4,810 matches
-
se înfățișează lui Vintilă Horia nu doar ca o circumstanță biografică între altele, ci ca o situație-limită care ne obligă a da socoteală de tăria sau slăbiciunea fibrei noastre morale, ,măsura îndeletnicirii de-a fi". Ne aflăm, experimentînd-o, în fața ,deșertului tătarilor", constrînși a ne constitui ,în pildă către sus și către jos". Pentru cei ce-și trăiesc exilul nu ca o ,monedă de schimb", ci ca un fel de ,acceptare soteriologică", o asemenea încercare, echivalentă unei inițieri, revelă un destin. Așadar
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
traducătoarei, cât și căutările ei de autocunoaștere. Romanul lui Dino Buzzati, O dragoste, (apărut în 1963) este o carte pe care nu o veți lăsa din mână, odată începută lectura: linia obsesiei de sorginte kafkiană, care a făcut din Deșertul tătarilor (1940) o capodoperă de neuitat, linie continuată în cele Șaizeci de povestiri (1958) și în unele piese de teatru, dobândește aici o tensionată ascensiune. Povestea de dragoste a unui cincagenar pentru o foarte tânără și foarte depravată balerină, analiză a
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
care criticii le-au detectat în romanele lui Buzzati, autorul s-a apărat mereu: nu el, ci viața îl imită pe Kafka. Devenit dependent de o aberantă patimă, năpădit de absurd, într-un amurg lăuntric comparabil cu pustiul din Deșertul tătarilor, dar și cu pustiul epocii de consum - Italia marelui boom postbelic și al dolcei vita - personajul lui Buzzati experimentează vestita nostalgie de la boue, sau, cum observă în postfață Smaranda Cosmin, "în accepție dostoievskiană, curiozitatea, deopotrivă masochistă, de a proba până
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
fie întru slujirea Domnului; o lume "perfecționistă", fiindcă modelul este unul ceresc și nu pămîntesc. Omul trebuie să trudească pentru salvarea sufletului său și al semenilor și în nici un caz pentru glorie lumească - sfatul este direct: să luăm exemplu de la tătarii care stau în corturi și să nu ridicăm construcții mărețe de zid (cu excepția desigur, a celor întru lauda domnului). Așadar în fruntea ierarhiei sociale se află nu împărații și domnii, ci pustnicii și călugării: Că înaintea acelora împărații și domnii
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Bunica îmi spunea că sunt de culoare kaki. Kremlinul se reliefa ca o cetățuie misterioasă, în care era interzis să pătrunzi. Cupolele și turnurile te ademeneau numai de după ziduri. Bunica îmi povestea tot felul de întâmplări din istorie: și despre tătari, și despre Ivan cel Groaznic, și despre clopotul-țar, și despre tunul-țar. Povestea despre țari, despre boieri, despre clopotele de la Kremlin, și cum plutea, diminețile, deasupra Moscovei, zangătul clopotelor, iar mulțimile de oameni, îmbrăcate de sărbătoare, dădea năvală în Kremlin. Și
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
calul". Se aduce de nenumărate ori în discuție rolul femeii în istoria României: "tu știi, de pildă, dragă Jimmy, că la 1534 exista o singură femeie la patru locuitori ș...ț, și asta fără a-i mai socoti pe turci, tătari și cazaci? ș...ț E uimitor să vezi cîte a putut îndura. Cîtă vreme cei patru bărbați erau plecați la oaste, ea alăpta, spăla, muncea pămîntul, avea grijă de bibilici...". Intră în scenă găgăuzii (și între cele două popoare se
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
folosul său osebit și nu de obște, cum acești scriși mai sus căuta, pe urmă ocară și alte rele se întâmplă". O delegație este trimisă pentru a-l opri pe Haizler - orice mișcare de trupe ar atrage invazia turcilor și tătarilor și pustiirea țării. "Neamțul" însă vede în altă lumină situația, așa cum o vor vedea "occidentalii" până în ziua de azi: "c-ați trimis soli la împăratul nostru ca să vă așăzați cu pace și să vă supuneți creștinescului împărat, carii făcând legătură
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
singur loc, unde am comandat cea mai scumpă bere, Corona, mexicană. La orele douăzeci, când părăseam localul, încă douăzeci la sută din alegători, într-un iureș năpraznic, de soiul aceluia care i-a dat peste cap pe Baiazid, pe hanul tătar, pe cine n-ai gândit, în fine, luaseră cu asalt secțiile de votare. Fiecare cu dublul lui, îmi ziceam, acuma când Europa era salvată, în zona ei cea mai estică. Și mi l-am închipuit pe dublul președintelui Ion Iliescu
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
