312 matches
-
seama că e Încă drogat, un pic beat, iar corpul lui Îi spune că tocmai a trecut printr-o experiență sexuală minunată. Evident că nu știe ce să spună. — Zi și tu mulțumesc, se strîmbă Beth, și apoi ia-ți tălpășița Înainte de venirea tatii. Sandina zîmbește enigmatic. — Poate că are dreptate. Dar eu sînt cea care ar trebui să spună mulțumesc. Mulțumesc că m-ai lăsat să te folosesc, domnule. Oh, la dracu’, ești dezgustătoare, Sandina. Beth sare de pe tăblia barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi fost și eu tot un copil pe care să-l țină mama în brațe. Să mă facă să mă simt în siguranță, să mă facă să cred că totul va fi bine. Deci nefericitul de Jim și-a luat tălpășița, a zis tata brusc. Da, tată, am răspuns înlăcrimată. Tata nu-l plăcuse niciodată pe James. Tata e singurul bărbat într-o casă de femei și tânjește după compania unui bărbat, după cineva cu care să discute despre fotbal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nevestele nu-i mai văd niciodată“’. „Și colonelul?“ „Păi nu mi-ai spus că nici măcar polițistul ăla nu era sigur că l-au omorât? A făcut vreun matrapazlâc, victimele lui i-au dat de urmă, iar el și-a luat tălpășița. În momentul ăsta probabil că-i vinde Turnul Eiffel unui turist american care se numește Dupont“. Nu puteam să cedez pe toate fronturile. „Bine, am pornit de la o notă de spălătoreasă, dar În cea mai mare parte am fost ingenioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
caz, pentru că n-ar mai fi avut suflu. Întrerupsese contactul, apoi țipase o singură notă, Înaltă și de intensitate descrescătoare, blând, ca să obișnuiască lumea cu melancolia care-o pândea. Comandantul spusese: „Bravo, tinere. Poți pleca. Frumoasă trompetă“. Parohul Își luase tălpășița, partizanii se Îndreptaseră către o poartă din spate unde Îi așteptau vehiculele lor, groparii plecaseră după ce astupaseră gropile. Jacopo ieșise ultimul. Nu-i venise să părăsească locul acela fericit. Pe platou furgoneta oratoriului nu mai era. Jacopo se Întrebase cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ăsta cu autoiluzionarea. Aducându-și aminte de Barbara, aproape leșinată de oboseală în holul de la Chicklets, chinuindu-se să-l ajute pe el, lui Hugo i-a venit să-i urle Amandei să revină la realitate. Sau să-și ia tălpășița. De ce să-și irosească una dintre ultimele după-amiezi pe care el și Theo le puteau petrece împreună ascultând iar discursul ăsta? — Știi, a oftat Amanda, una din cele mai groaznice chestii a fost că n-am putut să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe care i-am răsfățat când au fost mici) îmi fac viața amară acum, zbenguindu-se ca pe câmp, exact când eu mă concentrez pentru scris. Tavanul tremură, amenințând să cadă peste mine. Nimic de făcut. Decât să-mi iau tălpășița la Centrul de Presă, unde existăvorbărie în toate limbile posibile, dar cel puțin „tavanul” nu se zgâlțâie și nu țipă ca din gură de șarpe. L-am visat pe regele suedez, care-mi arăta o mare prietenie, tocmai inspecta gărzile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
creadă că totuși nu mi-e antipatic. De fapt mă aștepta și a început să vorbească, pe un ton tremurat, și cinic și plin de speranță, despre cât de murdare erau femeile, și când am auzit așa ceva, mi-am luat tălpășița, spre capătul vagonului, cu mâinile sprijinite de perete și pășind peste trupurile adormite până în locul în care văzusem că dormea Stoney. O noapte îngrozitoare - ploaia care răpăia cu zgomot asurzitor de-o parte și de alta a vagonului, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fost acolo, în cameră, s-o vezi pe biata copilă plângându-și ochii din cap, timp de un ceas întreg. Nu-i deloc nostim, nu uita! Am mai auzit eu de miri care s-au speriat și și-au luat tălpășița. Dar nu faci așa ceva chiar în ultimul moment. Adică nu pui într-o situație atât de jenantă o mulțime de oameni perfect civilizați și nu frângi inima unei copile și așa mai departe. Dacă s-a răzgândit, de ce nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
