1,049 matches
-
în cauză o insațietate a cuprinderii vitale, o beție a realului pozitiv precum un revers al atît de numeroaselor, la ceasul actual (pînă la saturație și dincolo de ea), scenarii apocaliptice. în loc de-a se înspăimînta de final, de-a se tăvăli în terifiantele-i aproximații devenite o vogă industrioasă, bardul nostru inspiră aerul stenic al începuturilor, se desfată într-o învălmășire primară a regnurilor. Instinctul îl îndrumă către o naturalețe avîntată, către o zonă în care încă n-au apărut defalcările
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
de jandarm de blog(al carei debut iminent l-am anticipat)extinzind restricția și asupra altcuiva în afară de mine! Ce-ai zice să iei comentariul admiratoarei tale, “hyacinth girl” și să-l arunci la coș? Sau crezi că “gunoiul” prin care imi tăvălește numele nu e o “scato-dejectie”?! Asta îmi aduce aminte de o anecdotă(aproximativ..). La unul din cursurile sale, Poincaré este întrebat de un student dacă preferă să fie tutuit. Răspunsul matematicianului: “Și vous voulez!” Oamenii cu scaun la cap evita
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
condamnați la ocna și robi de odinioară de pe moșia părintelui sau. După un timp, cînd contururile ar începe să se distingă, junele ar remarcă un soi de uniformă de o sărăcie de necrezut: toată lu-mea are niște pantaloni care par tăvăliți prin nisip ud, albiți de atîta purtare, cu partea de jos în franjuri, căscați pe la genunchi sau rupți pe coapsă. Unii au pantalonii tăiați sus de tot, încît li se văd bine picioarele goale și înnegrite de soare, alții deasupra
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
deși mirosul deodorantului avusese asupra a cîteștrele același efect. Minciunile bărbaților sînt mai inocente în clipurile cu pricina. Legate (toate!) de bere. Ca să bea nesupărați de consoarte, unii se fac a se duce la o miuță de fotbal și se tăvălesc nițel prin noroi, ca să fie verosimili; alții pretextează a avea ședință de bloc. Consoartele cred sau nu cred, marca de bere își face promoția.
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
un reportaj de senzație care îți face părul măciucă. Jurnalistul rămâne din greșeală închis peste noapte laolaltă cu bolnavii psihic de la Tg. Ocna. Pagini întregi în care înregistrează comportamentul "colegilor" de celulă sunt înfiorătoare: "Un epileptic aflat în criză se tăvălește pe jos, sfâșiindu-și zdrențele de pe el. Indiferent la tot ce-i în jur, pe un pat din aceeași încăpere, un tânăr urinează pe un perete și pe capul unui alt bolnav. "Plouă! Plouă! Babele se ouă!" gângurește acesta, râzând
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
dus în camera ei să crească. A crescut, a crescut și peste patru ani a devenit domnișoară. Iar tatăl Natașei a îmbătrînit și s-a gheboșat. însă, cînd își amintesc cum s-au luat unul pe altul de morți, se tăvălesc pe jos de rîs. Cîteodată rîd vreo douăzeci de minute. Iar vecinii, cum aud rîsete, se îmbracă și pleacă la cinematograf. O dată au plecat și nu s-au mai întors. Se pare că au fost loviți de-o mașină. Amintirile
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
neputințe, fără coloană și vocație, îndoit de umilințe și prosternări în fața puterii. Oricare ar fi ea. Energică și aferată este Natașa Raab în soția Primarului, o dominatoare mahalagioaică ce trage sforile din umbră și nu precupețește nici un efort să se tăvălească cu Hlestakov. La urma urmelor, mai înainte de orice este femeie! Va lupta pentru cucerirea revizorului cu farmecele feminității. Prostănacă și răsfățată, un fel de Betty cea urîtă, Iulia Lazăr în Maria Antonova, fiica distinsului și preacinstitului Primar, ne conduce impecabil
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
supărați, disperați și nervoși. Omit faptul că doamna Nuți n-are nici o vină. O vîr în curte repede cu aerul unui nobil salvator. Apreciază. Văd nota mea. Îmi smulg părul din cap, îmi trag palme, mă arunc pe jos, mă tăvălesc, mă ciupesc de obraz, mă ridic, dar nu scot un sunet. Scot însă de prin toate ungherele banii. Îi ia, stînga-mprejur pe călcîi, deschide poarta și "O zi bună". S-au dat dracului toți. Nu s-au americănizat la port
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
