17 matches
-
și-l pîndeam, mestecînd clei de cireș. Cel de vișin era mai bun. Sînt copil de război, făcut sub potop de ordine de mobilizare, născut pe timp de bombardament. Cînd l-am văzut prima oară, am crezut că-i tata: "Tătișor, s-a-ntors tătișor". Presupusul "tătișor" era vărul lui drept. De-asta i-am spus anapoda, "unchiul tătișor". Unde o fi poza lui, cu un ghem de fetiță în brațe? Fetița cu funde uriașe, apretate, căreia-i citea Micul prinț. El mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pîndeam, mestecînd clei de cireș. Cel de vișin era mai bun. Sînt copil de război, făcut sub potop de ordine de mobilizare, născut pe timp de bombardament. Cînd l-am văzut prima oară, am crezut că-i tata: "Tătișor, s-a-ntors tătișor". Presupusul "tătișor" era vărul lui drept. De-asta i-am spus anapoda, "unchiul tătișor". Unde o fi poza lui, cu un ghem de fetiță în brațe? Fetița cu funde uriașe, apretate, căreia-i citea Micul prinț. El mi-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
clei de cireș. Cel de vișin era mai bun. Sînt copil de război, făcut sub potop de ordine de mobilizare, născut pe timp de bombardament. Cînd l-am văzut prima oară, am crezut că-i tata: "Tătișor, s-a-ntors tătișor". Presupusul "tătișor" era vărul lui drept. De-asta i-am spus anapoda, "unchiul tătișor". Unde o fi poza lui, cu un ghem de fetiță în brațe? Fetița cu funde uriașe, apretate, căreia-i citea Micul prinț. El mi-a pus în mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
război, făcut sub potop de ordine de mobilizare, născut pe timp de bombardament. Cînd l-am văzut prima oară, am crezut că-i tata: "Tătișor, s-a-ntors tătișor". Presupusul "tătișor" era vărul lui drept. De-asta i-am spus anapoda, "unchiul tătișor". Unde o fi poza lui, cu un ghem de fetiță în brațe? Fetița cu funde uriașe, apretate, căreia-i citea Micul prinț. El mi-a pus în mînă toate cărțile feerice ale copilăriei. Contes de fées și Edmondo de Amicis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cînd i-a cerut eșarfa: "Etta, crede în ocularul meu creator și-n tehnica batik". Eu, una, eram convinsă că unchiul Iordan știa ce-i bine și ce-i frumos pentru mine; știa tot și ceva pe deasupra. "Hai, Dințișor, la tătișor!" M-a ridicat pe masa de sub măr și m-a rotit lent. "Mda..." Fusta plisată a devenit minijupă. Cît un abajur. Eșarfa (motive geometrice de un albastru rece, pe fond galben, tare) a fost prinsă asimetric în talie, aruncată pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i treabă grea, nu-i așa, coane Victorache?" persifla el, în acord cu tata. Puteam să joc iarăși la loterie. Înainte să plece m-a întrebat, uitîndu-se la mine pătrunzător: "Ce faci?" "Never better. You?" Nu-i mai puteam spune "tătișor". "Măcar te-ai apucat serios de învățat? Măcar citești?" Înregistrase eșecul la examen. Se simțea vinovat? Prea bine: un sentiment e mai bogat, mai cuprinzător cînd e însoțit (complementar) de un altul: de vină, de vinovăție. Am picat cu media
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să surclasezi clasa muncitoare. Discuția cu Iordan m-a provocat să reușesc: n-o să pierd încă o dată. Iordana Marievici a fost prima pe lista celor admiși la Facultatea de filologie. Nu i-am mai dezamăgit nici pe tata, nici pe tătișor. Chiar și la Claxonism, cum îi spuneam cursului de Socialism științific, am avut notă maximă. "Loc" n-am prea avut. Am traversat iarna, primăvara, vara într-o stare suportabilă. N-am mai scîncit, gemut, plîns în bozii de după dîmboc. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tranziție" și acelea. Ei înșiși "se sustrăgeau" cu greutate politizării. Și se politiza orice, chiar și muzica simfonică. Păstrau anevoie o aparență, să nu vadă ai lor că le trecea os prin os. Mai ales copilăria a fost ecranată de tătișor. Tata nu era atît de acid. Mai conciliant din fire, îndulcea tonul: "Nu te inflama pentru toate micimile, Iordan". "Eu nu cînt în struna lor. Refuz partitura". "Am refuzat ce trebuia refuzat, Iordan. Atîta tot". Așa era. Regionala de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pușcărie, pentru că vînduse certificate de studii, ca director al Liceului evreiesc nr. 1 din capitală. Un escroc pozînd în victimă a xenofobiei. Cum apele Bahluiului i se păreau tulburi, din ce în ce mai tulburi (se aștepta la o arestare), i-a cerut lui tătișor să mă ia cu el: Du fetița de aici". Iordan se transferase la București, în Orchestra Radio și se căsătorise cu Liselle, încă din '41. Am rămas în custodia lor, din '49 pînă-n '60. Era bine cu Brăduț (mă întreceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de caritate. Sîngera la călcîiele ei. Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă, lîngă călcîiele roz îl făcea să zîmbească indulgent-ironic. Altfel fusese. Liselle semăna cu o muzică: Poemul de Chausson. Și cum se amuza cînd îl rugam pe tătișor să-mi cînte "Șoșon"! "Chausson, puiule, nu Șoșon". Din păcate pentru toate iubirile lui, Iordan era pîn' la infinire însurat cu muzica. Muzica Marievici. La fel și tata. Nu cred că mama i-a reproșat ceva. Sigur nu. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Coroi" erau de tot neîncăpătoare pentru Conservator și pentru Filarmonică. Așa s-a făcut că Iordan a ajuns, din Ungaria, înaintea tatei, de la Iași. Că gîndăcelul care eram i-a confundat. Țin mult la impresia asta venită de foarte departe. "Tătișor, s-a întors tătișor!" Mă tem că și pentru Victor, și pentru Iordan Marievici, marile evenimente ale vieții au fost concertele, audițiile. Pentru tata, o coardă a sufletului era în pian. Fidel n-a fost Iordan decît muzicii. Singură iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neîncăpătoare pentru Conservator și pentru Filarmonică. Așa s-a făcut că Iordan a ajuns, din Ungaria, înaintea tatei, de la Iași. Că gîndăcelul care eram i-a confundat. Țin mult la impresia asta venită de foarte departe. "Tătișor, s-a întors tătișor!" Mă tem că și pentru Victor, și pentru Iordan Marievici, marile evenimente ale vieții au fost concertele, audițiile. Pentru tata, o coardă a sufletului era în pian. Fidel n-a fost Iordan decît muzicii. Singură iubire constantă și continuă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
speciali de Herăstrău, amenajat în '32 de cineva din familia Lisellei. Parcul îi mirosea a mici alterați și-a pișat. Devenise "Parcul de odihnă și cultură Stalin". N-am băgat de seamă că nu mai ieșea, că mergeam numai cu tătișor, la un sirop cu sifon sau la cinematograful "Doina", cînd rula Ruslan și Ludmila. Sau Copiii căpitanului Grant, în variantă sovietică. "Conștiința etnică românească se educă prin Moskfilm" se prefăcea a glumi Iordan. Dragostea e oarbă. Da, te orbește pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de situație. Se mulțumea să mă împingă spre cușca unde încăpeam amîndoi. Mînca orice, de la biscuiți "Progresul" la pîinea mea cu unt. Îi păstram mîncarea în ghiozdanul de tablă. Și ochii uzi-gălbui, de cîine trist, cînd m-au trimis la "tătișor", la București. După ce-am plecat, nu voia să mai înghită nimica. Într-un tîrziu, mama mi-a povestit că s-a așezat cu răbdare și tărie pe linia de tramvai și a așteptat să-l calce. Nu pare întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
l'autel où je suis la victime"), de Novalis, de Musset, de Jules Laforgue... Iordan răspundea la orice chemare de-a concerta împreună. Și tata, la orice chemare a lui Iordan. Cum se înveselea casa de pe strada "Trompeta" cînd venea "tătișor"! Am găsit de curînd, în scrinul de nuc, programul unui concert comun. E în "tradiția" românească să nu se specifice nici anul, nici luna. Numai ziua, o vineri, orele 18: Nopțile în grădinile Spaniei de De Fallo, cinciul lui Beethoven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frumos. Ai viețui ca-n poveste cu tînărul ăsta de la țară. O să te are, o să te însămînțeze, o să se prefacă și-n car cu boi. O să tragă-n jug. El o să le ducă pe toate-n spate. Ascultă-l pe "tătișor" și mărită-te cu Rusalin. Deși nu rage, constat că te iubește cu asupra de măsură". Se hotărîse deja să-și ia altă nevastă. "Unirea asta cu mine e strîmbă. Îți distruge viața". "Nu-mi distruge nimic. N-am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar fi avut optzeci și unu de anu. Aniversările și le comenta ironic: "Ei, 58 nu-s chiar 59; 59 nu-s chiar 60; 60 nu-s chiar 61". Cînd m-a sărutat, sărutul interzis cu gust de vișină metisă, "tătișor" avea 52 de ani. Copilul mi l-am dorit, mi l-am imaginat neapărat fiu. De ce? Ca să mi-l asum pe Iordan băiat, adolescent îndrăgostit, bărbat tînăr, așa cum nu l-am cunoscut. "Bine că nu ești nevasta mea". "Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]