38 matches
-
luați și pe mine... Hai, mă! Așa e că mergem? - Pui mic, de data asta, nu! E periculos. Tu n-ai auzit cum trag și pe-aici unii cu puștile? - Ba da! Dar zic și eu că aș vrea. Și tăticuțul meu e Îngrijorat! Mi-a spus să nu ies din curte. A auzit el, că s-ar duce cu furci și topoare, acolo, la Sfatul Popular, mâine, să-i schimbe pe unii. Dumnezeu știe! Nu e treaba mea, că sunt
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
recunoștință și profundă pioșenie, iar în scrierile mele ei au un loc cald și luminos. De Ziua Tatălui, îi trimit părintelui meu drag plecat în zările senine un gând încărcat cu emoția de altădată a copilăriei, atunci când îl strigăm: TĂTICULE! TĂTICUȚULE! ------------------- Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 17 iunie 2016 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - DE ZIUA TATĂLUI / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2021, Anul VI, 13 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
probleme cu cocoașa croită la comandă, de cum s-a liniștit Al Doilea Război Mondial. - I-auzi! Clopotele! Și la noi, ca peste tot! - i am atras atenția Elenei. - Le-aud! Bine Însă că am ajuns. În rest, Îmi spune el, tăticuțul meu, de ce bat noaptea. - În seara asta, că mâine s-ar putea să tacă! - am completat eu, cu gândul la zilele ce aveau să vină. - Păi, o să tacă! Trebuie să tacă, nu? Nu i-am răspuns. Nu știam, de altfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Mite este neafectat de tot ceea ce i se întâmplă. Trece prin experiențe traumatizante ca un taur mereu întărâtat, neobosit în a o lua de la capăt, iar și iar, cu întreaga vitalitate a tinereții. Copil ignorat, ca și frații lui, de "tăticuțul nostru", neînțeles de mama care-l iubește mai mult pe Nicușor, puber găsindu-și fericirea în brațele unei Colivărese incandescent-temătoare, boxer de mare perspectivă, cu lovituri de o elaborată sălbăticie, "om-macara" în ocna Policolorului, săltând ca pe nimic, la nouăsprezece
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
Îngălbenești ca Jak-jâdanu’ di la Vaslui! Adio ș-un praz verdi! Nu mai mă fac eu mari ca nenea Ionel, niciodată! Hotărât lucru, dom’șoara Elizăbet este de la oraș și este foarte inteligentă, ea știe adevărul și nu minte! Chiar tăticuțul meu spunea că jidanii sunt cei mai deștepți oameni de pe pământ și că ei conduc lumea! Da, are dreptate! Băiete, gata cu fetele! Altfel, nu mai ajungi tu mare și voinic, așa cum este Ionel, nu mai poți juca voley, fotbal
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Îți iubești tatăl? Aș vrea să-l cunosc pe cel care ți-a spus primul, Varlaam! Va Își stăpâni cu greu un oftat iar umbrele nopții Îi acoperi roșul din obraji dar nu și durerea din sufletul său. Victor Olaru, tăticuțul său drag se lupta cu o boală grea, era În unul din marile spitale de boli nervoase din Iași, toate greutățile vieții Îl copleșiseră și nervii săi de jandarm Încercat cedaseră! Tatăl meu este realmente un om excepțional, chiar dacă acum
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În șuvoiul de lacrimi fierbinți, cu inima galopându-i năpraznic și zbătându-se din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-a potolit târziu (când bunicii Îngroziți, văzându-l cum se Înroșește și se Învinețește, credeau că-l vor pierde și nu Îndrăzneau a se gândi la consecințe), asurzit de lătratul strident a lui
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
moale și proaspăt lăut al lui Va, corpul lui Victor se cutremura și nu și-a putut reține cele câteva sunete nearticulate. Au fost suficiente pentru ca Va să Înceapă să plângă și să spună cu un ton greu de definit: Tăticuțule, nu mai plânge!! Victor, pus În fața unei realități la fel de dureroase, reacționă prompt, Își șterse pe ascuns lacrimile și scoase din buzunarul de la piept fotografia Vioriței și o arătă copilului, așa cum făcea În clipele lor de taină, spunându-i cu iubire
