-drumul-vietilor-in-alb-tanarul-blond-recenzie-de-liviu-florian-jianu/ [Corola-blog/BlogPost/339366_a_340695]
-
vetust în acea vreme Știință și Tehnică, strămoașa publicației care însoțește cartea jurnalistului Adrian Nicolae. Lipsiți de cele mai elementare deprinderi jurnalistice și cunoscând prea puțin regulile jocului, ne-am apucat amândoi, Ion și cu mine, să facem așa cum ne tăia capul. Rezultatul a fost că tirajul revistei s-a dublat repede, că au apărut și s-au consolidat suplimente solide - Tehnium-ul șurubarilor și Modelism-ul lui Cristi Crăciunoiu -, că ne-am azvârlit apoi cu capul înainte în aventura almanahurilor, între
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/pledoarie-pentru-specia-umana/ [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
stânga. Și mai departe n-am mai știut ce se întâmplă, atât de repede s-au precipitat lucrurile: zăpada a început să se înroșească peste măsură, deși nici unul din ei nu se lovise de nimic, iar mie mi s-a tăiat respirația. Cel din spate care părea să se fi accidentat, s-a smuls de sub Mobră și cu o energie greu de bănuit la cineva care pierde atât de mult sânge într-un timp atât de scurt, sare, desface un rucsac
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_27_ion_untaru_1348806033.html [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]