323 matches
-
citit,/ deși i-au adus nota supremă/ la școala interjudețeană/ a roșului partid.// Decembrie 1998./ Creștinii cu bani înjunghie porci/ bine hrăniți cu mătreața istoriei/ municipale.// Ei sînt veri cu primarul,/ vecini cu prefectul, sînt finii/ redactorului șef.// Numele lor, tămîiat de fumul porcilor lor,/ se înalță grohăitoare din tulbure/ zăibărel, din localnice dicționare” (Bîrfind ca filosofii). Nimic din ce ar putea fi relevant posturii revoltate a poetei nu scapă ochiului d-sale. Sub aciditatea consemnării putem desluși liniamentele unei micromonografii
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
platoșa dreptății, scutul credinței și sabia duhului. Trupurile lor, devenite sfinte moaște, erau ridicate în grabă de creștini și îngropate cu mare grijă, dragoste și pietate în locuri de taină, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor, le tămâiau, aprindeau lumânări și se rugau. Creștinii păstrau pe ascuns evlavia sfintelor moaște și scriau scurte biografii cu viața și pătimirea sfinților mucenici. Așa au luat naștere actele martirice, acele colecții de documente care atestă martirajul unor creștini în primele secole
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare icoana Fecioarei Cât de straniu răsună-n biserică Psalmii, ecou mirosind A tămâie și faguri de miere. Prima moarte în casă Chipul ei palid Cât de greu mirosul coroanelor Câtă groază din pânza cea neagră În albul balconului cu ghivece Șoapte și plânset încet Dangăt rar, molcolm, depărtat, Clopotele de ce tot bat? Nopți
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
străvechi, palate demne, triste. Scriitorul Dinu Flămând: - Timp de mulți ani, aici, ne întrebam dacă o fi fiind viață înainte de moarte. Poate n-o fi fost viață înainte de moarte dar scriitorii răposați aveau suflete eterne: de îndată ce cădelnița preotului m-a tămâiat, al meu și-a luat zborul spre înălțimi. I-am făcut semn - Adio, suflete și ploaia de afară, peste răzoare și cimitir. Un diacon mi-a binecuvântat un lănțișor cu o iconiță: s-a rupt în după-masa aceea, l-am
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
se legă cu jurământ iarna s-o aducă de trei ori acasă, vara, de cinci ori. , Ciuma că venea, casa le lovea, pe toți răposa, doar muma rămânea. Și ea ce făcea? în Sfânta Joia, ciobu-n mână lua, ciob și tămâia, tot din stâp în stâlp, din mormânt, mormânt, pe toți tămâia, pe toți opt copii grijea, numai pe Sfetil, pe el blestema: - Nici nu te tămâi, ca pe toți de-a rând. Știi, tu, fierul, Constantine, el să muncezească și
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
poezia. Și mot de passe - cine oare să fi povestit că,-n anii studenției, cine-l citea putea veni cu ei la o bere? - era Dimov. în fine, lectură, descoperire, pe urmă întîlnire. "Casa poetului". Sanctuar? Prostii, apartament de bloc, tămîiat cu fum de grătare. Și, "constrînsă/ a împărți cu noi grădina/ la bine și la rău, Marina." Episoade după episoade, scene mici dintr-o realitate paralelă. Una debranșată de la filmele alb-negru pentru toți, visînd color, luîndu-și modernitatea din obiecte (,după-amiaza
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
răzvrătim SUB CLAR DE LUNA, c-așa ne e dat nouă și ne doare: când un prunc nou se naște, un sfânt moare. de ce-a plecat FĂNUȘ...păi a plecat că ÎNGERUL la ceruri l-A STRIGAT . l-a tămîiat Armindeni cu dichis, caneaua brăileanului s-a-nchis... 1. Marian Barbu, critic literar prin excelență, atât prin independența interioară cât și prin imparțialitatea exterioară a aserțiunilor estetice, constată la 65 de ani - cum scrie în prefață Autoportret cu irizări târzii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
răzvrătim SUB CLAR DE LUNA, c-așa ne e dat nouă și ne doare: când un prunc nou se naște, un sfânt moare. de ce-a plecat FĂNUȘ...păi a plecat că ÎNGERUL la ceruri l-A STRIGAT . l-a tămîiat Armindeni cu dichis, caneaua brăileanului s-a-nchis... 1. Marian Barbu, critic literar prin excelență, atât prin independența interioară cât și prin imparțialitatea exterioară a aserțiunilor estetice, constată la 65 de ani - cum scrie în prefață Autoportret cu irizări târzii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