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prietenii și neamurile sale, Ianoca, Giugaru și din când În când de bunicu’ Ghiorghi. Va nu era de nici un ajutor dar Își făcea de treabă pe lângă oamenii mari și constata cu bucurie că nimeni nu era mai tare ca Victor, tăticuțul lui iubit, apoi Într-o seară târzie Va a surprins câteva vorbe Între Victor și Maria: Nu pot, nu pot să-l las! Cine știe ce i se poate Întâmpla, dacă nu au grijă de el cum trebuie, Didița-i idioată iar Dorița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
facem! Apoi Victor a mers singur În casă la bunicu’ Ghiorghi și când sa Întors a spus cu o voce tremurată: Mânzule, să te spele Maria pe picioare și să te Îmbrace bine că mâine plecăm la târg! Vrei? Da, tăticuțule! Cu două ore mai devreme de apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a spus: Te credeam mai viteaz, tu te sperii de copăceii din livadă și de plopii Înalți, ai uitat cât sunt de frumoși?! Copilul a Înghițit greu dojana și a adormit cu marea părere de rău că și-a supărat tăticuțul. Când s-a trezit, drumul era mai neted, geana apăruse de mult, tatăl său Îi arăta și copilul privea bucuros pata de semi-lumină care Înnobila cerul de pe care stelele dispăruseră, de o parte și de alta a căruței. Va, tot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Împopoțonat ca pe un prințișor! Unde-i, s-o dus, mi-a luat-o și m-o lăsat cu voi, toantelor și neputincioaselor! Va era de acord cu multe dar că este nefericit ... nu! Mai ales acum după ce era cu tăticuțul lui, cu Maria, bunicu’ Ghiorghi, bunica Ileana, Ionel, Aneta, Rozalița și Mădălița, Mihai, Ghiță-Baiazid, Marțolea, Vizanti, Cristofor, Sinan Pașa, apoi mai cine ... Cristofor ... Pelinița... parcă toți se prind În horă În Cociobana... cântă banta lui Măguță ...pe urmă În horă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și el, spunea fraze care În loc s-o liniștească pe Mamaia mai rău o supăra, Îi vorbea despre iubire și despre fete, casă, curte, locuri și multe altele, chiar simțea o puternică legătură și afinitate pentru toate acestea dar Victor, tăticuțul său drag, se situa deasupra a toți și a toate! Cu ochii vii și iscoditori privea pe geamul compartimentului și se minuna de toate noutățile descoperite. Vârful neînțelegerilor sale a fost atins atunci când fiind nevoiți să schimbe trenul au coborât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mari”, Va, oamenii din familie și din sat nefiind de acord cu acest nume care nu le spunea nimic, Începuseră ai spune Valerică, dormea pe laița sa, se mai juca, urmărea În amănunt și cu mare atenție miracolul prin care tăticuțul lui transforma boțul de lut Într un „chiup de douăzeci de kilograme, cu capac”, Îl fascinau mulțimea formelor și dimensiunilor luate de lut până la finalitatea minunată, flecii care-l murdăreau pe Victor până la coate, șorțul pe care-l purta avea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de care Victor, „Doamne ferește!” , nu ar fi Încântat deloc, ba din contra: Iată ce-am să fac, Încă nu sunt sigur cui trebuie să-i spun prima dată despre teza de la Fizică pe cari ți-am făcut-o eu, mămicuței, tăticuțului sau lu’ Hahaleț ... chiar nu știu, tu ce zici? Învață-mă ce să fac! Fata s-a Îngălbenit și apoi s-a făcut vânătă de furie și neputință, l-a privit ca pe un șarlatan și s-a gândit cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
probleme cu cocoașa croită la comandă, de cum s-a liniștit Al Doilea Război Mondial. - I-auzi! Clopotele! Și la noi, ca peste tot! - i am atras atenția Elenei. - Le-aud! Bine Însă că am ajuns. În rest, Îmi spune el, tăticuțul meu, de ce bat noaptea. - În seara asta, că mâine s-ar putea să tacă! - am completat eu, cu gândul la zilele ce aveau să vină. - Păi, o să tacă! Trebuie să tacă, nu? Nu i-am răspuns. Nu știam, de altfel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
mâinile în cap, se sprijinea de gard și privea strada. Ce faci, tată? îl intreb cu frică să nu mă certe ca mama. Ce să fac, uite, stau aici. Tu ești fata mea, te iubește tata! Și eu te iubesc, tăticuțule! Începe să zâmbească, nu mai este încruntat. Când îi spun „tăticuțule”, el râde și-mi spune: „Eu sunt tătic-cuțel-cățel” și ne jucăm. Mă alinta, niciodată nu mă certa, îmi aducea mereu ceva bun și-mi lua apărarea în fața mamei atunci când
