112 matches
-
autodidact, care nu urmase, la Facultatea de Teologie de la Cernăuți, cursuri de etnografie: "Doamne sfinte, de ce nu ne dai mai mulți de aceștia, să-ți oferim în schimb, cu voie bună toți nătângii, toți înfumurații, toate secăturile noastre oficiale, atâția tăuni răi făcători și fără nici un ideal. (...) Mai bine, Doamne, dă-ne ca aceștia ca Marian, nu prea geniali, nu prea iluștri, nu prea grozavi, dar cu dor, cu inimă și cu sfințenie pentru specialitate, pentru școală și pentru țară." încă
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
Mondiale a Sănătății (OMS), vineri, la București. "În regiunea europeană avem trei categorii de vectori care transmit anumite boli, multe din import, odată datorate țânțarilor: febra Dengue, Chikungunya, malaria și febra West Nile. Apoi sunt boli datorate muștelor flebotome, celebri tăuni, leishmanioza din import, și căpușelor- boala Lyme, encefalita de căpușe, febra hemoragică. Impactul este unul important pentru că observăm o creștere a acestor cazuri în ultimii ani, iar aceasta se datorează încălzirii globale, schimbărilor climatice. Cu alte cuvinte regăsim o serie
Efectul catastrofal al încălzirii globale: S-au întors după 40 de ani! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62034_a_63359]
-
urmă, viziunea supremă pe care o va duce cu ea la plecarea din această lume în care, în simplitatea ei, nu se mirase niciodată de absolut nimic? Abia în pragul magaziei se dumiri. Se întoarse brusc, de parcă o ciupise un tăun. - De unde știți că mă cheamă Céleste? Parohul din Mégčre zîmbi încă o dată. - Mi s-a vorbit mult despre dumneata ieri, spuse el, nu tocmai limpede, trebuie să recunosc. Totuși ți-am reținut numele. De plăcere, fața i se schimbă; se
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
pentru literatură, pentru pace. Alte competiții, care ar fi fost președenția Uniunii Scriitorilor, nu se ridicau la înălțimea aspirațiilor mele, a notorietății mele - în patrie și peste hotare. Spaimele unei campanii otrăvite nu mă atingeau, eram pregătit să fac față tăunilor vărgați și viperelor blon-de de la televiziune cu capcanele lor mortale în care cu siguranță n-aș fi căzut. îmi stăteau pe limbă scurte, acide, replici, de acel enorm bun simț deosebindu-l pe omul iluminat de impostor. Elaborat, mesajul meu
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
necesară că un reactiv pentru a o putea califica, din nou, real: "Prin testele cu fosfor de blestem/ O pîcla radiază uriașă/ De rugi-venin, de zări opace/ Și nu vedem, ah, încă nu vedem/ Din carne de biserici cum se-ngrasă/ Tăuni de fier cu plisc rapace,/ Cum nebunia-n falduri se desfașă/ Iar ura-i carapace". Dacă uneori predomina simbolul, acea semimaterialitate care acordă dezastrului o înfățișare de teribilă poveste, de narațiune a unei nenorociri cosmice ("Curînd sminteli s-or depana
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
minunat și de suflet folositor, în Filocaliaă, vol. IV, p.188. footnote>. Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă să luăm aminte la noi înșine pentru a nu cădea în desfrânare. În acest sens, spune: Năvălesc pofte rele și ca un tăun îți ațâță sufletul spre porniri nestăpânite și desfrânate? Dacă vei lua aminte la tine însuți (Deut. 15, 9), îți vei aminti că plăcerea de acum va avea sfârșit amar, că gândirea de acum din trupul tău, pricinuită de plăcere va
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
fără de Dumnezeu, de tot felul de plăceri, de nădejdi deșarte, de visuri pline de stricăciune, când sufletul dorește tot mai mult, când este tulburat și arde de dragoste sălbatică, când este înțepat până la sânge, ca de niște Țepuși, ca de tăuni, de patimile care sunt în el și-l împing spre strădanii nebunești, făcându-l să-și piardă nădejdea în viața veșnică și să disprețuiască pe Dumnezeu. Această prigoană, mai grea și mai cumplită, pornită dinăuntrul omului, este necontenit împreună cu el
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește/ șerpi cu mere-n guși tăuni zînenzori / cîrduri de ursite și de zburători cam/ ațîțători." Putem vorbi de o adevărată magie a cuvîntului, de o supremație a verbului vrăjitoresc, capapil să instituie "realități" și să concureze, cu success, realitatea... Florin Șlapac - Zăpodie, Editura Ex Ponto, Constanța
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