El mai are o armă inedită: murgul de patru ani care mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși împușcat cu un glonț magic, din argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele care se frîng. După Bolintineanu, tătarul scoate o secure mică, dar adversarul ripostează cu o măciucă mare și rămîne biruitor. La Coșbuc, Mihai Viteazul poartă în schimb o secure mare, pe măsura lui, fiind înalt se
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
care mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși împușcat cu un glonț magic, din argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele care se frîng. După Bolintineanu, tătarul scoate o secure mică, dar adversarul ripostează cu o măciucă mare și rămîne biruitor. La Coșbuc, Mihai Viteazul poartă în schimb o secure mare, pe măsura lui, fiind înalt se pare de peste doi metri. Nu e de mirare că Pașa
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
Cluj. M-am oprit înaintea grupului statuar al lui Matias, cu mustăcioșii lui. I-am salutat. M-am înclinat și în fața măreței catedrale. După mine, nu se compara cu cea din Brașov... în gând, îmi venise Biserica neagră, incendiată de tătari. M-am gândit și la Honterus, la bustul lui de la intrare, în stânga lăcașului. La liceul săsesc, de alături, ce poartă numele cărturarului. La meciurile de handbal. O dată îi bătuserăm și noi pe sași... La Gelu Gologan, colegul meu de bancă
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
mare bază navală de la Dunărea de Jos. Scopul ei era acela de a opri invazia varezilor, conduși de Ziatoslav, care încă mai visau să cucerească Constantinopolul. Apoi istoria a devenit mit. Peste cetate au năvălit, succesiv, humanii, pecenegii și apoi tătarii. A fost recucerită de tot atâtea ori de bizantini și refăcută pentru a fi redată populației civile din zona Dunării despre care vorbim, de unde a prosperat un comerț cu toată Europa. Oricum, istoria ei devine neclară ca însuși acele vremuri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
care duc spre casă. Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte. Părinții așează pe pragul meu un vâsc. Dumnezeu a înghețat lângă plop când cel mai mic dintre noi s-a îmbătat cu rachiu de vâsc. Iarna tătarii au aruncat un ochi spre mare. Pădurea Letea. 31.12.2008
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
gât pentru iarna ca-ntotdeauna - fiecare fulg cu oglinda în piept...mă prind firimituri în hora de camee - (asemenea albume nu se răsfoiesc decât la sfârșitul unei zile săpate direct în piatră de unde s-ar vedea încă de cum încalecă primul tătar linia orizontului și dintr-o încâlcită absență a tuturor obiectelor ascuțite a frânghiilor unghiilor reproșurilor împinge deșertul către tine precum plugurile zăpada) - or să le poarte fetițe impozante în jocul de-a lumile dispărute apoi fantoma din rol pe furiș
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
amîndouă relatează povestea unui adolescent arab trăind la Paris, amîndouă privesc lumea cu ochii uimiți, dar larg deschiși ai amurgului prelungit al pubertății. M.T.:E un joc al hazardului în toate. R:Chiar și în coincidența suspectă dintre finalul "Deșertului tătarilor"(1940) și cel al "}ărmului Sirtelor" (1951)? M.T.:Îl consider pe Julien Gracq a fi cel mai mare prozator francez în viață. Există o asemănare frapantă între finalurile celor două romane despre care, însă, Gracq nu mi-a vorbit niciodată
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
ales una pe care ți-a capturat-o dușmanul! Cu toate acestea, despre celelalte săbii ale domnitorului textele istorice tac. Ce s-a ales de ele? Unde s-or fi aflând? Au ruginit sub ruinele castelelor moldave? Le-au topit tătarii, polonezii ori muscalii? Le-au aruncat la grămada de fier vechi descendenții direcți? Le-or fi înstrăinat urmașii - îi știți, cei care până-n ziua de azi și-au trecut pe emblemă nemuritoarele slove " Nu ne vindem țara?" Răspunsurile la astfel
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
de pierdere a frâielor. În loc să încerce să explice, cu instrumentele lexicografice pe masă, că acuzatorii săi sunt în eroare, dl Severin face încă un pas în bezna relei-credințe, calificându-i pe cei care nu-i împărtășesc părerile rasiste privitoare la ,tătarul" Băsescu drept ,frustrați", ,complexați", ,veleitari ratați", ,culturnici exaltați și analiști schizoizi", ,senili frivoli". Iar apoi, ca și cum toate aceste calificative ar aparține altora (eventual, chiar lui Traian Băsescu!), notează senin: ,Nici o etnie nu este rușinoasă. Abia cei care consideră că afirmarea
