40 matches
-
a zilelelor noastre, a fi răsfățați ai sorții. Imaginîndu-și care ar fi putut fi destinul postrevoluționar al unei fete inocente, ucise în timpul represiunii din 21 decembrie 1989, Sabin Carp ajunge să-i invidieze destinul: "O vedeam aruncată pe un maidan, tăvălită, terfelită, învinețită, maculată, ireversibil distrusă. Din fărîmele ființei ei nu s-ar mai fi putut alcătui nici măcar o ceșcuță din care să-ți bei cafeaua. Nenorocirea însă nu avusese loc fiindcă existase o icoană a Sfintei Fecioare și o zi
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
numele tău/ Și să mai încerc să te scap de chin" (Ritual). Cruzimea revine, în stadiul său de concretețe materială, cînd poeta, bolnavă fiind, dorește a fi călcată de un urs fabulos: Apoi să vină vindecarea, să ies din iarba tăvălită/ Și să-mi mai simt o vreme trupul înfierbîntat de pașii grei,/ Iar ursul să se-ndepărteze, călcînd încet peste pămînturi/ De parcă-ar merge mai departe pe umerii unei femei" (Ursul). Caracteristic însă, iubitul prezumat are constituția unui spectru: " Apoi
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
luat orice piuit Au, au Păi, rusu-i rus Ăsta... Nu te grăbi E băiat deștept. În plus, la Chișinău, ai și tu un om al tău, că doar e campanie. Iar la un adică, e chipeș, nu-l vezi? De tăvălit, o noapte, două, e tocmai bun Nu zici rău Igor, dragă, hai Hai, dacă zici, hai Vai di capul meu Măriucă dragă, să mă ierți că tot la țâță ajuns-am și eu * * * În ziua următoare, am mers la Bușteni
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare de un copac. Domnul Nicanor, de cum i-a zărit, a și pornit spre ei cu pași mari și cu sprîncenele încruntate. Unde-ați fost, mă, motanilor? întrebă el cu glasul tăvălit bine prin oțet și piper. Îîîî.... Aăăă... Păii... Noi... Am fost... Unde, mă, nu s-aude? Bu-bună ziua, do-domnule secretar, îndrăzni să ia cuvîntul Ilinca, nu pentru că ar fi fost cea mai curajoasă, ci pentru că o cunoștea oarecum domnul Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
picioarelor în râul acela care șerpuia prin defileu, ca un vierme alb. Însă acum era iarnă, fosta vară trăia doar prin posterele din benzinării și trimitea clienților bezelele fotomodelelor cu picioare lungi, sâni siliconați, priviri șăgalnice de pseudo-actrițe promovate (jumulite, tăvălite, penetrate, alegeți termenul care vi se pare cel mai potrivit, oferta e bogată - fluieră satisfăcut) ba de unul, ba de altul, în funcție de chef, potență, imaginația perversă sau dorința fiecăreia dintre ele de a ajunge cât mai repede on top, pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pasta informă ce curge vâscoasă prin hrube... Ce apare, în sfârșit, la lumina zilei, la "partea umedă a mașinii" este celuloza, ca un fel de covor interminabil de iaurt. La "partea uscătoare" chiagul, ...acest covor de iaurt prinde treptat consistență, tăvălit, învârtit pe cilindrii dogoritori, stors, presat, rulat, zbicit pe flanele de lână moi, delicate... Apoi încleieri, apăsări, turtiri, calandrări, satinări, neteziri - o călcătorie neiertătoare a hârtiei - până la "netezimea în secunde". La urmă vine tiparul aplicând pe ea o sărutare pătimașă
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
cînd În cînd tăcerea era sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un magazin de umbrele; pe strada Wardour trebuise să treacă printr-un morman de moloz - un individ cu fața tăvălită parcă Într-o făină cenușie stătea rezemat de un zid, rîzÎnd În hohote, În timp ce un gardian se răstea la el: „Ajunge omule! Nu-i nimic de rîs!“ Toate astea Îl lăsau rece pe Rowe, ca niște lucruri despre care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
veacul ce ni-i dat l-a conturat. Geamătu-n noapte auzindu-i, greu, Dumnezeu își zise: Oare s-a-ntâmplat ca pe lume tot ce dăruit-am Eu să fie-atât de strașnic și de complicat? Aeroplanul Alunecând pe iarba tăvălită se-nălță sonor, în scurte clipe, și străluciră-n bolta infinită aripi ce au fost demult gândite. Și cu gânduri mândre s-a înțesat în vânt muzica elicei rotitoare... Jos, părea pământul zgâriat a unui geometru aiurare. Napoleon în exil
