110 matches
-
săi largi de luptător, statura impunătoare și mai cu seamă poziția semeață a cuiva care vine mai curând să sfideze decât să ceară. Fără a slobozi un cuvânt, bărbatul se apropie de ladă și Înlătură țesătura, scoțând la iveală un tabernacol decorat prețios, asemănător cu micile capele portante pe care Dante le văzuse la predicatorii itineranți. Apoi deschise canaturile. În interior, pe un postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pierdută din nou În visele ei de slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite, aparent niște insulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o explicație rațională la ceea ce tocmai văzuse. Dar nu izbutea să o găsească. Doar o slabă intuiție, de care gândul i se agăța, Însă fără a ajunge la nici o concluzie. Continua să se Întrebe de ce Fecioara era expusă În interiorul acelui tabernacol din lemn și nu În plină lumină, pe altar. Putea exista o explicație În afară de simpla dorință de a ocroti relicva și de a o slăvi așezând-o Într-un cadru nobil? Cu siguranță, În ladă nu mai era loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i-l confirme: era posibil ca o femeie să supraviețuiască fără o jumătate din propriile organe, dacă Dumnezeu așa hotărâse. Dar, oricât de mult ar fi Încercat să se convingă pe sine, nu izbutea să se descotorosească de bănuiala că tabernacolul nu era un element pur ornamental, ci un expedient care nu permitea ca miracolul să fie observat din părțile laterale. Încercă să se deplaseze spre colțul bisericii, spre a verifica dacă bănuielile Îi erau Întemeiate. Dar se opri de Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zăvorul se sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona pe fundalul pereților de piatră. Îndepărtă broderia care Îl acoperea. Dedesubt, Însă, găsi Încă un cerc dintr-un lanț de fier. Se pregătea să Îl forțeze când, deodată, se opri neliniștit. Priveliștea de necrezut la care asistase Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un zgomot. Își Îndreptă privirea spre ușa sacristiei, care se deschisese. O umbră intrase și se furișa În tăcere prin biserică. Noul venit nu părea să Își fi dat seama de prezența lui. Dante se ghemui și mai abitir Înapoia tabernacolului, Însă celălalt se Îndrepta cu hotărâre către el. Dinspre ușă venea un pic de lumină: poate că mai era cineva, se gândi poetul. Se hotărî să profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se folosise ca să forțeze intrarea, sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de-acum aproape secat. Pentru o clipă, avu impresia că demonul amiezii alungase orice formă de viață. Apoi, o ușoară adiere de vânt Îi aduse la ureche sunetul unor glasuri omenești. Era cineva sus pe pod, sub micul portic al tabernacolului. Doi bărbați care vorbeau Între ei, cu voce joasă. Arrigo și Monerre. Începu să urce de-a lungul șirului de prăvălii din lemn, Închise după terminarea lucrului. Cei doi nu păreau să-l fi observat. Continuau să schimbe Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe vremuri Constantinopolul. După ce v-ați fi adunat oastea În piețele Urbei, prefăcându-vă că așteptați Împărtășania papei, v-ar fi fost ușor să declanșați o răzmeriță doar arătând printr-un portal Întredeschis lumina unei cupe de aur, a unui tabernacol presărat cu pietre... Francezul Îl fixa În tăcere, cu singurul său ochi, care lucea În Întuneric precum ochiul unei pisici. - Acolo, familia Colonna și alte mari familii romane ar fi fost gata să vă acorde sprijin cu armatele lor, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pierdute, sleite, cuvintele pulsau epilogul secundelor stinse. O ultimă respirație, un vuiet adânc, un geamăt prelung... Și totul ESTE durere, ocean de durere! Sufocate, într-un salt disperat, cuvintele au țâșnit din cărți, din inscripții, din gânduri, din lume, spre Tabernacolul din Muntele Luminii, Lăsând o întindere albă, uitată-n pustiu... Și astfel o lume albastră împietri în tăcere! Doar zborul de păsări și fluturi luceau semne vagi în priviri, Speranța unei, cândva, viitoare lumini... Ea s-a născut În palma
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
Prin spațiile-albastre în pâlcuri mult mai rare. Doamne, -n mâna ta... Doamne, -n mâna ta sunt și eu jucărie ori miracol, Între lumile prin care mă aduci ori mă trimiți. Te slăvesc și în altare și în rug și-n tabernacol Și în tot ce mi se-arată te-ntrevăd cu ochi uimiți. Și de-aceea vin la tine cu povești din alte vremuri, Ba te văd cu Sfântu Petre, ba copilul de tâmplar, Ori în trăsnetul din care ne-nspăimânți și