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
în picioare, a picotitului în metrou după zece ore de muncă încordată, a mâncării în pripă, seara, în fața televizorului, a muncii monotone reluate a doua zi. Oricât ar părea de ciudat, aceasta e normalitatea, și nu așteptarea, ca-n Deșertul tătarilor al lui Buzzati, a unui dușman care nu mai vine. Mai ales că, iată, în Occident dușmanul începe să vină. Sau, ca să parafrazez un clasic: se pare c-a și venit, de vreme ce n-a mai venit! ,Dușmanul" e, în clipa
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
durata. Folosește însă și panoramarea nefirească, de la dreapta la stânga, pentru a sugera dislocarea celor trei călugări-pictori când ajung în "casa" bufonului. Încă de la primele cadre, are personaje care le părăsesc. Când Foma, ucenicul lui Andrei, e ucis de săgeata unui tătar și cade în râu, camera e stropită cu apă, pentru a transforma spectatorul în martor ocular. O altă particularitate inovatoare a panoramării e fixarea imaginii pe un personaj (gros-plan) și continuarea mișcării, fără nici o întrerupere, pe un detaliu "natural" (plante
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
au succedat la tronul țării, nu s-au învrednicit nici de această microscopică onoare.”. Nu prea departe de acea epocă, notează autoarea, cu un aer de zeflemea bine strunită: ,,Ștefan cel Mare a ținut piept puhoaielor flămânde ale turcilor și tătarilor, a apărat ctitoria vrednicului său bunic de lăcomia nesățioasă a trufașilor crai vecini. Dar aceasta-i o poveste necunoscută cernăuțenilor de azi, o istorie prea îndepărtată, fără dreptul la revendicare” - conchide, cu năduf greu mascat, Doamna Limbii Române din Cernăuți
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
tradiție și astăzi în Anatolia, deși nu este atât de cunoscută, așa cum ar fi, de exemplu, poezia modernă. Acești poeți pe care i-am menționat mai sus locuiau în Dobruca și Dunay, scriau în dialectul Crimeii sau în sub-dialectele turcești, tătar și oghuz. Drept urmare, ele s-au amestecat între ele și cu diferitele aspecte geografice, devenind, în cele din urmă, ceea ce numim dialectul turco-balcanic de astăzi. Putem spune deci că, de-a lungul secolelor până azi, poezia, tradiția literară urmate de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93958_a_95250]
-
față de cineva caruia-i place muzica clasică și ia-i pune stigmatul de... îngâmfat și mult prea elitist, unul care nu se amestecă cu “masele”! De vrem sau nu, am trăit alături de ei, alături de sași sau șvabi, alături de unguri, turci, tătari sau sârbi în asta țară. Fiecare dintre aste minorități și-a pus amprenta asupra noastra, asupra culturii noastre. Am văzut emisiunea, pentru că mi-a placut..., m-am uitat și la reluare. O foarte interesanta dezbatere pe un subiect bun cu
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
zid Lângă care să prăvale mult temutul Baiazid. Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni, Turcii sunt măcelăriți, izgoniți de pretutindeni. 1475-1476 Sună Ștefan cornul, sună...prin pădurea de stejari, Crește muntele în urmă de învinși: turci și tătari. Uragan de voci și suliți se înalță pân`la Cer, La Vaslui și Războieni, hordele dușmane pier. 1595 Ca un vultur se avântă Viteazul-Vodă în păgâni, Biruindu-i, el unește cel dintâi pe-ai săi români. Și înscrisu-s-a
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
trup un zidLângă care să prăvale mult temutul Baiazid.Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni,Turcii sunt măcelăriți, izgoniți de pretutindeni.1475-1476Sună Ștefan cornul, sună...prin pădurea de stejari,Crește muntele în urmă de învinși: turci și tătari.Uragan de voci și suliți se înalță pân`la Cer,La Vaslui și Războieni, hordele dușmane pier.1595Ca un vultur se avântă Viteazul-Vodă în păgâni,Biruindu-i, el unește cel dintâi pe-ai săi români.Și înscrisu-s-a cu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
de vechea și nefericita societate anterioară atunci când noroadele erau oprimate și supuse tuturor chinurilor. Putem spune chiar că se reușise o izbândă istorică. Jafurile celor aleși de noroade pentru a le fi înainte mergători erau mult mai eficient decât ale tătarilor, niște fraieri care rămăseseră ca proștii de exemplu negativ în istorie. - Bine, dar noroadele? s-ar întreba vreun cârcotaș. Ele cum să fie fericite în asemenea condiții? Ei bine erau! Aici găsindu-se și cheia misterului acestui minunat basm. Noroadele
BASM POLITICALY CORRECT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380704_a_382033]