59 matches
-
de iarbă - s-au uscat pe obraji Ori pe reverul cămășii Le-a disipat aerul ca de iad Al acestei lumi meschine - Le-a orbit răutatea, sora mai mică a sălbăticiei... Mama: Trebuie să aibă vreun rost și mirosul de tămîioară, că prea e din cale-afară de plăcut omului. Bagi nasul, aspiri parfumul neasemuit, ți se încălzește sufletul. Vrei să te bucuri în continuare de farmecul lui, tragi încă o dată pe nări, însă deja mirosul s-a pierdut. Doar atît a
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alunga, Ce știe a face zăpezile să plângă Și să tresalte în patru zări uimirea. Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte Către un rug aprins din neuitate șoapte. Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnă Și-n suflet simt un glas care mă cheamă
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
-mi sapeConturul nesfârșit al unui dor preasfânt:Un dor albastru, ce iernile-mi alunga,Ce știe a face zăpezile să plângăși să tresalte în patru zări uimirea.Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea,Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara,Să nu mă tem pe drumul către seară.Iau luna sfetnic și pășesc în noapteCătre un rug aprins din neuitate șoapte.Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnăși-n suflet simt un glas care ma cheamăCătre albaștri ochi ai
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
marș de foc m-a mistuit în suflet și-n solzii toamnei am uscat cărări trezind înghețul de prin blândul umblet cu mâini de cețuri croșetând iernări. Te-ai rupt din lanțul putredei ninsori nălțând spre ceru-ți pâlc de tămâioară ștergându-mi scrisul frunzelor în zori să-mi fii doar gând colindelor de seară. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Colinda unui gând / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul VI, 18 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
COLINDA UNUI GÂND de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384299_a_385628]
-
ar căuta lumina or un loc de refugiu în labirintul întunericului din rocile acoperite de mâlul istoriei, desigur, mestecenii albi nu-și potolesc setea cu apa neagră, printre rădăcinile lor mișună o altă lume. Pe mal, ceapa ciorii, viorelele și tămâioarele pun la cale nuntiri primăvăratice. La o aruncătură de băț, o apă neagră și mestecenii albi traversează timpul fiecare după felul și asemănarea lui. Femeia pește De cincizeci de ani argintul din fața mea îmi arată o femeie înotând printre plasele
Poezie by Niculina Oprea () [Corola-journal/Imaginative/2986_a_4311]
-
Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alunga, Ce știe a face zăpezile să plângă Și să tresalte în patru zări uimirea: Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte, Către un rug aprins din neuitate șoapte. Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnă, Și-n suflet simt un glas, care mă cheamă
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
Zăpadă proaspătă în cană. Și s-au spălat pe păr,pe față, Ca-n datina pelasgiană. Apoi în grupuri tinerești, Spre dealuri,crânguri și păduri, Pornesc ca-n datini strămoșești, În cântece și strigături. Fetele mândre care strâng, În buchețele tămâioare. Pleacă cântând voios din crâng, Se duc la marea șezătoare. În zi de Dragobete ,azi, Când păsările ciripesc. Și ochii noștri sunt mai calzi, Căci de iubire strălucesc. Zici Dragobete,zici Năvalnic, La fel sunt de noi cunoscuți. Și amândoi
DRAGOBETELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382581_a_383910]
-
târziu, numele satului , de aici venea -Vaingardtskirhen, „Biserica dintre vii„ . Pentru că, mai sus, pe coline, erau viile, cât vedeai cu ochii. Aveam să le cutreier pas cu pas, la cules, în practica agricolă cu elevii, mai târziu - butuc, busuioaică sau tămâioară, Riesling, Fetească albă, rosé.... M-am întâlnit cu câțiva oameni, pe stradă, îmbrăcați , mai toți, în alb / negru , ca în Ardeal, cu sobrietate și rafinament, îngrijiți, luminoși, „cu aură„ . Copiii pe care i-am zărit ici-colo, la porți jucându-se
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
În poienița din Cireșu pe coaste de deal și luminișuri în pădure se ițesc timid de sub covor alb colțul fraged al ierbii ici colea se zbat ca să scape de sub cătușele gheții boboci candizi de ghiocei sălbatici și parfumatele tămâioare, vestind detronarea din drepturi a doamnei cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline a împărătesei Primăvară încoronând-o natura cu diademă bătută
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
