16 matches
-
un magician al imaginii, el e în stare să învie sfinții din icoane, iar pe Hristos cel răstignit în troițele basarabene parcă ni l-ar reda încă viu în trupul omenesc de pe cruce, făcându-ne să-L auzim, subliminal, rostind tălharului din dreapta Sa: “Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în rai”. Albumul “Ruga pentru Neam” al domnului Petru Bălan este o inestimabilă operă patrimonială de natură cultural-spirituală. Forurile îndrituite și plătite expres din bugetele publice pentru a identifica și
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
la clipa nemuririi. Deșărtăciuni, în lume adesea am întălnit Și azi mă-ntorc la Tatăl, de toate istovit Și-l rog ca să mă ierte, de clipele pierdute, De vorbele deșarte și păcatele făcute. În jertfa de cuvinte, pun lacrimă fierbinte Tălharul de pe cruce, în minte mi se aduce Te rog, nădejdea lui să capăt de vei vrea Și spun smerit Părinte, în toate voia Ta ! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Trezirea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1168
TREZIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1394734862.html [Corola-blog/BlogPost/340976_a_342305]
-
facă oaste de grabu și nu-i locu direptu hrană să să zăbnovească și de o săptămână mănâncă, ca să fie sătul, să nu flămânzească...” Despre turci Grigore Ureche zice : Acest feliu de oameni ce le zicem turci, carii întăi din tălhari și din oameni puțini atâta s-au lățitu și s-au înmulțitu, că doao părți din pământ coprindu, adecă Asiia și Africa, s-au tinsu de au apucatu o parte mare și din a treia, din Evropa, de suntu de
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1481197795.html [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
nedreptățindu-l pe boierul Ursache: „Și i-au făcut strâmbătate lui Ursachi, că l-au dat rămas să de lui Bălăban vro patru, cinci sute de pungi. Și așè i-au luat tot și l-au închis în temniță cu tălharii. Și-l scotè în toate dzileli de-l bătè la talpe, păn’ i s-au zgârcit vinele ș-au rămas olog păn’ la moartea lui. Și la moartea lui, din cè bogăție multă n-avè cu ce-l griji”. Scriitorul a
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
lucrează zi de zi sute de oameni." Exploatarea sării în zonă s-a realizat în ocne sub formă de clopot (În zonele cu coperta mică) până în a 2-a jumătate a Secolulului al XIX-lea: Ocna Grebleș, Ocna Surpată, Ocna Tălharilor, Ocna cu Brad, Ocna Cantemir, Ocnele Unite, Ocnița alcătuiesc o serie de goluri subterane, situate între pârâul Grebleș și pârâul Trifu. În secolul al XVII-lea, în cadrul ocnelor se deosebesc două categorii de muncitori: -muncitorii liberi: ocolașii (refetașii-muncitori împroprietăriți, cu
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
sluji de adăpost vinovaților În vreme de noapte". Edificiul, terminat În 1855, spectaculos ca aspect, a impresionat prin trăinicie și dotări și a fost denumit „Castelul ocnașilor”. Până în anul 1800 se lucra în două ocne cunoscute sub numele de ocna Tălharilor și Ocna cu Brad, după acest an prin puțurile Sf. Gheorghe și Sf.Nicolae se trece la exploatarea Ocnelor Unite. Condițiile de muncă din aceea vreme erau grele, durata zilei de muncă era de 11-12 ore, lipseau măsurile de protecție
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
De la Domnești, Duca-vodă scriè la camaicani, la Neculai Răcoviță vel-logofătǔ și la Toderașco vel-visternic și la altă boierime, să iasă din Hangu din bejenie, să margă la dânsu la Domnești, să nu să teamă de leși, că leșii sunt niște tălhari. Iar boierii, cum i-au vădzut cartea, îndatǔ au făcut pătăști și au fugit pe potică în Țara Ungurească, în Giurgedǔ, cu toate casăle lor, ca să nu mai dè într-ochi cu Duca-vodă”". Tot pe la Hangu a trecut și vistiernicul
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Kopystenski din Kiev, în anii 1621-1622: "„În Rădăuți, în episcopie, Sfântul Leontie făcătorul de minuni zace cu trupul întreg..."" Sărbătorirea sfântului avea loc în data de 1 iulie a fiecărui an. În anul 1639, orașul Rădăuți a fost prădat de tălhari, iar moaștele sale au fost ascuse de călugări pentru a fi ferite de profanare chiar sub locul unde erau așezate, în naos, în fața tabloului votiv al ctitorilor mănăstirii. Abia în urma cercetărilor arheologice din perioada 1974-1977 au fost găsite moaștele Sf.