avea pe atunci, conform datelor mele, exact nouă ani și paisprezece ore -stătea lângă pian, în pijama, desculț, cu lacrimile șiroindu-i pe față. Primul meu impuls, într-o situație de familie de genul ăsta, a fost să-mi iau tălpășița, dar cum Seymour nu părea deloc doritor să se îndepărteze, am rămas și eu pe loc. Les, reținându-și înfierbântarea, i-a expus imediat lui Seymour cazul spre judecare. Așa cum știam, în acea dimineață, gemenii Waker și Walt căpătaseră în dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Și nu spune nimic, doar se uită. Mai bine mă bate tata decât să se uite ea așa la mine. Da' gata cu vorba, uite-l pe tata că vine, cu toți ceilalți și cu mama lui. Să-mi iau tălpășița înainte ca ea să afle că i-am stricat lui taică-meu bunătate de scară... bine-bine, lasă-mă-n pace ! știu, nu trebuia să mă dau huța, da' gata ! Am zbughit-o ! Când am ieșit în drum, m-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de-a lungul coridorului. Dar de ce n-o pune În vestiarul femeilor, care e mai aproape? Să zicem că Naomi e Înăuntru și, din cauza ei, nu poate face asta. Trântește trupul În cabina de toaletă, Închide ușa și Își ia tălpășița. Dar de ce ar vrea În fond s-o omoare? Dacă nu credem că Brian și Fliss au ucis-o ca să se asigure că sala nu se va privatiza, de ce oare ar fi avut Jeff mai multe motive s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar fi ivit neîncrederea în proprietățile magice ale apelor. În orice caz, dintr-o pricină sau alta, întreaga trupă, scump plătită, de medici, infirmiere și fizioterapiști care, în zilele de glorie, se ocupaseră de tratamente în Camere, și-au luat tălpășița lăsând orașului niște bunuri mult diminuate ce trebuiau însă valorificate într-un fel sau altul. Prima măsură a fost aceea de a închiria Camerele, la un preț mult redus, pe perioade scurte, chiar și cu ziua, localnicilor sau turiștilor, întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Când ajungi, probabil că gagica asta, Jill, o să te ia de-o aripă și-o să te ducă În sala de conferințe și apoi o să vă invite la o ceșcuța de ceva scârbos și făcut din plante și o să-ți iei tălpășița. Ruby respiră adânc Încet. Probabil că ai dreptate, zise ea. Mă port ca o neghioabă. O s-o sun pe Jill McNulty. Aș fi sărită de pe fix să refuz o șansă de genul ăsta. Capitolul 4tc " Capitolul 4" În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
una singură de magazin. Ceea ce Încurca lucrurile și mai tare era că, din moment ce editura Îl trimisese pe Matt să se ocupe de o filială cu totul nouă În Australia, nu putea să-și ia deloc liber, darămite să-și ia tălpășița pâna la Londra câte o săptămână. Chiar dacă vorbeau la telefon și pe mail mereu, după câteva luni, chinul de a nu-l vedea deveni prea mult pentru ea. După câteva discuții scăldate În lacrimi, purtate până noaptea târziu cu Fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
erau probabil completate mai târziu. Era clar de ce Jill și Hardacre voiau semnăturile doctorilor din alte țări, care nu stăteau de-obicei decât câteva luni acolo, pentru ca mai apoi să fie ei Învinuiți. Probabilitatea ca aceștia să-și fi luat tălpășița de mult era covârșitoare și nimeni nu s-ar mai fi deranjat să-i caute. Luă cana din cuptorul cu microunde și se uită la ceasul din bucătărie. Era trecut de trei noaptea, deci 10 seara conform orei New York-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
parașută, ca să apuce și el să-și scoată investiția. Începuse plictiseala și cam aveam de gând să ne tragem către casele noastre: soarele prinsese să ardă prea tare, ne Încingea scăfârliile și ne Îndemna la lene. Tocmai când ne luam tălpășița, apare Mișu cel peltic și fără de gust. Ținea În mână o ditamai sacoșa plină cu biscuiți și rahat cu tot felul de arome. Ne-a chemat pe toți la umbră, În josul laturii dinspre Miazănoapte a șurei. A desfăcut sacoșa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cere o Îndelungă cercetare. Nu mă mai mir că din pricina unui asemenea puhoi de vicii nu numai Pudoarea șaidosț și Nemesis șpedeapsaț- așa cum spunea și Hesiod - au părăsit sălașele umane 3, ci și Providența divină, care Își ia de pretutindeni tălpășița, luând În traista ei și răspunsurile Oracolului. Cât despre mine, eu aș zice să vă Întrebați, dimpotrivă, cum de se face că ea n-a abandonat totuși acest Sanctuar și cum de se face că Heracles sau poate vreun alt
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
