129 matches
-
bărbat, cu Maestrul, l-am pupat și pe ăsta de l-am rupt, că ăsta e genul meu, am făcut amor ca nebunii. Mirosea a bărbat tânăr, îmi plăcea la nebunie, era altceva, deja îl iubeam, dar a greșit după tăvăleala aia, când eram în baie, a strigat la mine: te-a învățat ceva dom’ profesor! Avea dreptate într-un fel, dar a fost nedelicat și am plecat repede, bolborosind ceva despre bărbați și bananele lor. Nu ne-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor capul, de parcă ar vrea să mă cântărească din priviri. Foarte drăguță, Îi spune Jemimei. Știi ce mă gândesc, poate ar fi bine să facem și un interviu separat cu ea. Tăvăleala mea cu șeful cel mare. Ai putea scoate bani frumoși din povestea asta, adaugă către mine. — Nu ! zic Îngrozită. — Emma, nu mai fi așa mimoză ! se rățoiește Jemima. Crede-mă, În adâncul sufletului Îți dorești mult asta. Nu-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Am înțeles, domnule locotenent - a răspuns Dumitru, curat militărește. După ce locotenentul s-a depărtat, Todiriță l-a luat la vale pe Dumitru: ― Măi Dumitre, da’ locotenentul a început să te bage în seamă, cum se vede treaba. ― Să vezi tu tăvăleală ce fac cu tine prin omătul ista când mă întorc! Numai „adăpostit”, „târâș, marș” și „salt înainte”! Când ai să termini, n-ai să te mai recunoști - i-a răspuns Dumitru râzând. Când toți cei numiți au fost prezenți, locotenentul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Așa că, atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a pus mâna pe brațul meu, n-aveam nici cea mai vagă idee ce voia să facă. Partea de jos mi-a tresărit anticipând, bucuroasă, o tăvăleală furișă prin pădure. Și am regretat că aveam șase rânduri de haine pe mine. Dar intenția lui Chris n-a fost decât aceea de a mă lua de braț. Dă-mi brațul, a spus el adăpostindu-mi cotul în căușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot cărau pumni peste umeri. Carol i-a observat zâmbetul trist, autodepreciativ, dar cumva ospitalier, întrebându-se dacă era la fel de tare ca ei la tăvăleala prin baruri. Era. În acest scop fusese ales Atherstone, pentru că era orașul din Anglia (și, de asemenea, din Țara Galilor) cu cele mai multe baruri pe o singură stradă: douăzeci și două cu totul. Petrecerea celor de la Stourbridge trebuia să pornească la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o grămadă Și-un mare derdeluș făceam Ne erau mâinile-nghețate, Obrajii parcă luau foc, Dar eram plini de sănătate Și nu ne deranja deloc! Ne aminteam și noi de școală Când frigul ne intra în oase; Și de atâta tăvăleală, Ne erau hainele scorțoase... Brusc, mă trezesc în timpul meu, Azi, parcă, nu mai e așa; Dar îmi voi aminti mereu, C-am fost și eu copil... cândva! Mi-este dor de tine... (Mamei mele) Stropi de ploaie leneși bat în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nimic. Or, la vremea respectivă, eu asta aveam: nimic. știi când mi-am tras-o ultima dată? Eram destul de sigură că știam. Cu o săptămână înainte, în timpul unei ședințe cu echipa, Vivian ne pusese la dispoziție o relatare grafică a tăvălelii de care avusese parte, în după-amiaza aceea, în compania unui băiat de serviciu sexy de la hotelul Beverly Hills. Un tip care conducea un scuter și se epila pe piept cu ceară. De obicei, mărturisise Vivian în fața a douăzeci dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mult nu merită să-ți faci griji. Am trecut și noi prin situații din astea, zice și Tușica, nu are rost să-ți pui cenușă în cap din pricina unui nenorocit pe care nu-l interesează decît o zi, două de tăvăleală după care nici nu vrea să mai audă de tine. Cel puțin dacă te-ai alege cu atîta, vrea să facă Angelina o glumă, însă de cele mai multe ori individul nu e altceva decît un impotent nenorocit, i se pare. Blocați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Continuă. — Știm că Betty voia să intre în lumea filmului și că trăia în promiscuitate. În plus, s-a lăudat că a apărut într-un film anul trecut, în noiembrie, așa că aș pune pariu că n-ar fi refuzat o tăvăleală