Cercul se închide aici, în spectacol. Dar hora poate continua la infinit. Pînă în zilele noastre, neobosită ca și viciul. Zece tablouri vivante, mereu altele și, într-un fel, aceleași, consumate parcă în același spațiu-alcov, zece zbateri amoroase ce se tăvălesc în același pat al posesiunii și minciunii, o idee materializată extraordinar de decorul scenografei Diana Ruxandra Ion. Lasciv și senzual, plin de vinovății acumulate, spectacolul are o construcție extrem de riguroasă, care nu-i permite, nici o secundă, să alunece în prăpastia
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
la marginea ei, se zbate în cumplită încercare un om care îl iubește necondiționat pe cel de sus. Nenorocirile l-au adus la marginea cetății, părăsit, urmași nu mai are, averi nici atît, iar buboaiele purulente și urît mirositoare îl tăvălesc în neputința durerii. "Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat", se aude, ca un murmur continuu, din închisoarea cea de toate zilele și nopțile ridicată pe scena de la Sibiu. Fiecare perete al construcției metalice " o figură geometrică
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
au fost ajutați de arbitri să ajungă în finala mică, de-a dreptul sfidător. Băieții ăștia iubiți și odihniți n-aveau voie să treacă de portughezi. Excelenți simulatori de faulturi, sprijiniți de un fluieraș care parcă îi invita să se tăvălească pe gazon, coreenii i-au învins greu pe portughezi și după ce aceștia au rămas în opt jucători de cîmp și cu un portar în zi de grație. Dacă titlul de cel mai bun portar al Mondialelor s-ar da pentru
Micul mafiotism autohton by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15057_a_16382]
-
nu făceau decât să „lingă dosare". La fel de „elegant" a fost dl. Năstase de fiecare dată când boarea primejdioasă a înnoirii amenința castelul de cărți vicioase deasupra căruia tronează. Oricine îndrăznește să pună sub semnul întrebării rezultatele guvernării pesedeilor va fi tăvălit în sosurile râncede ale panseurilor emise acru de fălcile prim-ministeriale. Pe lângă bădărănia de substrat, astfel de manifestări indică încercarea disperată a pesedeului-șef de-a vorbi limbajul lumii în care trăiește. Majoritatea replicilor deocheate au fost emise în împrejurări publice
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
Vișa i-ar fi cerut-o. Era inocent și bun, și cald, și generos, și inventiv, și fanatic, și fermecător, și tandru, și rebel, și ironic, și pătimaș, și dăruit, și curat, și ludic, și vertical ca un copil. Ne tăvăleam pe jos de rîs. Deși îl știa cel mai bine, și îi cunoștea reperoriul, ca să zic așa, cel mai formidabil spectator era Chiriac. Rîdea în hohote și rămînea mereu în urmă cu lucrul la mape, atrăgîndu-și întruna observații. Virgil Flonda
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
râdea dezlănțuit, superior și cinic uneori, de nenumăratele fețe ale prostiei, mai apoi râdea amar de propria înfrângere, din disperare. La început însemnând tinerețea în cadrul Cercului de la Sibiu, când citea în grup Enuresis nocturna, făcându-i pe ceilalți să se tăvălească de râs. Iar mai apoi e perioada tuturor interdicțiilor, de după detenție și excomunicare din centrul vieții culturale, unde trebuia să se afle de drept. Eșecul a venit, paradoxal, din excepționala lui inteligență sigură de sine, tăioasă, neiertătoare. Lăsată să funcționeze
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Era un umor păgubos, nepotrivit cu vremurile, umorul amar al unui literat conștient că "scrie romane pentru mai târziu și drame pentru niciodată". În prima tinerețe, a inteligenței exultante, se complăcea într-un fel de risum tenendi, amici. Chiar se tăvăliseră de râs cei din Cercul sibian când le-a citit Enuresis nocturna, o proză scurtă, crudă cu subiectul ridiculizat, publicată după aproape patru decenii în volumul Șoarecele B. Amintirea acestei seri o relata Viorica Guy Marica, în cel mai pătrunzător
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Linda Maria Baros Am urlat, ne-am tăvălit pe jos și am înjurat. Printre blocurile noastre înalte de la periferie se ridicau încet pistoanele nopții. Iar noi ne-am urcat în camioane și am băut; ca niște drapele se desfășurau fetele pe străzi. Am dansat și am scuipat și
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
armonii și moduri uitate, și cum venea simțeam timpul în spate mugur în carne-așteptând. Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul, îi sorbeam pasul, trupul născut leneș în gând. Era zeița cu care luptasem aievea, era femeia cu care mă tăvălisem pe prund. Era voalul ce-mi stârnea aripile, conturul ce-l refăcusem pe rând din petale și rouă și stele și spini. Eram amândoi un singur stindard, alergând, cu abstracte organe ce ard. Ideea de frumusețe se-mplinise acum undeva