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
schije: între mine și țara juneții a căzut cortina de fier. pe străzi înghesuite și moi îmi bag soarele pe gît: vara se duce mult mai departe decît America. am găsit o vișină pe podul de lemn de peste Bahlui: era tăvălită în praf, așa dodoloață. am ținut-o în palma fierbinte prin Tudor, prin bulevardul Independenței, pînă-n Copou, tot sperînd să-ntîlnesc pe cineva de încredere, copil, bărbat sau femeie, să i-o dărui solemn. nu-mi auzisem glasul de două zile
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
boț de pământ adăstat de-un mormânt... De-ar ninge odată peste biata-mi ogradă (o punte de humă), peste care încă mai las urme și glas - arsură de brumă... De-ar ninge,-n sfârșit, aș uita de pământ frământat, tăvălit, numai bun de zidit într-un gol de mormânt. O, dar iată că ninge și-obida îmi stinge! Nici urmă de lut, nici gând de durut... Să ningă! să ningă! obida să-mi stingă că-s pumn de pământ - vremelnic
NINGE.... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363738_a_365067]
-
Prin tertipuri și prin intrigi au ajuns puternici, mari, Și când vezi pe-a vieții scară unde-au fost și unde sunt, Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeți și crunt Privesc azi din înălțime spre norodul tăvălit În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit, Când te uiți cum se răsfață, cum își fac de cap mișeii, Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii! Ș-apoi, după ce-au dat palme
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
Lacrima mea, de drag, boala să răpună. Cuțit, între dinți, anestezic pentru suferinți. Ce am fost, ce sunt, ce-ți voi mai fi mamă? Mă lupt cu oglinda pentru anii furați atunci, când abia-nvățasem să simt iubirea de tată. Tăvălită-n dureri, genunchii strânși pân-la gură, uite, dreaptă, înfrunt viața, pentru tine, mamă! O sparg, cu furie, pentru ce urmează să-mi fure când v-a veni, să plece, perfida, cu tine de mână. Acum te rog, în șoaptă cerându
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
spațioase, verzui ca de armată, expun toată gama de mărfuri de la “ac la automobil”, de toate prețurile - de la câtîva cenți la mii de dolari, o continuă canonadă muzicală plăcută și nu stridentă (știam de la noi de-acasă că “ fumăritul și tăvălitul cărnetului pe grătar” amestecat cu sunetul parcă uleios al “tăriilor” sau berii cheamă muzica în draci, adică una stridentă, incitatoare, dată la maximum!) concertată din toate cele patru vânturi, pentru toate urechile și gusturile, fiecare putând să se orienteze “selectiv
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (8) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351227_a_352556]
-
un lup să-l fac frate frățesc și-l găsesc însemnat de alt dinte; vreau să-ncalec un cal temător, să-l alint, și el este demult împăcat cu șaua; vreau să dorm unde-i veșnică neaua și găsesc locul tăvălit; ușile-naltului abia se trântesc după cineva luat drept mine; poeziile mele se alcătuiesc din întârzieri și rușine; umbrit eram, iată, de gleznă cuiva care mult mai puternic prin toate pășea; astfel, oricât de tânăr, cu oricâtă pripeala orice drum
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
mă iubești...! Îmi dorești trupul, de parcă nu ai cunoscut deja la cursuri ce înseamnă un trup de femeie, dar te-ai gândit vreo clipă că eu îmi iubesc trupul, că mi-l respect și că nu consimt să-l las tăvălit doar de dragul plăcerii de moment? - Iartă-mă! am răspuns eu umil, sfredelind pământul cu privirea. Nu am gândit în felul acesta... Îmi pare sincer rău. Nu mi-am pus problema că fetele pot gândi și altfel... - Hm! Altfel, ai zis
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