pe canapeaua producătorului. Cred c-ar trebui să stăm de vorbă cu niște producători și regizori, să vedem dacă iese ceva. Millard zâmbi. — În dimineața asta l-am sunat pe Buzz Meeks. A fost polițist, iar acum e șeful pazei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Harșt. Harșt. Harșt. Russ oftă. — Hai s-o luăm de la început, Joe. Ai plecat de la Fort Dix miercuri, pe 8 ianuarie, și ai aterizat la Camp MacArthur în aceeași seară. Tu și cu Johnnie sunteți în L.A., dornici de-o tăvăleală. Unde te-ai dus mai întâi? Pe Hollywood Boulevard? Pe Sunset Strip? Pe plajă? Unde? Dulange își trosni degetele. — La salonul de tatuaj Nathan din North Alvarado, numărul 463. — Ce-ai făcut acolo? Nebunul Joe își suflecă mâneca dreaptă, dezvăluind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încercarea de a-i schimba perspectiva. Dar știa, din experiență, că Luca refuza cu încăpânare perspectivele celorlalți, fiind mult prea convins că opiniile lui sunt întotdeauna corecte. Așa că Alison a recurs la o schimbare de tactică. Atunci presupun că o tăvăleală iese din discuție, nu? O clipă, Luca a părut șocat, după care, recunoscător că subiectul conversației se mutase pe un teren mai ademenitor, a început să rânjească. —Ei, nu știu ce să zic. Gândesc c-aș reuși să-mi adun puterile! Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
niciodată, spunea ea cu mândrie. Uitați-vă la el: are cincizeci și unu de ani îVultur-în-Zbor o mințise asupra vârstei pe care o avusese când se întâlniseră) și nu-i dai nici o zi peste treizeci. Ce minuni poate face o tăvăleală bună! Cunoscuții ei mai politicoși replicau: — Nu e singurul, Livia. Și tu ești incredibilă, o știi prea bine. Aici și voise de fapt să ajungă prin comentariul ei. Cunoscuții erau din ce în ce mai puțini. Singura sursă de contact uman normal permisă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sili să lupți cu mine! " iritat strigă Sultanul. Își sburli penele-n ceafă și cu furie s-aruncă, 175Luptă crunt, pe când deoparte stă nefericita pruncă, Urzitoarea Iliadei, ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală - Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și Sultanul trâmbiță pe el cu fală. Iară Dona nu trădează, ce-n simțire-i se petrece, Nu trădează de-i durere
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tărăgănat, expirând zgomotos fumul de țigară. Ce vrei de data asta? — Ce te face să crezi că vreau ceva? — Pentu că nu mă suni absolut niciodată dacă nu vrei ceva. Nu-i adevărat, spuse Henry, chiar dacă era. În afară de o regretabilă tăvăleală la petrecerea de Crăciun de la Christie’s, relația lor nu fusese legată decât de ceea ce putea Henry să obțină de la ea. Asta incluzând poate și regretabila tăvăleală. Dacă s-ar gândi la asta, la fata care, în anii de colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu vrei ceva. Nu-i adevărat, spuse Henry, chiar dacă era. În afară de o regretabilă tăvăleală la petrecerea de Crăciun de la Christie’s, relația lor nu fusese legată decât de ceea ce putea Henry să obțină de la ea. Asta incluzând poate și regretabila tăvăleală. Dacă s-ar gândi la asta, la fata care, în anii de colegiu, fusese o adevărată frumusețe, dar care s-a ofilit rapid, ar fi compătimit-o pe Lucinda. Dar Henry nu se gândea la asta. Din contră, am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care îmi oferea ceva de studiat și admirat în timp ce se îndrepta către noi (vederea din față a sânilor ei mari și ascuțiți), dar și când se îndepărta (vederea din spate a popoului rotund și destul de masiv). După recenta închipuire a tăvălelii noastre din miez de noapte, eram ceva mai reținut față de ea decât de obicei, dar rămăsese chestiunea bacșișului revoltător de mare pe care i-l lăsasem ultima dată când fusesem aici și ne-a luat comanda toată numai zâmbete, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