SEARA DE POEZIE (PARTEA A DOUA) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347629_a_348958]
-
trupul, îl și prețuiesc și îi doresc mântuirea[166]. Dar este posibil acest miracol deosebit? Aici pe lângă argumentul dragostei lui Dumnezeu, probabil cel mai important, Tertulian invocă și pe acela al puterii divine. Astfel, Dumnezeu are puterea de a reedifica tabernacolul acesta, trupul omului, fiindcă dacă, chiar după filosofi și aproape toți ereticii, Dumnezeu a făcut lumea din nimic, (materie inexistentă), El trebuie să fie în măsură să refacă trupul și din alt element, pentru că creatorul poate și restaura[167]. Ca
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
ceva din Sine, astfel încât să trăiască Isus în mine. Dacă ne-am putea da seama de acest imens privilegiu de a rămâne uniți cu Dumnezeu în Sfânta Taină! Am alerga și am sta ăîn genunchi toată vremea în fața altarului, în fața Tabernacolului unde Isus ne așteaptă și ni se dăruie cu Trupul și Sângele Său. Și cât am trăi pe pământ ca și atunci când am pleca în Cer, am fi uniți intim cu Dumnezeu, ne-am îndumnezei. El a ales să stea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
așteaptă și ni se dăruie cu Trupul și Sângele Său. Și cât am trăi pe pământ ca și atunci când am pleca în Cer, am fi uniți intim cu Dumnezeu, ne-am îndumnezei. El a ales să stea pentru noi în Tabernacolul vieții pentru a fi împreună și a ne da șansa să ne unim cu El în marea Taină a Altarului! Să alergăm fără zăbavă și să ne așezăm pios la masa de împărtășanie pentru a-L primi pe Dumnezeul, Fratele
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
și mine, drumul Său de la iesle până la altarul pe care se află, de la clipa în care a zâmbit prima dată Maicii Sale Preasfinte, până când și-a dăruit sufletul în mâinile Tatălui ceresc, dăruindu-ni-se nouă, în același timp în Tabernacolul Iubirii fără de început și fără de sfârșit? O Sfinte Iosife, tu de mii de ori ai astâmpărat foamea și setea acestui Dumnezeu pe care-L creșteai și hrăneai cu delicatețe, evlavie, grijă paternă! Potolește-mi și mie foamea și setea acerbă
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
Bucură-te roadă în pârg a credinței; Bucură-te Floare albă care împodobești Altarul Fecioarei; Bucură-te triumf al harului sfințitor; Bucură-te Evanghelia păcii și pavăza credincioșiei; Bucurați-vă voi, sfintelor moaște care parfumați sufletele curate; Bucură-te Sfânt Tabernacol, care ești Casa Mântuitorului nostru; Bucurați-vă sfinte odoare care împodobiți Altarul Iubirii, Slavă vouă! Bucură-te har al preoției, Slavă ție! Bucurați-vă voi, slujitori ai Altarului aflați în Casa Domnului, Slavă vouă! Bucură-te Mireasă a lui Hristos
EXULTATE, JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ŞI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374681_a_376010]
-
morți ale femeilor; în lină Desfătare ele mor, si primăvară reînvie cu muzica și cîntec. 65 Enion zise: "Cu bine, eu mor. M-ascund de ochii tăi cei scrutători." Astfel grăind, Din pieptul sau teșind ușor din fibre trainice un Tabernacol pentru Ierusalim, ea printre Stînci se așeza, Cîntîndu-și tînguirea. Tharmas gemu printr-ai săi Nori Plîngînd; apoi din Noru-i aplecîndu-se, neprihănitul cap el și-l pleca, 70 Și întinzîndu-și sfîntă mînă-n vastu-adînc sublim, Întoarse roată cercul Sorții cu lacrimi și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îngrozit privit-a Urizen cum bătălia lua o-nfățișare Pe care nu o plănuise: hermafrodita Umbră, neagră și opaca; Soldații o-au numit Satan, dar era încă ne-ntocmit și vast. Hermafrodita deveni în urmă, Bărbatul ascunzîndu-l Înăuntru că într-un Tabernacol, Groaznic și de Moarte. 