a dus pân’ la Olteț, Să cumpere-un murguleț... Hai repede, nu mai sta! Uite, -acum trece vremea, Și poate veni tata... Pinteni calului să dai, Dacă vrei ca să mă ai! - Apă ia, ochii ți-i spală, Să miroși a tămâioară; Din pumnii tăi vreau să beau! Draga mea, acum te iau!... Te duc, mândruță, cu dor - Sus, în Dealul Viilor - La căsuța cu pridvor, Unde florile te vor: Să-mi fii floare printre ele - Cu petale mititele, Să-nflorești în
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
chipeș și puternic, cunoscut și sub denumirea de “Logodnicul Păsărilor”, pentru că în vechile tradiții dacice el oficia în ceruri nuntă tuturor vietăților de pe pământ. La sate, în dimineața zilei de Dragobete, fetele și băieții porneau în căutarea ghioceilor, viorelelor și tămâioarelor pe care le așezau apoi la icoane și le foloseau pentru diferite descântece și farmece de dragoste. La mijlocul zilei, frumoasele satului alergau pe ulițe, fiind urmărite de băiatul îndrăgit, care dacă își prindea aleasă urma să fie împreună cu ea tot
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
poeme cu un omagiu adus mamei: “Un dor albastru, ce iernile-mi alungă, / Ce știe a face zăpezile să plângă / Și să tresalte în patru zări uimirea: / Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, / Să-mi pună-n palmă flori de tămâioară, / Să nu mă tem pe drumul către seară.” Dar tema mamei se regăsește și în “Cântecul lebedei”, unde mama este asociată cu o lebădă ce-și poartă copiii pe drumul vieții: “Plutea, tăcând, pe ape, regină a tăcerii, / Iluminând adâncul
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
Te-am văzut seara, o dată, vibrai pe umărul meu . Te-am luat în căușul palmei și te-am încălzit suflând . În veșminte de scântei erai firav și plăpând ... Ai mișcat din aripioare ca un semn de mulțumire. Cu miros de tămâioare împresurai pe oricine . Te-am pipăit pe antene și ușor pe piciorușe ... Ai zburat așa alene și te-ai așezat pe ușă . Te-am prins și te-am dus în casă . Era cald, era curat ... Stăteai tandru-n colț de
FLUTURAŞ DE CIOCOLATĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363647_a_364976]
-
considera un poet bun, nici un poet slab. Mă voi considera pur și simplu poet. Iar dacă se va întâmpla ca poeziile mele să placă multor suflete, îmi voi aminti mereu de această pildă: Îngerul florilor coborî într-o zi la tămâioară și îi spuse: -Tămâioară dragă, ce floare frumoasă ești tu! Ce petale gingașe ai! Și ce parfum plăcut mirositor răspândești! Dumnezeu m-a trimis să te întreb ce cadou ți-ai dori din partea Lui. După ce se gândi puțin, tămâioara răspunse
CE AM ÎNVĂŢAT EU DE PE SITE-URILE LITERARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363665_a_364994]
-
la tămâioară și îi spuse: -Tămâioară dragă, ce floare frumoasă ești tu! Ce petale gingașe ai! Și ce parfum plăcut mirositor răspândești! Dumnezeu m-a trimis să te întreb ce cadou ți-ai dori din partea Lui. După ce se gândi puțin, tămâioara răspunse: -Puțină iarbă, să mă pot ascunde. Florin T. Roman Referință Bibliografică: Ce am învățat eu de pe site-urile literare / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
CE AM ÎNVĂŢAT EU DE PE SITE-URILE LITERARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363665_a_364994]
-
de gala primăverii Dar nimeni nu-i observă, Striviți sub pași Jertfesc iubire violet. Uitați acum,erau cândva Floarea Afroditei Din care fetele făceau cununi, Tristă violeta încă-și găsește puterea Zâmbind,mai face minuni În dragoste. Iubirea ei de tămâioară, Delicat se ascunde în dorința De parfum al echinocțiului, Cu el vestește primăvară universului. Doar o rază de lumină Admiră in curcubee umilii toporași, Ea vede desavârșita frumusețe Ale gingașelor cinci petale Ce in brațe stau iubindu-se mov,ocrotite
BALADA TOPORAŞULUI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363695_a_365024]
-
le puneau în lăutoarea fetelor, rostind cuvintele ritualice: fragă / Din luna lui Faur / La toată lumea să fiu dragă / Urâciunile să le desparți. De asemenea, adunau toate florile care învinseseră frigul, ridicându-și semețe capetele la soare, surâzându-le: viorele sau tămâioare pe care le strângeau în buchețele și le păstrau pănă la venirea verii, de sărbătoarea Sânzienelelor pe care le aruncau în ape curgătoare, rostind descântece pentru ursit învățate de la femeile în vârstă ale satului. După acest ritual al jocului iubirii
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