una singură, să zici că a fost o inflamare accidentală de „psihologia maselor”. M-am resemnat prin urmare, zicîndu-mi în sinea mea că, uneori, prostia bate antropologia... Noroc că, în timp ce mă uitam siderat la scene de Fellini suburban, din marea tăvăleală s-a ițit un domn transpirat, care și-a aranjat puțin hainele și a strigat în fața camerei : „Nu e organizare, dom’le, ăștia ar trebui dați în judecată !”. Iată deci că a venit și explicația : magazinele sînt de vină, pentru că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
reverii, fără literatură. Un futai ca atare. O facere de bine, pentru lăbarul care devenisem. Terapie. Șansa unică de a scăpa de impotență. Alături de, ah!, soția prietenului meu. Asta trebuia să păstrez În minte. Urâciunea. Să sper la o simplă tăvăleală, poate chiar acolo-n pădure. Jos masca de inofensiv. Bagă-ți picioarele În scrupulele morale care te-au adus unde te-au adus. Pe toate le facem, Adi. Ai fi vrut tu, n-ai avut curajul. Degeaba ai zis după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Întețea din ce În ce, așa că i-am făcut semn să se grăbească. Îi râdeau ochii, netrebnicul. Începu să zică ceva din gât, de parcă era un fel de pasăre. - Ia zi... Îmi făcu el cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu te-ai supărat prea tare. — De ce să mă supăr? — Din cauza soră-mii și... nu știu, după toate cele întâmplate. M-am gândit că ai avut cam multe de suportat. — Ești foarte drăguț, dar mă simt bine. Zău. Țin la tăvăleală, de felul meu. Zâmbi. Ești sigur că ăsta e motivul pentru care ai venit? — Sunt sigur. Adică aproape sigur. Se trase mai aproape de ea. Dar dacă vrei să știi, stăteam întins în pat și mă gândeam la povestea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spinare. Michiduță dă cu cornul când ți-i lumea mai dragă. Și cum noi avem mereu ordin să zgândărim în cuibarul de viespii, putem avea ghinionul să fim înțepați rău de tot. Cum s-ar zice, tu ai scăpat de tăvăleală. Numai că pentru asta am plătit un preț prea mare. Mai bine nu scăpam, dar rămâneam întreg. Așa însă, cu un picior strâmb și cu o durere de-ți vine să urli la fiecare pas, nu-i nici o bucurie. La
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
calde.) „Martir nu al momentului, nici al anului, ci al Întregii perioade post-revoluționare, a cărei durată doar istoricii o vor stabili.” (Urlete.) „Această propunere, pînă la ora actuală, nu a fost semnată decît de mine. Rog secretariatul să o arhiveze.” (Tăvăleli, sufocări, tropăit. Camera se zgîlțîie de rîs. Preopinentul coboară, demn, de la tribună.) Azi am Întîlnit-o pe Fairuza Balk În autobuzul 137. Ei, și a venit frigul, frunzele mor, iar voi, copii, tot aia ați votat, ba chiar mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Și tu ești bun la pat. Își făcu nodul la cravată și apucă haina de pe spătarul scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o vedea despuiată și dornică de tăvăleală. Făcu pe intersatul, cu toate că subiectul îl lăsa, pur și simplu, rece. - Și chiar se sinucide prostul ăla cu banii? Ăla din romanul scriitorului tău. - Nu știu, așa ar fi ideea, dar deocamdată meditează îndelung, bea la greu și înjură toate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și de acolo, pentru că cunoștea suficient distribuirea ieșirilor (le studiase în aceste două zile tocmai în vederea eventualității care s-a realizat acuma), trecând prin bucătărie, a ajuns în dosul clădirii, într-o curticica de serviciu. Deși aiurit de lovituri și tăvăleală, a avut prezența de spirit să nu se ascundă prin vreo dependință a conacului, cum îi trecuse întîi prin minte, ci a escaladat gardul de uluci dinspre grădina de zarzavaturi și a pornit curajos peste câmp să iasă în șosea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un zâmbet uriaș. Categoric mă duc să le salut. Ne vedem mai Încolo, Bette. L-am căutat pe Leo, dar n-am reușit să-l găsesc. Mi-am Închipuit că Întâlnise un tip și se retrăsese În cameră pentru o tăvăleală. Nedim s-a oferit să mă conducă la hotel În Porsche-le lui și am fost tentată să accept până când și-a lăsat mâna să-mi mângâie partea inferioară a spatelui În timp ce-mi zâmbea sugestiv și-mi spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]