reflecții în cimitirul de la Botoșani Logodnă de viață și vis merii se-mbolnăvesc când vântul strecoară sabia viermilor urmașii atacă izvorul rănind ochii mei sângeră prin rădăcini Seva o sprijin cu inima cu toate oasele rămase în galeria lumânărilor nici tămâia nu mai zboară până la ei Ah, vântul mucenic hain, cum ne pierde rugăciunea iar merii se hrănesc cu trupul nostru, pământ pentru păsările viitorului. august 1964 OCNAȘII Numai când muncesc, Morții par odihniți Precum ocnașii Ați văzut schelete de muzeu
Poezii. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
a ajuns profesor. Era un om de treabă dar metodele lui pedagogice erau cam bizare ca de altfel și cultura lui generală. Cel puțin de asta eram convinși noi când îl auzeam că striga la câte unul dintre noi cam tămâie la solfegii și care mai făcea și bășcălie de burtica lui: - Bă nenorociților, am să vă spun și eu ca Catilina, - „La oase la Chitila". Ce legătură era între Catilina lui Cicero și Chitila, nici astăzi nu pot să-mi
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
broască? A lui Ion Popescu, incapabil să-și "omoare idolul", prăbușindu-se penibil sub aură de înger al răzbunării, si asta pentru că, chiar și în acest oraș de unde "zburătăciseră punctele cardinale", unde nu se mai găsește nicăieri "aur, smirna și tămâie", unde existența s-a prăbușit în haos și deci nu mai poate continua, dorința animalica de viață, de viață în orice condiții, cu orice preț, e infinit mai puternică? ... Atunci conștiința nu mai e decât un cadavru într-o cutie
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
pînă la urmă, orice iconoclasm - în artă - e baroc. Cînd ești (într-o) frescă, poți să dai și să te protejezi deopotrivă. Turnul e de sticlă, nu de fildeș. Dar protecția relativă. Nu exclude vandalisme, respirații sufocante, fum și fumuri. Tămîie și tămîieri. Fresca e expusă barbariei ce se manifestă prin scrijelituri și prin incendii și păzită de sfori și de gardieni. Însă prizonieră lor. O frescă duce, de fapt, viață de V.I.P. E destinată să fie privită. De mulțime sau
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
de-ar putea aducerea-ți aminte să reînvie chipul în care Firea te-a îmbiat în luminișul strălucirii sale. Icoana constelațiilor apăsa în somn pieptul nou-născutului. Prea grave rosturi iscodea copilul. Fragedă îngemănare, pruncia unui astru prefira între genele sale tămîie, alinare. Ci credincios rînduielii dezvăluirii și retragerii în Nevădit, se perindă făpturi prin zariștea iluminării; necontenit își împrumută elementele unul altuia moartea. Reînturnate la timp în fruntariile Absenței din care au purces" (Vina de nespus). Logica omului al cărui exponent
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
altă dată cronicarul sportiv al "României literare", nu se abține de a arunca o piatră în direcția revistei, desigur o țintă dinainte convenită: "Această grupare își apără, manevrează și stimulează simpatizanții prin intermediul revistei ŤRomânia literarăťdin al cărui amvon (sic!) se tămâiază reciproc, asigurându-se unul pe altul de nesfârșita lor generozitate". Până la urmă, participanții la întâlnirea cu Ceaușescu devin repetitivi și previzibili. M. Ungheanu face conexiunile de rigoare între inadeziunea la protocronism și politica ŤEuropei libereť, Iulian Neacșu este total confuz
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
fost invitat, via Libertatea, la o partidă de sex cu pensionara porno, probabil drept pedeapsă pentru măsurile de austeriatate. Asta e, să se mai sacrifice și conducătorii, vorba celuilalt Emil, Constantinescu. Evenimentul Zilei are o campanie, în diferite orașe, unde tămâiază edilii, probabil nu degeaba, dar ca să nu pară doar reclamă mascată mai caută și vedete care să-și amintească oarece din urbea natală. La Pitești au găsit-o pe Teo, care le-a spus că orașul primarului Pendiuc este și
Ziare la zi: Cum și-a dat masteratul fata cu buze mari () [Corola-journal/Journalistic/28080_a_29405]
-
