65 matches
-
în marea iubirii sale. Și aceasta doar pentru ca el să poată înota... I se întîmplase deseori - rupt de dor, tînjind după valurile cele grozave - să rămînă totuși neclintit, delirînd tăcut. Gîndul său se îmbăta cu reveriile imensități. Lacrimi înspumate ce tălăzuiau plaje lunare. Și, de necrezut, aerul din încăperile ce-l închideau - căpăta mai întîi o vîscozitate răcoroasă... Începînd să vălurească treptat, pînă își schimba consistența întrutotul. Cînd își aminteau de el să-l mai cerceteze și cercau să deschidă ușa
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
inimălacrimă prinsă-ntristețea nopțilorsă te găsesc... XX. METHEXIS, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. S-au mătuit de mult ferestrele știute Din sufletul ce-și suie dorința către cer Răsună rugi prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
al blocului, de unde începe iarăși să cadă la loc peste suprafața de sticlă fulgerînd în soare. Cîtva timp, mă adăpostesc în acest tunel răcoros, umed de scurgerea necontenită a cascadei de apă, gîndindu-mă că jocul spectaculos al apei veșnic reînnoite, tălăzuind în plan vertical, nu putea fi născocit decît în capitala Imperiului în care soarele nu apunea niciodată și că patima ținutului glorios al tuturor cuceririlor geografice, artistice, a fost și a rămas Oceanul... * După Ermitage, Tate Gallery, Uffizi (exceptînd Luvrul
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
rănit! spuse acela. Ce rănit. E blestematul ce ne-a adus nenorocirea, spuse popa când îl zări. La moarte cu el! La moarte!, vocifera mulțimea. Din groapa din spatele casei un fum gros și flăcări imense ieșeau până la ceruri. Să moară!, tălăzuia mulțimea. Adrian vru să se ridice. Să le spună ceva. Popa ținti și trase. Alicele iuți i se-nfipseră-n trup sfârtecându-l. N-am făcut nimic! răcni Adrian nebunește și popa mai trase o dată. Pentru experiențe, mai zise cineva
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
ou fiert. Când fusese asta? Dădu pagina în care Alexandre se afla la Barcelona și scria despre Santa Maria del Mar, știind că el nu mai era acolo. După care zări vasul rusului, croindu-și drum prinre rân durile care tălăzuiau negru și amenințător, scurgându-se în sute de mii de litere și semne de punctuație undeva într-o poveste pe care nu reușea s-o priceapă. 44. tot ea Mă aștepta, uneori, după școală. O femeie frumoasă, cu părul strâns
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de bătaie de la Austerlitz. Ce bine era să-și fi pus tricornul său albastru, dăruit de buna mătușă Gerda... Dar nu-i nimic, e destul de bună și șapca-sport. Așa că se apropie de megafon, cuprinzând dintr-o privire spațiul în jurul căruia tălăzuiește mulțimea. E o suprafață împărțită, ca oricare tablă de șah, în 64 de pătrățele negre și albe, de fapt, aici, cenușii și verzi. Alinierea este perfectă. „Piesele” stau nemișcate. Șaisprezece bărbați îmbrăcați în costume albe și șaisprezece în costume negre
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
au început să se întoarcă spre tradiția lor, depășind faza unui pesimism fără speranță. În ciuda disoluției și a delăsării, în ciuda scenariilor apocaliptice, omenirea se va întrema, puțin câte puțin. Insulițe și insule vor realcătui arhipelagul spiritual, dedesubtul căruia neantul va tălăzui zadarnic. Există încă foarte multe resurse spirituale în omul începutului de mileniu, fie el anemiat, fie abrutizat. Teoreticienii și teroriștii sunt două categorii care nu vor rămâne de-a pururi în datele impotenței sau ale violenței. Așa cum nu știm ce
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
apucat: „Domn’ plutonier! Domn’ plutonier! Vin rușii!” „Ce spui mă?” am întrebat eu, nevenindu-mi a crede. „Uitați-vă în lungul șoselei! Se apropie o coloană de ruși!” Am privit în direcția arătată de caporal. O coloană nesfârșită de ruși tălăzuia înspre noi. Am rămas în așteptare. Iată-i tot mai aproape! Rubăști înspumate. Automate atârnate de gât. Ciubote scâlciate... Totul părea că plutește în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