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
faci, tată? îl intreb cu frică să nu mă certe ca mama. Ce să fac, uite, stau aici. Tu ești fata mea, te iubește tata! Și eu te iubesc, tăticuțule! Începe să zâmbească, nu mai este încruntat. Când îi spun „tăticuțule”, el râde și-mi spune: „Eu sunt tătic-cuțel-cățel” și ne jucăm. Mă alinta, niciodată nu mă certa, îmi aducea mereu ceva bun și-mi lua apărarea în fața mamei atunci când făceam prostii. Lasă fata în pace! Ce-ai cu ea? A
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
clasa a opta cu o rochie albastră, lungă, cu o eșarfă care-i atârna până-n pământ. Apoi bucuria reușitei în clasa a noua la cel mai bun liceu din București, era la masă cu toată familia, ea, mami, și cu tăticuțul la care ținea foarte mult și lângă ea prietenul ei de la Predeal...Ultima fotografie o arăta singură într-o bancă la Biblioteca Universitară, citea Istoria literaturiide Călinescu... Ce scurt metraj făcuse ea din viața ei.... Marian mai reciti încă o dată
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
un pumn peste nas, zicându-i prozatorului: ,, Auzi, eu n-am casa de stricat! Mojicule!". El n-a reacționat în nici un fel, poate și pentru că apăruse fetița lor Profirița (Profira Sadoveanu), care firesc, a întrebat: "Ce-ai pățit la nas, tăticuțule?". Răspunsul a fost tot amuzant: "M-am pălit la bărbierit, Prostirițo.’’ Fiica cea mai mare, Profira Sadoveanu, a rămas toată viața aproape de inima și sufletul tatălui. Era chiar "cronicar" fidel al "universului de la Copou", scriind și despre mobilizarea generală în
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]
-
un pumn peste nas, zicându-i prozatorului: ,, Auzi, eu n-am casa de stricat! Mojicule!". El n-a reacționat în nici un fel, poate și pentru că apăruse fetița lor Profirița (Profira Sadoveanu), care firesc, a întrebat: "Ce-ai pățit la nas, tăticuțule?". Răspunsul a fost tot amuzant: "M-am pălit la bărbierit, Prostirițo.’’ Fiica cea mai mare, Profira Sadoveanu, a rămas toată viața aproape de inima și sufletul tatălui. Era chiar "cronicar" fidel al "universului de la Copou", scriind și despre mobilizarea generală în
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]
-
mai scoteau un ban pe palincă și, apoi, îi scriau ele, tăticule, aici sînt prietenii noștri și, după ce ne terminăm școlile, noi aici vrem să rămînem, să ne luăm băieți din partea locului, că sînt tare inimoși și gospodari și, apoi, tăticuțule drag, noi aici ne-am născut și aici este îngropată mama noastră, tu chiar vrei să nu-i mai vedem niciodată mormîntul? și, cînd citea scrisorile, Lilicuța se jeluia de se prăpădea singură prin casă și nu mai știa cum
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
recunoștință și profundă pioșenie, iar în scrierile mele ei au un loc cald și luminos. De Ziua Tatălui, îi trimit părintelui meu drag plecat în zările senine un gând încărcat cu emoția de altădată a copilăriei, atunci când îl strigăm: TĂTICULE! TĂTICUȚULE! Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
Bine, te aștept. Merg în lumea pa-a-elă din dulap! Închide dulapul! Gata, mi-am lăsat numai bocea la tine! Povestește ce vezi tu acolo... cu „bocea“ ta... [Vorbește din dulap] Văd că tamvaiu vine din dulap..., (să mă mai gândesc...) tăticuți cu picioare-n sus..., și bunicuțe cu picioare-n sus, mămicuțe care aproape deloc... care apoape nu vobesc... și când cineva pune caseta cu muzică, se aude la casetofon: Miau-miau-miau! Miau-miau-miau - miau, miau, miau, miau!... Și când cineva sună la
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
coada ochiului, pe Fritzie cântărindu-mă din priviri. — Te mai întreb o dată, jigodie. Povestește-mi despre legătura ta cu Betty Short. Durkin chicoti. — I-am tras-o lui Betty Short și i-am tras-o și lu’ mă-ta! Sunt tăticuțul tău. I-am expediat câteva lovituri scurte în plex. Picioarele lui Durkin se înmuiară, dar reuși să rămână pe scaun. I se tăie răsuflarea. Trase adânc aer în piept și își reluă bășcălia: Vă credeți deștepți, nu-i așa? Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]