Ea venea by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/6462_a_7787]
-
zice ciudățeniei ăsteia, da, e clar că pentru copil rămâi tot bunica, și nu mămica. Violeta reapărea când și când, frumoasă, elegantă, bălană, cu o splendoare de păr atârnând pe spate, se trântea pe jos cu asta mică și se tăvălea cu ea pe covoare de le făcea ghem în mijlocul casei, Cristinei îi era puțin frică și nu înțelegea mare lucru, iar ea, Adina, nu vrusese să o îndepărteze de tot pe idioata asta de Violeta, pentru că era totuși mama adevărată
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
s-a priceput să stoarcă din ea tot ce s-a putut. N-ar mai fi vrut să se lase la mîna te miri cui, a porcilor de bărbați, buni să te dea de pagubă și nenorocire. Doar să te tăvălească, atît vor. Nu prezenta nici un fel de garanție Răducu, c-ar mai fi fost dispus să rămînă lîngă ea s-o ajute, după ce și-ar fi făcut cheful. O ajută totuși, ea încerca varianta pe care i-o propuse: vîndu
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
și mâzga din case din inimi voi cauteriza răni de topor de cuvinte de dragoste voi desfunda mințile voi aduce ninsoarea caustică să ascundă urâtul să-l ardă" apoi mi-a telefonat dintr-un bistrou de pe autostradă când luna se tăvălea în praful drumului cu bețivii și târfele excitată la culme da da îl voi aduna și acum ca de fiecare dată din bistroul păduchios "dar cum poți trăi numai cu poezie- privește-ți visele făcute zob poemele cu mațele scoase
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
tot Începutul spectacolului Ce nervi, ce vibrații, ce răni de primăvară și chipuri palide de fetișcane îngândurate pe străzile însorite și calde în decembrie cu mugurii copacilor plesnind cum să-mi consult orgoliul de bestie în pericol în preajma umanei hoarde tăvălită pe deplin în mister pe când îngerii se înalță, alții coboară cerurile fiind în egală măsură deschise nouă, trăitori pe pământul umed, negru și moale nu ne rămâne decât să ne căutăm părțile îngerești ale trupului o aripă moale ici, una
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
singură dată o păpușă de porțelan, atunci când băiatul lui venise să-l vadă împreună cu nevasta și cu fata lor. Asta se întâmplase acum mulți ani, când el și baba lui aveau încă părul negru ca tăciunele și încă se mai tăvăleau din când în când în fânul aspru din șopron, în amintirea tinereților pierdute. Între timp baba-i murise, șopronul arsese într-o noapte fără stele, de nu mai rămăseseră din el dimineața decât câteva movilițe de cenușă fumegânde, iar băiatul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
unei sume de bani, timp de patru nopți. Dialogurile dintre cei doi sunt dublate de vocea regizoarei care redă monologurile interioare ale protagoniștilor; dar ceea se spune este penibil prin pompozitate pseudo-intelectuală - citez: "oceanul, în pofida înșelătoarei lui imagini masculine, se tăvăli în întuneric ca o cățea în călduri", "fragilitatea femeilor inspiră dezgust sau brutalitate; ele depind de una sau de cealaltă", ori "corpul femeii cere mutilarea și totuși nici o parte din el nu e excesivă". La care se adaugă replici seci
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
distantă, nemțească, putem zice cum, în mica ori marea Românie, nu le întâlneai decât sub Carol întâi, în preajma primului rezbel mondial, dacă nu între cele două, sub Ferdinand. O reevaluare atentă, în această privință, ținând seamă de atâtea condeie învârtite, tăvălite în frișca evenimențială, acrită, mi-o prilejui recent lectura, în Adevărul literar și artistic, a articolului Orașul pe care l-am vrea (III) din 7 septembrie curent iscălit de Alexandru George. Un scriitor autentic este totdeauna cronicarul, rapsodul câte unei
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
perfecta incintă maternă. Respingând vehement asemenea avansuri, protagonistul, copilul matur, bătrân, mort pentru lume, se mai și răzgândește. Dacă un poem mai lung, ca Lumea Amăgitorului, îi expune și justifică refuzul, altele, mai scurte și mai vioaie, îl arată bine tăvălit prin plăcerile vieții, bucurându-se frenetic de fiecare clipă. Sexul? E o ,mântuire mai mică": ,Sexul e o mântuire mai mică. E chiar mântuirea mea mai mică./ Minusculă. Cea mai mică. O mântuire de cartier. Zburdalnică./ Șturliubatică. Un joc al
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]