695 matches
-
aceeași linie securizantă a semnificației se înscrie cu succes și „interpretarea simptomatică“ la care se referea Jonathan Culler în prefața la eseul post-semiotic „Urmărirea semnelor“, propunându-și să țintească scopul major ca fiind „identificarea a ceea ce opera represează ori iluminează, tăinuind...“. Și nu e vorba nicidecum de o „dialectică dintre artă și societate“, ci de cea „dintre artă și artă“ (Harold Bloom, „Anxietatea in-fluenței“), singura care își descoperă rădăcinile intangibile veritabile. În urma scriitorilor invocați mai sus am putea să ne gândim
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Igor_ursenco_terrarismul_pneumatic_igor_ursenco_1342935100.html [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ADIERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Rog seara să-mi tăinuiască gândul, Rog noaptea să-mi amestece un eu și tu - iluzie creată în incandescența visării frumuseții din noi. Totul este iubire'' își cântă viața respirația! Și curajului îi dau aripi în înaltul mâine care va să vie ca o promisiune
ADIERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/lia_vana_1424946490.html [Corola-blog/BlogPost/377264_a_378593]
-
sufletul mi-e-n armonie, Că om frumos stă lângă mine și mă-nconjoară cu tandrețe Și lumea mea e, deseori, crâmpei mâhnit de frumusețe. Mă iartă, sunt o păcătoasă, și-adesea uit să mângâi cerul Pe unde tu călătorești și-ți tăinuiești, blajin, misterul. Mă iartă pentru-a mea trădare, dar să fii sigur c-am plătit Chiar dacă nu sunt vinovată și înlăuntru-mi am murit. Tu ești luceafăr, sau ești înger, iar eu o simplă muritoare Ce se agață-n disperare
CUM TAC, CÂND TAC de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1464258431.html [Corola-blog/BlogPost/378967_a_380296]
-
ei. Cu prima șoaptă, gingașă, în adierea ce ne-a apropiat, zările s-au rezemat pe umerii noștri obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de fericire, iar ochii tăi mă adorau mari și umezi... calzi. Simțeam fugind prin noi neliniști ciudate, cum numai surâsul tău îmi umplea sufletul de culori, ca în zori, când
NE OCOLEAM... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/george_pena_1456075015.html [Corola-blog/BlogPost/369969_a_371298]
-
ei. Cu prima șoaptă, gingașă, în adierea ce ne-a apropiat, zările s-au rezemat pe umerii noștri obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de fericire, iar ochii tăi mă adorau mari și umezi... calzi. Simțeam fugind prin noi neliniști ciudate, cum numai surâsul tău îmi umplea sufletul de culori, ... Citește mai mult Ne
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
cum aceleași idealuri izvorăsc din ei.Cu prima șoaptă, gingașă, în adiereace ne-a apropiat,zările s-au rezematpe umerii noștri obișnuiți cu astrale luminiprin care au crescutreverii din lut.Și prima voroavă prinsă în zboram dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin,când privirile interferau și se-amăgeauîn uimire,de fericire,iar ochii tăi mă adoraumari și umezi...calzi.Simțeam fugind prin noi neliniști ciudate,cum numai surâsul tău îmi umplea sufletulde culori,... XXIII. TU AI RĂMAS..., de George Pena , publicat
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
că a rămas în țară cu războiul. Egumenul i-a rânduit să pască vitele. După trei ani i-a spus starețul fericitului episcop Ioan: „Frate Ioane, lasă vitele și pregătește-te că în noaptea aceasta te facem călugăr!"Dar el, tăinuindu-se, a dispărut din schit în noaptea aceea și, neștiut de nimeni, a venit în părțile Moldovei și s-a făcut mare sihastru în Munții Sihlei, din județul Neamț. Cum a ajuns aici și în ce loc se nevoia, nimeni
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_ioan_episcopul_cel_minunat.html [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
nimeni, a venit în părțile Moldovei și s-a făcut mare sihastru în Munții Sihlei, din județul Neamț. Cum a ajuns aici și în ce loc se nevoia, nimeni nu a aflat vreodată. Spun bătrânii locului că avea un bordei tăinuit în pământ, în pădurea deasă dintre Schitul Sihla și Râpa lui Coroi, în adâncul muntelui, unde s-au nevoit de-a lungul secolelor nenumărați sihaștri sfinți, printre care cea mai vestită era Sfânta Teodora de la Sihla. Mai spun bătrânii de
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_ioan_episcopul_cel_minunat.html [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
cu Eminescu. Inimile noastre au bătut la unison cu întreg neamul care are o Țară, indiferent de locul unde i-a fost sortit să trăiască. Este citadela pe care o numim cu dragoste și mândrie România, căci ,,Eminescu-i România/ Tăinuită în cuvânt”, după cum scria Adrian Păunescu, versurile prinzând aripi de cântec răscolitor”; ,, La noi, Eminescu e mai presus de sintagma Poetul nepereche, El purtând simbolul unicei salvări și ultimei speranțe de dăinuire a ființei naționale. Suntem copii Lui - buni sau