să o tragă violent de păr ca să-i imprime ritmul. Lasă părul și își încleștează degetele în jurul gâtului până când simte cum durerea ei se transformă în vibrații ce-i întâlnesc penetrările. Iar ea, smucită și lovită cu duri tate, când tăvălită, când parțial imobilizată, tremură spasmodic din cap până-n picioare. În sfârșit, a lăsat garda jos. Dezarmată, la discreția lui. Termină repede, fără să simtă nici o plăcere. Doar o ușurare. Ca și cum ar fi urinat. Aruncă o privire printre gene către ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe fetița asta. Făcea pe distratul, pe indiferentul... Oricum, ea părea destul de conștientă de fizicul ei ca s-o lase rece indiferența vreunui bărbat. Și ce mai bărbat, Rafaele, de aproape patruzeci de ani și părând chiar mai bătrân, cam tăvălit și cam uzat, și bineînțeles că ei nu i-ar fi dat mâna să se mai încurce după tot ce pățise... Ba de unde știi că nu tocmai asta aștepta, să se încurce și s-o facă iarăși... E o strategie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de ceapă. O pală de aer rece, mai rece decât Curentul Labradorului, se stârnește din senin și, zvâcnindu-și tâmpla, Avocatul încremenește... Îngheață! În pragul ușii, este Șobolanul! Cumplit la vedere, exact ca un diavol, hăituit și hăituitor. Cu îmbrăcămintea tăvălită, sfâșiată și plină de praf și cu o rană urâtă în creștet, de unde sângele șiroise crâncen către fruntea patibulară, teșită și către urechile clăpăuge, coagulându-se în cruste oribile extinse, de culoarea racilor fierți și răsfierți, în ulei clocotit. În
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care le-am auzit. În fine... așa că stau și-mi rumeg norocul, Încă două săptămîni de gardă... probabil că e mai bine aici decît În baterie. Călin a trecut alaltăieri seara cu bidoanele spre cantină. Avea un aer de mîrțoagă tăvălită, am stat un pic de vorbă cu el, mi-a zis ceva, mai mult mormăia supărat... nu vreau să-mi imaginez ce fac nenorociții ăia În dormitor cu răcanii. Cristian mi-a povestit azi- dimineață că Moise trăncănește În baterie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cazul nostru. Ni s-a românizat numele după ce niște străbuni, constructori de case de lemn, au trecut din Maramureș În Bucovina, cîndva la Începutul secolului. Numele ar putea fi leșesc, prusac sau maghiar, poate, sau tot românesc, nu se știe, tăvălit Încoace și Încolo de momentele istorice ale unor ținuturi Îndepărtate, aflate mereu Între fălcile imperiilor. Ușa trecutului... umbli prin ea pînă chestia asta ajunge o boală sau o profesie... S-o lăsam așa cum e, deocamdată. Scot și cartea și din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de pâclă fină, care înnodau cerul peste nisipuri. Exact la amiază, începea mirosul de pâine, care se pitula ca șopârlele prin cotloane. Erau lipiile de dinainte de ultima rugăciune și umpluturile cofetarului Rumieh. Era dulcele de melasă al alunelor gratinate și tăvălite apoi în sirop și în cioburile de migdale și de fistic, care străluceau ca bucățile de oglindă. Orașul arăta ca o iesle a credințelor și a focului. Ai fi vrut să sfârșești în el, fără ca vreun om să întrebe unde
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi om de omenie Te-i culca cu bucurie. 58 Păsărică, păsărică, Mută-ți cuibul tău în rugul, Unde-a fi badea cu plugul, 155 {EminescuOpVI 156} Păsărică, mută-ți casa Unde-a fi badea cu coasa. 59 Găsii iarba tăvălită, Pe mândruța adormită. Aș scula-o nu mă - ndur; Se sculă mândra descinsă Ca o luminiță - aprinsă. 60 Mă miram ce-mi place mie Mărul roșu de la vie, Bădița de omenie; Mă miram că ce mi-i drag Mărul roșu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă iubești...! Îmi dorești trupul, de parcă nu ai cunoscut deja la cursuri ce înseamnă un trup de femeie, dar te-ai gândit vreo clipă că eu îmi iubesc trupul, că mi-l respect și că nu consimt să-l las tăvălit doar de dragul plăcerii de moment? - Iartă-mă! am răspuns eu umil, sfredelind pământul cu privirea. Nu am gândit în felul acesta... Îmi pare sincer rău. Nu mi-am pus problema că fetele pot gândi și altfel... - Hm! Altfel, ai zis
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ar ști că dacă n-o va împlini, va veni ea însăși la el să stăruiască (cap. XVIII); întoarcerea ei la Socodor în casa lui Martin cel cu mulți copii îl face să reacționeze similar: O vedea în gândul lui tăvălită, aruncată în uliți și întîia oară simți lămurit că dac-ar găsi-o așa, cum o vedea în gândul lui, ar ridica-o, ar curăți-o și și-ar încărca toată bogăția pe ea. Îi era rușine de această simțire
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]