102 matches
-
omenești?" (p. 238 și urm.) La nivelul limbii, și aici cu siguranță meritul este al lui Udriște Năsturel cel care a tradus cartea din slavonă, romanul este fără cusur. De altfel, de la Hasdeu știm că în cazul acestor cărți populare "tălmăcitorul" nu traduce ci realmente prelucrează și transformă. Deși încărcat cu expresiile și formulările cumulative, greoaie ale învățăturilor religioase și ale rugăciunilor, textul păstrează o uimitoare claritate (de altfel, ediția este una de popularizare, "în spiritul și nu în litera originalului
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
figurînd în juxtă în volumul Poeții melancoliei. Cît de nepotrivit ar fi sunat Dall'avventura di essere onesto pentru "Din aventura de a fi cinstit", primul vers din "întoarcere", deși semantic și sintactic ar fi hipercorect, față de versiunea aleasă de tălmăcitorii italieni Dall'aventura di chi resta onesto (prin retroversiune ar fi "din aventura celui ce rămîne cinstit"). Exemplele s-ar putea înmulți, la nivel lexical și morfo-sintactic. Antologia Poeții melancoliei este o reușită excepțională, din toate punctele de vedere.
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
amoenus, loc de desfătare), și al drumului (străbătut în spaimă, îngrijorare, teroare, dar în același timp un fir inevitabil, care duce viața înainte), ordonează jocurile de perspective și suprapunerile. Traducătoarea, doamna Viorica Nișcov, care este și o bună cunoscătoare și tălmăcitoare a lui Novalis, face în studiul introductiv o binevenită apropiere de cifrul, marea de corespondențe, misterele novalisiene. Provocări, întrebări despre țeserea lumii - ajunge citarea exemplificatoare a unei mari pete de sânge pe șosea - o pisică sau un câine sub roțile
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
Este punctul în care autorul nu se sfiește a ni se înfățișa copleșit de propriile amintiri, după liberul joc al asocialțiilor mentale, în cea mai bună tradiție proustiană, dar și a memorialisticii de înaltă clasă (episodul întîlnirii cu Radu Cioculescu, tălmăcitorul în românește al lui Proust, în închisoarea de la Pitești este cu adevărat memorabil), nu-și cenzurează izbucnirile sentimentale și nici "nodul acela, perfect necritic", pe care îl simte uneori sufocîndu-l. Recitirea Căutării timpului pierdut îi prilejuiește, așadar, eseistului confruntarea cu
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
pe dulcea noastră Dâmbovița), Georgeta Horodincă (eleva istoricului josnic Barbu Câmpina și a lui Mihail Roller). Horodnicioaia făcuse praf pe bietul Titus Maiorescu și pe Jean-Paul Sartre (ce titluri a avut sau are această savantă cocoțată?); Mihai Beniuc și privighetoarea tălmăcitoare fără limbă, Ema Beniuc; contesa lirismului contemporan, nimfa exasperată și crudelă, Nina Cassian; inima tăiată în săbii felurite a elegiacului bașbuzuc și mareșaloid Eugen Jebeleanu (năuc ideologic al istoriei contemporane). Cercul nu se închide aici. Dar nu trece de duzină
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
din fragede vârste, Ion Pillat a fost - se știe - cel mai cult poet al generației sale, una de aur, alcătuită din creatori mai adesea de înaltă intelectualitate, de asemenea poligloți, precum Lucian Blaga, Alexandru Philippide, Ion Barbu, la rândul lor tălmăcitori din lirica universală sau autori de studii pe teme de artă. Opera lirică a lui Ion Pillat, cu variatele-i zăcăminte, purtându-l din medianele lunci ale Argeșului, în nordicul Miorcani, în sudicul Balcic, iar în final, în luminoasa Helladă
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Idem, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia..., vol. II, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
footnote>. Făcând referire la faptul că multe cântări sunt în Legea Veche, Și anume psalmii lui David, cântările lui Isaia, ale lui Moise Și ale multor altora, prin acestea fiind descrisă taina lui Dumnezeu, Părintele profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul Și tălmăcitorul acestei opere în limba română, notează, în același gând cu Sfântul Grigorie, următoarele: „Dar cea mai înaltă cântare, care descrie cea mai înaltă taină a unirii omului cu Dumnezeu este Cântarea Cântărilor. Și ea este cea mai înaltă poezie, dacă
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
saluturi De la munți și vale, Libelule, fluturi... Săniuța - încotro, săniuță? - Drumul meu e drept: Spre munții de gheață, Spre Pol mă îndrept. Gheață-i colo apa Și-n zăpada moale Focile se joacă, Urșii dau tîrcoale. bia peste șase decenii, tălmăcitorul avea să afle părerea lui Bialik despre munca la care se înhămase: A citi un scriitor în traducere este ca și cum ai îmbrățișa o femeie printr-un voal". Punerea în gardă sosea însă prea tîrziu. Jocul de-a traducerea era mai