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
și reginelor, al prinților și al prințeselor care mi-au încântat copilăria. Ca tot ce îi înconjoară pe regi și azi, ca întotdeauna, a fost în admirația oamenilor de rând ca ceva de neatins, deasupra tuturor, deosebit de frumos, strălucitor, parcă tăinuind chiar și un oarecare mister. Numai așa îmi explic numărul atât de mare de spectatori prezenți la acest ceremonial. Englezii păstrează de sute de ani cele mai multe tradiții, ritualuri și obiceiuri trăind o viață condusă după reguli stricte. În curtea Palatului
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_la_concertul_de_elena_buica_1391511180.html [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
fără de contenire Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Condacul al 11-lea Noroadele credincioșilor de pretutindeni L-au lăudat pe Domnul când au fost aflate sfintele tale moaște, căci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie, le-a ținut tăinuite în pământ și nestricate de curgerea atâtor ani. Pe acestea cinstindu-le, Sfinte Efrem, și noi ne închinăm înaintea Împăratului Vieții, zicând: Aliluia! Icosul al 11-lea Prin mijlocirea ta la tronul Mântuitorului Hristos, păzești mănăstirea de toată nevoia și
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
cu bărbatul ... IX. COPLEȘIT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012. Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental alunecă pe serpentine filiforme
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
păcură. Nu mai rabzi mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică. Și tu nu mă suferi. Citește mai mult Într-un cer de purpurăîn râpa înghețată un balans furibundîși strecoară acordul în recunoașteri.Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi,tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie,revine mai greu întortochind dilemele Suferința parcurge căi neștiuteprintr-un procedeu plin de ignoranță încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise.Ochii... algele unui pericol mentalalunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
mare se întoarce Negrici, îi sperie și ei fug în adâncul vizuinii, de unde zadarnic încearcă acesta să-i scoată, lătrând și scheunând de necaz că nu reușește nimic. Ce poate să însemne pădurea! Atât de multe lucruri necunoscute și minunate tăinuiește! O viață misterioasă pentru mulți dintre noi. Departe de lumea ascunsă, tainică a pădurii nici nu bănuim câte lucruri neștiute se ascund sub frunze, sub rădăcini, pe ramuri, în văzduh, în tufișuri... În apropierea mea, sub pământ, la doi pași
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1424117700.html [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului fulger - ghem de frică, cioburi luminează neguri ape șarpele pândea aproape licitațiile de joburi; primăvară fără cuc frunză veștedă în livadă pasărea ce stă să cadă din poveștile lui Muck - clipă tăinuind averi pășunea mea pe care iezii se scaldă-n laptele amiezii cu adevăruri în doi peri Referință Bibliografică: primăvară fără cuc / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
PRIMĂVARĂ FĂRĂ CUC de ION UNTARU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Primavara_fara_cuc.html [Corola-blog/BlogPost/359279_a_360608]
-
să bată fierul cât era cald în inima aceea de soare nu știam că inima este cât un pumn de om nu știam că la baza a ceea ce numim cap se află un con în care umbrele se înghesuie să tăinuiască toate profunzimile omului că acolo în forma aceea frumoasă El a lăsat omului o cruce de taină în care se poate regăsi oricând dacă vrea și tot acolo regăsește istoria gândurilor tuturor celor care l-au iubit oricând oricum mereu
INIMA CÂT UN PUMN DE OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1427796542.html [Corola-blog/BlogPost/382674_a_384003]
-
mai organică. S-ar zice aproape că pentru spirit, timpul este o dimensiune a inițierii. (Lucian Blaga) Cuvinte cheie:spirit, existență, nefiind, umbră, om, Univers, teluric Credințele populare sunt șoapte, sunt mistere, pe care cei știutori de ele le țin tăinuite în străfundurile inimii, acolo unde sufletul trăiește ținând în viață omul. Nu există niciunul dintre noi care să nu fi trăit, măcar odată în viață, clipe pline de miracol, pe care nu le-am înțeles, dar nici nu am dorit
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Spiritul_continua_existenta_nefiinda_stefan_lucian_muresanu_1337331582.html [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