105 Vuiește bătălia, grozăvniciile vărsară văpăile mîniei în lucrarea morții; Lucrări enorme contemplắ Los, însuflețit de sfîntul Spirit. Los construiește Zidurile Golgonoozei contra tulburătoarei bătălii, Astfel că ei numai prin Porțile Morții la Enitharmon pot să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vor supraviețui, așa cum anunța în introducere...; el nu renunță totuși la a face publice niște relații care depășesc cu mult arcul de cititori enunțați inițial). Mai spune că redactează această carte nepereche pentru a include în ea, ca într-un tabernacol, cartea lui La Boătie - acel sublim Discurs asupra servituții voluntare. Numai că nu chiar acesta e lucrul pe care-l face, după ce, în prealabil a diminuat opera lui La Boătie: un exercițiu de stil, o lucrare de tinerețe, o broșurică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de la Nisibi, contemporană cu scriitorul nostru. După ce a așezat astfel lucrurile în univers, Dumnezeu s-a apucat să-l facă pe om care urma să treacă de la o catastază la alta. După aceea, Dumnezeu îi arată lui Moise Muntele Sinai tabernacolul ceresc, adică „tipul”, prefigurarea care îl va ajuta pe Moise să construiască tabernacolul său; însă, din moment ce tabernacolul ceresc, la rândul său, reproduce universul, rezultă că și tabernacolul construit de Moise simbolizează universul. La prima vedere, această serie de exegeze propuse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu s-a apucat să-l facă pe om care urma să treacă de la o catastază la alta. După aceea, Dumnezeu îi arată lui Moise Muntele Sinai tabernacolul ceresc, adică „tipul”, prefigurarea care îl va ajuta pe Moise să construiască tabernacolul său; însă, din moment ce tabernacolul ceresc, la rândul său, reproduce universul, rezultă că și tabernacolul construit de Moise simbolizează universul. La prima vedere, această serie de exegeze propuse de scriitorul nostru pare extrem de simplistă și e sortită unei condamnări fără drept
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să-l facă pe om care urma să treacă de la o catastază la alta. După aceea, Dumnezeu îi arată lui Moise Muntele Sinai tabernacolul ceresc, adică „tipul”, prefigurarea care îl va ajuta pe Moise să construiască tabernacolul său; însă, din moment ce tabernacolul ceresc, la rândul său, reproduce universul, rezultă că și tabernacolul construit de Moise simbolizează universul. La prima vedere, această serie de exegeze propuse de scriitorul nostru pare extrem de simplistă și e sortită unei condamnări fără drept de apel dacă e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o catastază la alta. După aceea, Dumnezeu îi arată lui Moise Muntele Sinai tabernacolul ceresc, adică „tipul”, prefigurarea care îl va ajuta pe Moise să construiască tabernacolul său; însă, din moment ce tabernacolul ceresc, la rândul său, reproduce universul, rezultă că și tabernacolul construit de Moise simbolizează universul. La prima vedere, această serie de exegeze propuse de scriitorul nostru pare extrem de simplistă și e sortită unei condamnări fără drept de apel dacă e comparată cu opere similare ale unor personalități mult mai cultivate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Și totuși, așa e viața. Căci abia am extras noi, muritorii, cu multă trudă, puținul, dar prețiosul ulei din trupul mătăhălos al acestei lumi, abia ne-am curățat, cu răbdare, de pete și abia ne-am deprins să trăim în tabernacolele curate ale sufletului - abia ne-am purificat astfel, că auzim iarăși strigătul: „Uite-i jetul!“ și, zărindu-i năluca, pornim din nou la faptă, împotriva unei lumi străine și o luăm de la început cu vechea rutină ce ne distruge tinerețea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
glorie Mântuitorului. Prin mica fereastră - deschisă în absidă, doar puțin mai largă decât o ambrazură - o rază de soare străpungea penumbra cu o șuviță de lumină, în care pluteau o sumedenie de firișoare de praf și care îmbrăca în aur tabernacolul aflat în centrul altarului simplu de piatră, luminând chipurile câtorva cantori și lăsându-i pe ceilalți aproape invizibili ochilor lui Canzianus, abatele și îndrumătorul lor. De altfel, nu avea nevoie să-i privească în față, de vreme ce fiecare rid, fiecare linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe care Atila le lasă la trecerea lui: sânge, moarte, distrugere! Povesti, în sfârșit, despre jefuirea cetății Divodorum: — Au asasinat toți preoții înaintea altarelor consacrate, au furat toate obiectele de cult, de la ostensorii până la potirele pentru consacrare, de la cădelnițe până la tabernacolele de aur, iar printre cei care au crezut că în biserici vor găsi adăpost și protecție au făcut un măcel înfiorător. Oh, frații mei, cum aș vrea ca ochii mei să nu fi trebuit să vadă asemenea grozăvii! Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]