duc toți să se adape la aceeași oră. Totul este să fii animal cu greutate: merită precizat că o panteră cântărește aproximativ șaizeci de kilograme. Dacă are în față optzeci de kilograme de masculi babuini, nu insistă, ci își ia tălpășița. Babuinii, în grup, pot alunga o panteră. Cu o condiție, bineînțeles: să ajungă toți în același timp, exact la momentul potrivit. Ajung la oazele de apă la amiază, trebuie să se sincronizeze cu soarele la zenit...". Lumea pitulicilor, lumea păsării
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
vulpea poate alerga o vreme prin vadul unui izvor (în care se "limpezește", adică se spală de miros), după care iese din apă și, pentru mai multă siguranță, saltă de câteva ori de pe un mal pe altul, apoi își ia tălpășița. A intuit bine ce urmează. Câteva minute mai târziu, încurcată, haita se învârte în cerc, se întoarce, latră din ce în ce mai rar și, în cele din urmă, renunță. La fel și iepurele despre care se spune că ar fi cam lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
dimpotrivă, ar trebui să aibă În vedere faptul că acesta, de bună seamă, nu greșise drumul În mod intenționat. Dar toate stăruințele mele au fost zadarnice. Seara Începuse de-acum să se apropie și, În Întunericul nopții, ghidul Își luă tălpășița, lăsându-ne În voia sorții. Imaginați-vă numai În ce situație ne aflam! Singuri În mijlocul deșertului, fără ghid, necunoscând drumul - nici măcar la lumina zilei, darămite pe Întuneric -, Într-o pustietate În care nu se vedea picior de om, uitați de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
armă tras din tabăra sikhșilor. Lupta decisivă de la Sobraon, la 10 februarie 1846tc "Lupta decisivă de la Sobraon, la 10 februarie 1846" La 10 februarie 1846 a avut loc bătălia de la Sobraon, hotărâtoare pentru soarta țării. Trădătorul Teja Sinh Își luă tălpășița, iar când trecu râul Sutlej porunci ca podul să fie dărâmat, lăsându-și În urmă cea mai mare parte a trupelor, care rămaseră astfel lipsite de ajutor. Soldații Înșelați strigau după el, ținându-și mâinile Îndoite și luând iarbă În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ieși înainte, a o lua razna etc.), numerale (a tăia firul în patru etc.). Cunosc o deosebită frecvență, în structura locuțiunilor, pronumele și prepozițiile: a o lua la sănătoasa, a da în seamă, a-și aduce aminte, a-și lua tălpășița, a o face de oaie, a face pe mortul în păpușoi, a da în clocot, a o pune de mămăligă, a-și pierde mințile etc. Locuțiunile se deosebesc de expresiile verbale prin solidaritatea mai accentuată, sub aspect lexical, a elementelor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a șterge putina, a da bir cu fugiții, a da ortul popii, a o lua la sănătoasa etc. Caracterul subiectiv este foarte adesea determinat de însoțirea verbului cu un pronume reflexiv în dativ: a-și pierde echilibrul, a-și lua tălpășița, a-și lua nasul la purtare, a-și lua zborul, a-și lua lumea-n cap, a-și face de cap etc. în cele mai multe dintre aceste locuțiuni, pronumele reflexiv, în dativ, este, ca în structura verbelor pronominale, obligator. În altele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o dată, copiii se ridicară din nou de pe băncuțele de lemn... Apăru preotul care ținea strâns la piept un ceaslov. Legiunile de diavoli, care torturau sufletele sătenilor, se temeau de puterea lui duhovnicească. În cea mai mare grabă, dracii își luau tălpășița din fața lui. Pentru harul său, era prețuit de la pruncul care scâncea până la baba care se ținea de chilabaleală. În văzduhuri, de la atâta bârfă adunată se forma câte un nor de pălăvrăgeală care, cu putoarea lui, ademenea demonii. Prea cucernicul părinte
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu se curmă însă: plimbarea pe care o face Prichindel în cârca babei, până când apar zorile, o transformă numai momentan într-o zână fermecătoare. Prichindel a fost descoperit, însă nu și păcălit; înainte de a se lumina de ziuă, își ia tălpășița, iar fata de împărat redevine cerșetoare, perpetuându-se blestemul. Mai înainte de a se despărți de diavol, baba are următoarea conversație cu el: ,,- Mă ! n-auzi tu ?...când mai vii p-aici? - Altă dată... Cine știe când ? a răspuns e fără
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]