mama Filofteei s-a trezit lac de sudoare, pe la orele trei dimineață, pe când pruncuța sugea netulburată la sânul ei. Tălmăcit de către bătrânele din sat ca o veste a necuratului, visul acesta a dat curs făptuirii unui ritual după care se tămâiază prin casă, prin curte, pe uliță, iar fata să poarte nume de sfântă. Unii au vrut Parascheva, alții Elena, Alții Maria, dar i s-a dat nume de mucenică: Filofteia! Avea să i se menească a fi artistă, alinătoare cu
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
de răchită poleită, plin cu ouă vopsite, ce râdeau la noi cu strălucirea culorilor. Alături, cozonacii galben-maronii ne făceau șmecherește cu ochiul: hai, îndrăzniți! „Încurajați”.ne repezeam spre ouă și cozonaci. Mama ne dădea peste mâini: hoo, vandalilor, așteptați să tămâiez și să vă împărțesc! Hai, să vă închinați cu mine! Și acesta era un moment solemn. În acele neuitate zile, strecurându-se printre florile albe de cais, razele blânde ale soarelui ne sărutau ochii și obrajii, când înfulecam cozonac și
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
drept a teritoriului sonor, dar, iată, silnic uzurpată: cea a auzului. Consecința imediată? Muzica savantă se rezumă la a fi receptată și gustată de o elită insignifiantă cantitativ; mai mult, publicul acestei muzici este alcătuit masiv din specialiști, care își tămâiază confrații in cel mai familiar spirit cu putință. De cealaltă parte există lumea majoritară a muzicilor „ușoare” (comerciale, experimentale), cele mai multe dintre ele, de tip entertainment care, chipurile, traduc pasiunile sufletului, emoțiile și sentimentele de-o clipă. O lume a monodiei
Bi-polaritatea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
nici o miză, la care s-a întâmplat să fii părtaș. Cu astfel de persoane îmi pierd răbdarea fulgerător, nu reușesc să-i mai ascult. Lucrul se vede imediat și, probabil, își imaginează că n-au succes pentru că nu m-au tămâiat destul. La fel de plicticoși sunt cei incapabili să-ți răspundă clar la o întrebare. Din acest motiv, una din schițele lui Caragiale ce trece drept genială mostră de literatură a absurdului (Căldură mare) mi se pare de-o perfectă stupiditate. Nu
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
roșii” (Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia unui simțămînt campestru, al spațiilor largi de stepă, ale căror arome aspru-fragede insinuează un fior al infinitului: „Și-a lăsat amurgul trist catapiteasma/ Purpuriualbastru, de mătasă fină,/ Cîmpul își revarsă, tămîind mireasma/ De fînețe coapte, cimbru și sulfină.// Liniște și pace peste tot se cerne,/ Picurînd din cupa zării de-alabastru,/ Peste văi și dealuri noaptea își așterne/ Șalul de-ntuneric și de cer albastru” (Noaptea în Buceag). Cum nu ne-
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
la masă și am început să discutăm. Copiii erau în oraș, așa că am stabilit singură toate detaliile. I-am explicat puțin și din obiceiurile noastre: am rugat ca în timpul slujbei sicriul să fie deschis; apoi groapa și sicriul să fie tămâiate și stropite cu agheasmă, de trei ori; și am mai rugat să-mi aducă puțină tămâie, ca să tămâiem trei zile la rând, după obiceiul nostru. Mi-a spus să nu-mi fac griji, are dânsul grijă de toate. Am discutat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
am explicat puțin și din obiceiurile noastre: am rugat ca în timpul slujbei sicriul să fie deschis; apoi groapa și sicriul să fie tămâiate și stropite cu agheasmă, de trei ori; și am mai rugat să-mi aducă puțină tămâie, ca să tămâiem trei zile la rând, după obiceiul nostru. Mi-a spus să nu-mi fac griji, are dânsul grijă de toate. Am discutat frumos aproape o oră. A doua zi ne-am pregătit de înmormântare. Când am ajuns la cimitir, mașina
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pungă cu foarte multă tămâie în ea, cred că cel puțin o jumătate de kilogram era. Mai avem și acum din ea. Mulțumim și acelui preot și tuturor care ne-au ajutat. Înălțător. Următoarele trei zile ne-am dus să tămâiem și să amenajăm mormântul. Părinții au cumpărat niște copăcei frumoși. La cap - a observat tata - era un alun. N-am subliniat până acum, dar a venit timpul să spun că cimitirul arată ca un mare parc - putem spune chiar pădure
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]