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
la obște deslușite cu dichis,/ cu schépsis date-n stampă de Romulus Vulpescu, 2005, Editura Semne". Barele intercalate îmi aparțin, dar și fără ajutorul lor s-ar fi observat, cred, ritmicitatea subtitlului. Greu, de altfel, nu i-ar fi fost tălmăcitorului să redacteze subtitlul chiar în versuri rimate: ,poeme coțcărești de-a v-ați ascuns,/ un vechi Paris ce tandru amintescu-l,/ la obște deslușite îndeajuns/ și meșter date-n stampă de Vulpescu". în anul I al Facultății de Filologie (1951-1952), Vulpescu
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
a avut literatura noastră, un poet-cărturar, am putea spune, cunoscător la sursă, ca puțini alții, al tainelor poeziei române și universale. El și-a înțeles menirea într-un sens larg, sporind prețul bogatelor sale recolte lirice cu râvna și devotamentul tălmăcitorului, cu pasiunea studiosului și rafinamentul omului de mare cultură. A scris din belșug poezie, dar a și servit-o din belșug, făcându-se ecoul ei permanent și încercând să-i deschidă noi drumuri spre inima publicului cititor. Antologii, ediții, articole
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
Într-o anchetă din revista "Cuvîntul" (septembrie 1998), la întrebarea "Ce autori ați propune pentru o ăIstorie universală a literaturii românea", criticul nouăzecist Dan-Silviu Boerescu răspunde: "... aș propune trei autori contemporani, cu care să-și spargă capetele exegeții, hermeneutii și tălmăcitorii mai ceva decît cu Priveghiul lui Finnegan: Luca Pitu, Șerban Foartă și Gheorghe Iova.". Ce părere aveți? Acești trei autori ar avea un efect imediat la un potențial cititor universal de azi? De ce? - Cum "imediat", cînd tălmăcirea este, ea însăși
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
începe de aci încolo. Opțiunile epistemologice cele mai grele de consecințe practice tocmai la acest nivel se operează, și tot aici apar problemele cele mai spinoase, cu atat mai mult cu cât rezolvarea lor nu depinde de competență și abilitatea tălmăcitorului, ci mai ales de nivelul obiectiv de dezvoltare a limbii-tintă că limba literară. Rațiunea constă în faptul că ămacro-stilisticaă e mai puțin o stilistica a ăstiluluiă și mai degrabă una a ăscriituriiă; în eseul Variațiuni pe tema textului am arătat
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
metafizic? Cum ar fi să fii îngropat de viu în sicriul propriei literaturi, a propriului scris, sicriu dat de o biografie falsificată, de teme interpretate greșit, într-o identitate rău tălmăcită? Prezența „intermediarilor” dintre scriitor și administrație, în fond a tălmăcitorilor falși, aduce dileme în plus. „Aseară, între șapte și unu noaptea - consemnează scriitorul pe la începutul anului 1981 -, a fost la mine Gh. Iova împreună cu o sticlă de vin din via tatălui său și cu mari întrebări despre cum poate elimina
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
anii studenției, ne-a înscrie în rândul capodoperelor (Sovietice) izgonirea lor. Am atins, grație predat despre EMINESCU. Era teribil nepieritoare ale universalității. Ea își geniului incontestabil al acestui poet, de emoționată și a început prin a ne face așteaptă, totodată, tălmăcitorii de geniu, culmi de maximă profunzime ale cunoscut, numai liber vorbind, ce care să o transpună în limbi de circulație literaturii și artei, situând cu demnitate spuneau unii critici ai vremii Alexandru spre a o face cunoscută în întreaga cultura
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
A proper way to vanish etc.; cruzime contrabalansata doar de imaginea percutanta, dar nu facil-patetică, a celor trecuți în lumea umbrelor: Veghe, Trebuie să dorm, Tatăl meu acum umple lumea. Lexicul și frazarea Ninei Cassian nu prezintă mari obstacole pentru tălmăcitorii din română în italiană, avantajați etimologic, ce își pot permite în extremis chiar inovații. Ridică probleme, de exemplu, perechea antonimica antume/postume din „O foarte simplă poezie”, ce îi deplasează, semantic, centrul de greutate și al carei efect depinde în
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
pensionarii Azilului, o neliniștitoare galerie de personaje cu nume de împrumut sau măcar cu identități ascunse, proiecții ale unui eu zdruncinat? Azilul, chiar, poate fi un vis, o "vedenie" în sensul biblic - fiindcă sculptorul se numește Daniel, la fel ca tălmăcitorul viselor lui Nabucodonosor. în Babilonul din romanul lui Octavian Paler nu există însă nici un rege, iar Dumnezeu este cu desăvîrșire absent. Noul Daniel se substituie și unuia, și celuilalt, visele sînt ale lui, iar acestea sînt fie cu adevărat "vise