carpeni, lăsând caii să pască. în așteptarea întoarcerii lui Divicone, ronțăiră niște galete, ciupind și câteva îmbucături de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sub ochi dușmanul, care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche aproape asurzitoare: bâzâitul tăunilor, tropotul copitelor, zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai greu și cu o stranie întârziere, ca venite dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă tot amenința că mă-ntreabă din cărțile citite, ca să vadă ce-am priceput. înghițeam cărțile, nu altceva, tăvălindu-mă de râs sau izbucnind în lacrimi (la o carte fără coperți despre care am aflat mult mai tîr-ziu că era "Tăunul"), fără să-mi pese câtuși de puțin de 48 autor și de arta lui. Mi-ar fi fost complet indiferent pe atunci dacă aș fi aflat că toate cărțile ies dintr-o fabrică de cărți, la fel ca borcanele de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dulapuri cu oglinda spartă: din gulere și cute se ridica o spuză de fluturași gri și bej, care-și împrăștiau peste tot puful de pe aripi. Era un mare candelabru căzut din tavan și o icoană spartă în două. Câte un tăun mare și gros țâșnea bâzâind din vreun colț și se rotea apoi la nesfârșit prin toate ungherele. Înaintând cu pași mici printre vechiturile alea, am dat de primele trepte ale unei scări care ducea la etaj. Le-am urcat încet
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de sărăcăcioasă, munca grea și odihnă puțină. Necazuri mari provocau la exploatarea pădurilor un fel de musculițe care năvăleau În roiuri și pe lângă Înțepături Împiedicau chiar respirația. Sezonul musculițelor se continua cu roiurile de țânțari iar la Începutul verii năvăleau tăunii și nopțile erau un chin din cauza Înțepăturilor. Peste toate necazurile se adăuga frigul ucigător În lungul sezon al iernii. După drumul care a străbătut taigaua - pădurea cea mai mare de pe glob cu o lungime de 10.000 km - au poposit
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
a lui Eschil, iubită odinioară de Zeus și silită acum să rătăcească flămândă prin ținuturi sălbatice, populate de tot soiul de spectre, de arătări, de fantome, urmărită de eidolon-ul lui Argos, boarul cu o sută de ochi, metamorfozat într-un tăun care o înțeapă neîncetat, întruchipare a țepușei divine. Chiar și Prometeu, atunci când își povestește viața, nu uită să evoce acea regiune îndepărtată pe unde hălăduiesc Forkidele și Gorgonele și pe care i-o amintește episodul cu Io. Eidolon-ul lui Argos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și ca gust. * În drumul greu către Parnas Uni-l străbat cu banii; Alții cu roade mari în vas N-ajung cinstit cu anii. Ochelari de cai au unii; Văd ce-i bun doar pentru ei - Cu dolari par ca tăunii; Fac ce vrei și ce nu vrei. * Eu nu am bani și nici dorința De a-mi face o reclamă; Alții au, găsesc ființa, Pe dolari mari îi proclamă. * De când sunt robit de boală Nu-mi trec pragul din acei
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
era ușor s-o mai găsești. Uneori trebui să meargă împleticindu-se pe lângă pârâu, iar alteori să-și croiască drum printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și un defect al propriului său caracter - era nehotărât. Să intre în ofensivă sau în defensivă? Până la înaintarea spre Onbozuka nu se decisese. Bătălia începuse aproape accidental. Ambele armate își petrecuseră dimineața printre trestii și stuf, înțepate de țânțari și tăuni. În tot acel timp, se priviseră față în față, așteptând ordinele generalilor. La un moment dat, însă, un cal splendid înșăuat se repezise, dintr-o dată, din tabăra lui Hideyoshi, spre malul râului Enmyoji, poate pentru a-și astâmpăra setea. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și veninul, sărmană prăpădită, crescută cu uscături și apă, cu gaze de eșapament și gunoaie. În timp ce îmi trăgeam fermoarul, un porumbel a aterizat pe trotuar cu o precizie matematică și a ciugulit un fir de cartof prăjit. Cartof prăjit. Ca tăunii și alte creaturi care își regizează singure micile lor filme, jucând totodată în ele, și porumbelul trăiește într-un ritm rapid. E firesc să prefere mâncarea rapidă. Viața unui oraș se desfășoară pretutindeni. Viespea murise. Acul ăla fusese ultimul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi putut naște rivalitatea care aici a explodat. Cât despre faptul că nici unul dintre ei nu a fost semnalat la Florența, cu toată vânzoleala de pelerini și postulanți, de armurieri și de negustori care se aruncă peste oraș ca niște tăuni pe o iapă gravidă, cred că e cu totul nerelevant ca argument adversum. — Atunci, cine credeți că ar putea fi meșterul cel mai disprețuit? Întrebă poetul. Ceilalți evitau să răspundă, schimbând Între ei priviri perplexe, ca și când ar fi ezitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe mîini pe tapiserie. — Și mîine toată Residencia Costasol o să aibă chef de-o partidă de tenis? Sau o să-i vină brusc să ia lecții de aranjament floral și goblen? — Sigur că nu. Forțele inerțiale de-aici sînt colosale. Dar tăunul poate stîrni o debandadă totală dacă Înțeapă un loc sensibil. Pari cam sceptic. — Oarecum. — Nu crezi c-o să meargă? Îmi apăsă mîna pe volan, Într-un gest menit să-mi Întărească hotărîrea.) Am nevoie de tine, Charles - Îmi e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]