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
De la Domnești, Duca-vodă scriè la camaicani, la Neculai Răcoviță vel-logofătǔ și la Toderașco vel-visternic și la altă boierime, să iasă din Hangu din bejenie, să margă la dânsu la Domnești, să nu să teamă de leși, că leșii sunt niște tălhari. Iar boierii, cum i-au vădzut cartea, îndatǔ au făcut pătăști și au fugit pe potică în Țara Ungurească, în Giurgedǔ, cu toate casăle lor, ca să nu mai dè într-ochi cu Duca-vodă”". Tot pe la Hangu a trecut și vistiernicul
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
a se amesteca în aceste afaceri. Racoți a lucrat cu viclenie făgăduind lui Matei ajutor, iar lui Lupul i-a trimis pe Acos Barcsai ca să-i spună că nu va sprijini pe Matei. Barcsai mai n-a pierit acolo din pricina tălharilor. La 1643 Radziwill trimesese doi oameni de încredere la Racoți, rugându-l să mijlocească la Lupu, să-i deie pe Maria, pe care a și luat-o la 1644. Acești trimiși se numeau Nicolaus Schmits și Johann Otto. "Nădăjduiau într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cuvîntului defăima, despre care aveam impresia că e mai recent: „Numai aceștie (un Simion dascălul și un Misail călugărul), poate-fi, au fost oameni neînvățați, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sînt din tălhari”. A defăima, cu înțelesul cunoscut de „a vorbi de rău”, provine din latinescul diffamiare. Interesant de remarcat e că, referindu-se la scrierile celor doi nefericiți interpolatori, Miron Costin, om de cultură latină, spune, în prefața la De neamul moldovenilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
românească, să ne zmulgă din rusism și din analfabetism, ne trimisese „ostrovari” - zicea: «Na, c-amu și România-i țară mare, cu colònii! Are și ea Sibiria ei, ca cum ar veni: Moldova noastră... Aici ni-i trimete pi toț’ tălharii, pi toț’ trântorii, prinșii cu fapte răle acolo, la ei, În Regat. Uită-te la ei, dom’ țător’, numai la ce vedem noi, În sate; cine-s preceptorii? Cine jăndarii? Cine slujbașii mai măricei, cu lefuri mari, de trimăși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care lucea o pânză de sudoare. Striga mereu: —Săriți!... Și glasu-i deștepta tăcerile. În car, românul celălalt se zvârcolea și gemea sub frământările țiganilor. Băieșu simți a doua arsură de cuțit. De pe brațul stâng, în lungul degetelor, curgea sânge fierbinte. Tălharii se încordau, veneau plecați pe furiș spre el, căutau să-l izbească o dată din două părți. Dintre ei patru, nimenea nu rostise nici un cuvânt. Tăcuți, încruntați, negri, se năpusteau cu cuțitele. Într-o mișcare de fulger, omul puse mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
e somn. Află dumneata că Sandu Dălcăuș s-a arătat în baltă acum opt ani. Mă Sandule, cine ești tu și de unde vii? Eu sunt unul din lume. Fără părinți. Am dezertat de la oaste. Ce ești tu acuma? Acuma sunt tălhar cu faimă. Avea câțiva tovarăși, oameni de prin satele noastre. Veneau la el: Neică Sandule, cârciumarul nostru a adus marfă. Altul: negustorul nostru a scos bani de la bangă. Își puneau obrăzare; ieșeau cu luntrea la un grind. Păleau unde trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
românească. Paltinul episoadele finale din două astfel de cântece, culese la aproape un secol distanță din același loc, județul Caraș-Severin : Pas [Ioane], pas, Pe mâna dreaptă Să nu dai pre-a stângă Unde jocul joacă Și alăutițe zic, [...] Că-s negri tălhari Și te-or jă[f]ui, Ci deloc să pleci Și sama să iai : La mijloc de cale Este-un paltin mare Cu frunza măruntă, Cu umbra rotundă, Că-i lină fontână, Scăunicel d-odihnă Și pat încheiat Cu scânduri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tot venitul... De asemenea,... dăm... niște vii cu șase fălci de vie în Dealul Domnesc din târgul Iașilor... Apoi,... am miluit sfânta noastră mănăstire Hlincea cu 12 poslușnici, ca să fie pe lângă... mănăstire, pentru că... se află lângă Codru și de răul tălharilor nu pot trăi călugării acolo... și acești poslușnici să fie în pace de darea mare sau mică... și angării ce sunt pe alți săraci în țara aceasta... Întru-același timp... am închinat această... mănăstire, cu tot ce are, moșii și vii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]