oală spartă - a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană lungă tălăzuia prin colbul drumului dintre stufării. Era un nou lot de deținuți. Îi aduceau să înlocuiască morții și să mărească forța de lucru - cum gândeau sus-pușii... În acea seară, Costăchel se simțea trist peste măsură. Așa cum nu-i era felul. „Ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a crescut nivelul senzațiilor de prăbușire și ne-am trezit într-un imens vid cu pereți de ghețari unde trebuie să te faci scafandru pentru a privi Universul. Și nu suntem noi scafandri neantului de o mie de ani? Ne tălăzuim destinele într-o criză a infinitului, incapabili să schimbăm expresia și înfățișarea lumii. În aceste împrejurări, totul se îndreaptă spre o sfârșeală în nimic. Pe bună dreptate ne întrebăm: cât am pierdut din „Deschidere liberă într-o conversație”? - ultimul înțeles
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
ta prezență. Am mers, o vreme, împreună, Unindu-ne în tristele destine, Urcând pe trepte clandestine, Doar amintirile le-am dat arvună... Iar când, din apogeu ne-am coborât, Cu lacrimi am plătit visarea, Atât de lacomă, vuind ca marea, Tălăzuind prin țărmul doborât. Nu-ți spun adio și nici nu-ți dau răgaz, Să-mi ceri iertare-i prea târziu Pentru că-i straniu să-ți descriu Cum eu zdrobit-am inimii zăgaz... 18.11.2016 Referință Bibliografică: Iubire / Mirela Stancu
IUBIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382349_a_383678]
-
am admidat cu mare plăcere: crizanteme, trandafiri, crini regali, orhidee își deschideau petalele multicolore și, răpite de adierea unui zefir rătăcit în zilele lui Octombrie (încă însorit) lăsau să se audă blânda armonie a „codrului bătut de gânduri” ce se tălăzuia pe o mare de doruri nostalgice... m-au făcut să simt fiorul toamnei. Regina mea iubită, ROMANȚA, fiică îndrăgită de tot românul, mereu tânără, seducătoare și înfloritoare la cei 47 de ani... ne încântă cu zeci și zeci de melodii
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
cazi astfel pradă iubirii, pe melodia languroasă, magică, a unui astfel de cântec! Ultima scenă se petrecea Într-o grădină de pe acoperișul unui imobil și violoncelele suspinau către luna muzicală, În timp ce o intrigă spumoasă, cu aventuri galante și comedie facilă, tălăzuia În lumina produsă de lămpile de calciu. Amory se topea de nerăbdare să devină un obișnuit al grădinilor suspendate, să cunoască o fată care să arate la fel de grozav - cel mai bine chiar pe fata de pe scenă, al cărei păr să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
erau, evident, boboci, fiindcă fiecare nou contingent adus de trenuri era absorbit imediat de mulțimea cu capul gol, Îmbrăcată și Încălțată În alb, cu legături de cărți la subsuoară, a cărei unică funcție s-ar fi zis că era să tălăzuiască În sus și-n jos pe stradă, emițând nori uriași de fum din pipe nou-nouțe. La Începutul după-amiezii, Amory și-a dat seama că de-acum ultimii sosiți Îl luau drept un student din anii mari și și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a o postprefața pentru poetul Stelian Platon, la unul dintre ultimele sale volume de poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației, în paranteză dilematica a titlului, este oarecum retorica, daca nu paradoxistă...Din cuprinsul cărții, Aforismele sunt cheile reflexibităților subînțelese, inteligență românească tălăzuind metaforic...și vine, flux- reflux, la limanul unde Gânditorul adună, ca în Vermeer, scoicile mirărilor și (sau) răsucirile simbolismului.. Nostalgia Originii transpare și aici, cuceritoare pentru cititorul nu din zodii și stele, ci din zestrea Arhetipului, numită de careva, refacerii
SOCRATICUL DIASPOREAN LA NEW YORK de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368439_a_369768]
-
pulsa nu doar în vinele jugularei gâtâindu-mă de-a dreptul ci răvășindu-mă în toate ungherele plăpânzimii mele trupești, sporită cumva și de peisagistica insolită care leagă peninsulele San Francisco și Marin - de fapt două promontorii majestuoase, la poalele cărora tălăzuiesc valurile Pacificului și ale golfului, frângând curenții oceanici și “aruncându-i” dincolo de pod ca pe niște jerbe-cununi de stropi lucitori și de ceață - când, deodată, măreția și complexitatea arhitectonică a podului se “desfoliază”, tăindu-mi răsuflarea... Aproape că se vede
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
a o postprefața pentru poetul Stelian Platon, la unul dintre ultimele sale volume de poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației, în paranteza dilematică a titlului, este oarecum retorică, dacă nu paradoxistă...Din cuprinsul cărții, Aforismele sunt cheile reflexibităților subînțelese, inteligența românească tălăzuind metaforic...și vine, flux- reflux, la limanul unde Gânditorul adună, ca în Vermeer, scoicile ... Citește mai mult -SOCRATICUL DIASPOREAN- la NEW YORK-CONFLUENȚE LITERARE Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele AutoruluiDistribuie!Distribuie! Aboneaza-te!O revenire