Manaru, Plopeanu, Tache, ce-i sorbeau vinul din căni de lut, discutând afaceri. -V-am adus vin de buturugă din via farmacisului Stoian. Și Ștefănescu ne puse în față două stacane de lut umplute ochi cu un vin rubiniu mirosint a tămâioară, plecând la masa alăturată cu alte două căni . -De fapt în fiecare seară beau vinul făcut de prietenul meu, farmacistul Gogu Stoian, îmi spuse Gib. -Mă bucur , dragă Gib, că te reântâlnesc. Te-am cunoscut prin cărțile tale pe care
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
par realități, fiecare trăire având conotații arhetipale. E un timp imemorial, un spațiu care se sustrage legilor firești, un univers încărcat de emanații sufletești pure: Am ajuns să văd șoldul depărtării.../ Clinchetul umbrei stă lipit de picioare,/ Mă-nvăluie curcubeul de tămâioare,/ Când luna se piaptănă-n chipul mării.// Prin vise îți văd sânii - trofee.../ Dar am ajuns o piatră ce strigă,/ Și-n nopțile gri cu gust de ferigă,/ Dau bice la cai pe Calea Lactee...// Curând voi învăța cum se moare
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
doar de cele îngerești! Un sentiment cald, ce topește aisbergul. Albul incandescent , al fulgilor de nea, ne vorbesc despre o altă lume, pură,nedescoperită încă... O lume nevăzută, un univers al ghețarilor, al florilor de nea, cu miros cald de tămâioară. O iarnă cu flori, cu ulei mirositor al fecioarelor, închinate Pruncului Isus. O Noapte Sdântă,clară, cu ghirlande de maci sălbatici, care așteaptă gângurul Pruncului , născându-se-n inima ta, copleșindu-te,bucurându-te, transformându-te-n Imn Sfânt. Oda
LIRICĂ DE IARNĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369342_a_370671]
-
puneau în lăutoarea(3) fetelor, rostind cuvintele ritualice: ”fragă / Din luna lui Faur / La toată lumea să fiu dragă / Urâciunile să le desparți.” De asemenea, adunau toate florile care învinseseră frigul, ridicându-și semețe capetele la soare, surâzându-le: viorele sau tămâioare pe care le strângeau în buchețele și le păstrau pănă la venirea verii. De sărbătoarea Sânzienelelor le aruncau în ape curgătoare, rostind descântece pentru ursit învățate de la femeile în vârstă ale satului. După acest ritual al jocului iubirii, se aprindea
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
perindă imagini ce s-au dus! Căci gândul scormone, mereu, atât de dornic S-aducă umbra din trecutul ce-a apus: O umbră cam brunetă de atâta vară, De-atâta dragoste era ușor uimită Și, în parfum de chiparos și tămâioară, Candoarea-i fu cu zâmbete acoperită... ............................................... Seara, peste vise,lasă așteptat ecou Mă simt lângă umbra radiind lumină Din lumină se desprinde un miracol nou (E-un fel de bucurie cu plângere divină). Referință Bibliografică: Luciri de reverie / Lia Ruse
LUCIRI DE REVERIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353655_a_354984]
-
Niculescu, Manaru, Plopeanu, Tache, ce-i sorbeau vinul din căni de lut, discutând afaceri. -V-am adus vin de buturuga din via farmacisului Stoian. Și Ștefănescu ne puse în fața două stacane de lut umplute ochi cu un vin rubiniu mirosint a tămâioara, plecând la masa alăturată cu alte două căni. -De fapt în fiecare seară beau vinul făcut de prietenul meu, farmacistul Gogu Stoian, îmi spuse Gib. -Mă bucur dragă Gib că te reîntâlnesc. Te-am cunoscut prin cărțile tale pe care
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
Zâmbi îngăduitor; au sosit păsările călătoare. Șugubăț din fire, a mai trimes câteva raze, să gâdile nările timizilor ghiocei, ce și-au ițit capul deasupra omătului târziu, strănutând a veselie. Ca un făcut spânzul, potbalul, floarea paștelui, toporașii, panseluțele și tămâioarele, au răsărit ca prin minune, pregătind cămașa Primăverii într-o multitudine de culori feerice, iar mugurași pomilor din livadă, temători la început, s-au deschis binecuvântați de soarele timpuriu, înflorind dumnezeiește, umplând zarea cu parfumuri îmbătătoare, laolaltă cu florile din
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
noaptea fără nume,vise toropite de căldură ies din luminișsă vadă pentru cine cântă vioara, anume.Negura ascunde în valuri de ceață zareași nu se zărește nimic printre clipe care trec,doar cântecul de vioară înfioară departarea... XVII. FLORI DE TĂMÂIOARE..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1199 din 13 aprilie 2014. Flori de tămâioare... Mă -mbracă primăvara cu flori de tămâioare pe câmpul înverzit de-atâta soare doar noaptea cerne brumă peste zare ș-omoară florile născute din uitare
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]