Spiritul dă iz creației, divinul succedă ideilor și lumea se înalță levitând, rupându-se complet de magnetismul teluric, de răul energetic viciat. Spritul este energie, deci este viață, iar viața este o formă pozitivă de procreare, ființe în lumină, umbre tăinuite în întuneric. Spiritul dezvoltă intelectul numai spre bine, este gândirea conștientă de sine, cunoașterea despre eu, despre înfățișările și ființările sufletului. Esența spiritului constă într-o dualitate, analizată de Aristotel ca o rațiune activă și o alta pasivă: Rațiunea pasivă
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Spiritul_continua_existenta_nefiinda_stefan_lucian_muresanu_1337331582.html [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
pe de-o parte tind să-și oculteze trăirile, iar pe de alta le comunică totuși strecurând în metafore adevăruri tulburătoare. Este și cazul poetului G. Baciu. Autodefinirile și aserțiunile lirice din poeme se subsumează, și ele, ideii din titlu, tăinuind în metafore, trăiri și stări contemplative eminamente poetice. Identificăm în vestiarul inimii o melancolie deghizată, bine încifrată liric și venită dintr-o privire poetică aparent ludică, ce deconstruiește sau dislocă elementele realului pentru a reconfigura problematica lirică într-un amestec
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
am mare grijă, căci în ea aveam radiocasetofonul meu cel nou, la care țineam tare mult. Și ce priveliște plăcută mi-a oferit drumul: trunchiuri zvelte de brazi, drepte ca niște coloane într-un templu infinit! Am străbătut poienile verzi, tăinuind căsuțe frumoase ici și colo, văile largi cu sate părând prospere, susurul odihnitor al câte unui pârâu de munte. Am simțit vântul plăcut răcorindu-mi fața și umflându-mi bluza. Iar eu îngânam voios o plăcută arie din "Tanhauser" de
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1461131966.html [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
soțul ei. - Spune, draga mea. Te ascult. - Înainte de-a trece la cele veșnice, biata mea surioară... Lenuța, care se îmbolnăvise de plămâni, m-a chemat la ea înainte de-a primi împărtășania preotului și mi-a spus cum a tăinuit o crimă oribilă, pe care a comis-o soțul ei, Andrei: ”Sevastița, surioară, surioară!... numai tu poți să te rogi pentru mine în fața Domnului ca să-mi ierte păcatul...” Măicuța Sevastia i-a spus venerabilei starețe cum l-a omorât Andrei
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_iv_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376808093.html [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ADIERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 857 din 06 mai 2013 Toate Articolele Autorului Rog seara să-mi tăinuiască gândul, Rog noaptea să-mi amestece un eu și tu - iluzie creată în incandescența visării frumuseții din noi. Totul este iubire'' își cântă viața respirația! Și curajului îi dau aripi în înaltul mâine care va să vie ca o promisiune
ADIERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 by http://confluente.ro/Adiere_lia_vana_1367858207.html [Corola-blog/BlogPost/354746_a_356075]
-
vorbesc, micul cenotaf din lemn brun, Emoția se desprinde din umbre, există? Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină. Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei, La fel, unele poeme, ascund o mare durere. Admir pe cei ce tăinuiesc teama de moarte. Ne temem, deși repetăm că nimic nu e veșnic, Ba totul e veșnic, doar se transformă și cuvintele Fac la fel, te iubesc, spun, apoi, mai știi? Dragostea este a celui ce pierde, Plângi în zadar, copile
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Bavaria_boris_mehr_1391323879.html [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
vorbesc, micul cenotaf din lemn brun, Emoția se desprinde din umbre, există? Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină. Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei, La fel, unele poeme, ascund o mare durere. Admir pe cei ce tăinuiesc teama de moarte. Ne temem, deși repetăm că nimic nu e veșnic, Ba totul e veșnic, doar se transformă și cuvintele Fac la fel, te iubesc, un, apoi, mai știi? Dragostea este a celui ce pierde, Plângi în zadar, copile
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Bavaria_boris_mehr_1391323879.html [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
el ca un val de pământ, gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc. Ai stins sfânta candelă ce-mi trimitea lumina purificatoare pentru un suflet chinuit care tăinuise un păcat îngrozitor. O bubuitură surdă i-a sunat în urechi, casa se zgâlțâia ca după un cutremur, că și-a pus mâinile la ochi. Intenționase să-și facă semnul crucii, dar mâinile parcă-i erau legate de frunte, nu
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]