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
atât mai mult cu cât e vorba mai curând de texte științifice sau de popularizare iar nu neapărat - încă - de beletristică. De altfel, capitolele sunt bine delimitate și circumscriu reprezentanții genurilor așa-zicând scuzabile: Cronicarii, Savanții, Dascălii, Predicatori și oratori, Tălmăcitorii, Juriștii. Lucru îngrijorător, dar nu catastrofal, din moment ce, într-un asemenea teritoriu intelectual, originalitatea n-a fost mai niciodată un criteriu. Câtă vreme avem în față doar prima parte a consistentului studiu referitor la acești corsari fără simbrie, merită să dăm
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
Trebuie să-ți învingi inconștientul, pentru că el este puternic și umblă pe căi ascunse. Sau lasă-i pe alții s-o facă pentru tine, dacă tu nu ești în stare. Ia contact cu toți profeții, ghicitoarele, bioenergeticienii, cititorii de tarot, tălmăcitorii de vise la care ai acces. Nu am vis, răspunde ea sec. Nu? Atunci e momentul să începi să visezi. Nu-ți mai lua pilulele înainte de culcare, lasă-ți durerile să te copleșească în timpul somnului, să te trezească în coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce aveau de lucrat. Se întâmplă așa încât tălmăcirea fu isprăvită în șaptezeci și două de zile, ca și cum ar fi fost stabilit dinainte. 308 La sfârșit, Demetrios, adunând toată comunitatea evreilor în locul unde se înfăptuise traducerea, o citi tuturor în prezența tălmăcitorilor, care se bucurară de o caldă primire și din partea mulțimii, ca unii ce făcuseră un mare bine. 309 La fel l-au întâmpinat și pe Demetrios, rugându-l să trimită și căpeteniilor lor o copie a întregii Legi. 310 După ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mulțimii, ca unii ce făcuseră un mare bine. 309 La fel l-au întâmpinat și pe Demetrios, rugându-l să trimită și căpeteniilor lor o copie a întregii Legi. 310 După ce s-au citit sulurile, preoții, cei bătrâni din grupul tălmăcitorilor și, din partea comunității șevreiești din Alexandriaț, conducătorii mulțimii au zis: „Fiindcă traducerea a fost făcută în chip frumos și sfânt și cu toată luarea-aminte, e bine ca ea să rămână așa și să nu sufere nici o schimbare”. 311 Cuvintele acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a rugat la Dumnezeu multe zile la rând și așa s-a însănătoșit”173. Prima reacție din partea evreilor (atât palestinieni, cât și alexandrini) a fost de entuziasm. Versiunea greacă era așezată pe picior de egalitate cu originalul ebraic, iar tălmăcitorii erau considerați nici mai mult, nici mai puțin decât urmașii spirituali ai profeților. Philon, cu un secol după Pseudo-Aristeas, redă ceva din această atmosferă, elogiind acuratețea transpunerii și felicitându-i encomiastic pe făptuitori: Așa cum, cred eu, în geometrie și dialectică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
are aproape șase rânduri în plus față de cel al TM (o parte dintre aceste șase rânduri suplimentare au fost descoperite la Qumran, semn deci că LXX prezintă un text mai vechi decât TM). În TM (urmat, cum am văzut, de tălmăcitorii români pentru fragmentul din Exod), versetul 43 spune doar atât: „Neamuri, slăviți poporul său, căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmașilor, răscumpărând astfel pământul și poporul său”. Traducătorii români, dornici să concilieze, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mixtă LXX-TM (cu improvizații personale) - s-a adoptat numerotarea LXX, cu un psalm mai puțin, întrucât psalmii 9 și 10 formează în greacă o singură unitate; Proverbele în versiunea LXX prezintă numeroase adăugiri față de versiunea masoretică - bănuim varianta aleasă de tălmăcitorii/diortositorii români. Ajung la cei doisprezece profeți. Ordinea lor în TM este complet diferită de cea a Septuagintei. Biblia românească o preia pe aceasta din urmă. După cum afirma la începutul secolului unul dintre marii bibliști ai epocii, W.R. Smith
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
concluziilor finale asupra acestei chestiuni. În al treilea rând, cele câteva versete-mostră din ultima cuvântare a lui Moise ne-au pus în fața unei traduceri nu atât defectuoase (nu se poate pune la îndoială competența în materie de limbă greacă a tălmăcitorilor), cât neglijente. Acolo unde ar fi trebuit să se traducă prin „fiii lui Dumnezeu” s-a tradus prin „îngerii lui Dumnezeu”; și invers, unde ar fi trebuit să se traducă prin „îngerii lui Dumnezeu”, s-a tradus prin „fiii lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]