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
a o postprefața pentru poetul Stelian Platon, la unul dintre ultimele sale volume de poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației, în paranteza dilematică a titlului, este oarecum retorică, dacă nu paradoxistă...Din cuprinsul cărții, Aforismele sunt cheile reflexibităților subînțelese, inteligența românească tălăzuind metaforic...și vine, flux- reflux, la limanul unde Gânditorul adună, ca în Vermeer, scoicile ... VII. LACRIMI PE PÂINE, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017. Lacrimi pe pâine Pe cărări ce duc spre viață visele
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Literară „Ion Budai Deleanu” - ediția a V-a, am avut bucuria și onoarea de a-mi ridica propriile punți de lumină, așa cum se ridică curcubeele în calea soarelui după furtună. Lacul gândurilor mele a prins a se frământa și a tălăzui, ca marea atunci când își împinge mareele către nisipurile înfierbântate, gata să absoarbă toată căldura pe care ar fi găsit-o în cale. În calea mea au binevoit a se pune oameni de litere și nu numai, despre care am să
JURNAL DE FESTIVAL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365907_a_367236]
-
Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe stânca lui se cuibărise umbra, Chiar renii se temeau să dea târcoale, El, Lupul Alb, pe țancurile goale, Privea tăcut, spre depărtare, tundra. Pierea lumina'n cergi de întuneric ... Tălăzuiau doar gloate disperate, Lăsând în urmă, în cenusă, sate Și fum mânjind un orizont asferic. Zorind spre moarte, i-au uitat povața Și'n goana spre nimic pierdut-au urma Păstorului nebun, imploră turma Descântul lui să readucă viața. - E
LUPUL ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352597_a_353926]
-
de reflexie) Nu, nu ! Geniul este ca un elastic întins, este ca o rază plecată în întuneric, el nu se găsește în răscrucea căilor, cum mă găsesc eu. ( tace, liniștea care se lasă face să se audă valurile unei mări tălăzuind) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (i se citește deznădejdea pe față) Și atunci ce sunt eu, ce este cu mine în lume, în univers, în timp, în noianul timpului ? (mică pauză) Voi dezlega eu vreodată taina ce mă chinuie ? (după un timp ) Ori
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Manuscris > Scriitori > DA, MAI AVEM Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului da, mai avem Mereu, mereu tot crește depărtarea, copacii sunt mai gârbovi desfrunziți, însă în inimi sunt iubiri ca marea tălăzuind în adieri fierbinți iubito, prinde-mi mâna și să mergem pe ale toamnelor alei să colindăm, să despletim iubirile din plete și printre flori târzii să le purtăm De cade ploaia, bruma, nu ne pese, și nici de iarna care
DA, MAI AVEM de LEONID IACOB în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355885_a_357214]
-
Acasa > Versuri > Iubire > METHEXIS Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului S-au mătuit de mult ferestrele știute Din sufletul ce-și suie dorința către cer Răsună rugi prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci
METHEXIS de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368847_a_370176]
-
unde ești tu? unde-s izvoarele? lumi din genuni întunecă soarele, arse îmi sunt buzele, mâinile și nu mai știu cum să sting depărtările și din văzduh să cobor astăzi mările. Tu mă auzi? Sunt tăcere adâncă. Marea din mine tălăzuie încă... Dar undele mele prinde-le toate... sunt totuși aici lângă porți ferecate și din nou mai încerc să le-aduc alinările din dor de iubiri colindând depărtările. Leonid IACOB Referință Bibliografică: la porțile... / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LA PORŢILE... de LEONID IACOB în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340513_a_341842]
-
ninse de lumina amurgului aici ciocârlia îmi fură cheile inimii și le-atârnă de cer ca să mă cațăr după ele scriu ca și cum m-ați putea înțelege ca și cum aș fi lângă voi și v-aș explica cum e când mori și tălăzuiesc mările peste tulpinile tale singurătatea mă mână prin gări pustii prin vagoane de clasa a doua mă mână încotro văd cu ochii prin bezna nopții spre inimi tandre de femei care-mi fac cu ochiul undeva dinaintea zării molatice fără
NOSTALGII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342171_a_343500]