46 matches
-
Uca de patru etaje, ticsit de pensionari, mai buni - doamna Buzescu, doamna Sandu - și mai răi - domnul Buzescu, domnul Sandu -, în care garsoniera ei cu oglinzi adăpostea atâtea și atâtea minunății: o bucătărie în care se dădeau pasiențe și jucam tabinet (nu știu de ce, dar câștigam întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
om de la scara de bloc în afară de nevastă-sa care nu era încă pensionar. Monica era mică, urâtă și proastă. Monica mă călca pe nervi întotdeauna, dar asta nu mă oprea ca, ori de câte ori mă plictiseam de zei și de fotbal, de tabinet și de pastă de dinți, s-o chem până la noi la etajul trei ca să, dracu știe de ce, se joace cu mine. Mă plictiseam repede. Era prea proastă, v-am spus. Avea și muci. Ce nu pot să înțeleg acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tiranică. Noaptea, chipul Otiliei îl urmărea în tot timpul, cu temerea totodată de a nu-l pierde. Simțea o ciudată nevoie a prezenței fetei, și adesea nu putea dormi. Din grădina de jos, când se adunau seara obișnuiții partidei de tabinet, auzea aproape numai glasul Otiliei. Când fata urca vijelios scările sau când îi vorbea, avea tresărituri. Avu impulsiunea de multe ori să-i sărute mâna. De câte ori Otilia ieșea în grădină, Felix, nerăbdător, căuta un pretext de-a ieși și el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în privirea lui satisfăcută. De acum încolo Pascalopol se interesa foarte serios de Felix, ședea cu el de vorbă în așteptarea Otiliei și îi aducea din când în când cărți. - Pascalopol, de ce nu te-nsori? zise într-o ședință de tabinet Aglae. Aș fi curioasă să văd ce harababură de holtei este la dumneata acasă! - Te poftesc să vezi, cocoană Aglae, dar te asigur că e mai multă disciplină ca la atâtea femei. Aurica deschise ochii mari, ca și când invitația o cuprindea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cărți. Mama îmi făcuse rost de cinci lei, mi-i dăduse și-mi spusese să-mi cumpăr cu ei "măcar Citirea". M-am dus acasă la învățător, pe care l-am găsit în curte cu alții, beau cafele și jucau tabinet, și l-am strigat. A venit la gard. I-am spus ce vroiam, și el a întins mâna și i-am pus în palmă mica monedă galbenă. - Ce să-ți iau eu, zice, cu cinci lei? O Citire costă vreo
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cărți. Mama îmi făcuse rost de cinci lei, mi-i dăduse și-mi spusese să-mi cumpăr cu ei "măcar Citirea". M-am dus acasă la învățător, pe care l-am găsit în curte cu alții, beau cafele și jucau tabinet, și l-am strigat. A venit la gard. I-am spus ce vroiam, și el a întins mâna și i-am pus în palmă mica monedă galbenă. ― Ce să-ți iau eu, zice, cu cinci lei? O Citire costă vreo
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
munte, când auzeam urlete de lupi și lei vedeam siluetele printre copaci, stai puțin, văd lumini, distingi ferestrele vagoanelor, ăștia au aprins lumina în tren și nu cred că-i la cererea navetiștilor cărora li s-a întrerupt partida de tabinet când s-a oprit trenul și s-a stins lumina, ăștia pleacă fără mine, hei, stați puțin că mă smulg din nămeții ăștia și vin și eu că am treabă mâine dimineață la Paris. Dacă nu ar fi fost zăpada
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
bolnav. „Tu dormi în patul lui, dai apelul, și eu dorm în patul lui.“ A doua zi l-a mutat. Era bine la spital. Era mai liniște, cameră mare, mai mulți, aveai ce să vorbești, mai jucai o carte, table, tabinet, remi. La cărți i-omor, la cărți. Tabinet, șeptică, toate alea. Noroc. Zic: „Du-te și tu și adă o sticlă cu apă...“ și i-am văzut cărțile de l-am făcut praf. Ei sunt proști să se ducă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și eu dorm în patul lui.“ A doua zi l-a mutat. Era bine la spital. Era mai liniște, cameră mare, mai mulți, aveai ce să vorbești, mai jucai o carte, table, tabinet, remi. La cărți i-omor, la cărți. Tabinet, șeptică, toate alea. Noroc. Zic: „Du-te și tu și adă o sticlă cu apă...“ și i-am văzut cărțile de l-am făcut praf. Ei sunt proști să se ducă după apă? Păi, nu vede, că-i țin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nașpa, îmi plătești dublu cât am pierdut eu. Și-atunci, dacă vrea, bine; dacă nu, nu joci cu el când știi că sunt șmenite. Și n-are rost să pierzi. Mai bine le dai degeaba. Am jucat și remi și tabinet. Și la remi se fură... enorm. Trebuie să ai măiestrie. Poți să-ți așezi cărțile în timp ce amesteci. Bine, furi numai când ești pe interes. Când ești așa, degeaba, joci de plăcere; n-are rost să furi. Dar astea sunt jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
taifasului” provincial, interminabil, plăcerea construirii unui dialog ce nu duce cu nimic evenimentele mai departe. Conu Grigore și Coana Sofica discută în felul cuplurilor caragialiene (Conu Leonida-Coana Efimița, Ipingescu-Jupân Dumitrache), dar Conu Grigore comentează cu învățătorul tradiționala lor partidă de tabinet, scenă în care se declanșează automatismele lor psihice. Vibrația lirică a dramaturgului, atenuează liniile comicului într-o sinteză ce devine caracteristică stilului său. Într-o desăvârșită artă a dialogului sunt conturați eroii titulari ai piesei Take, Ianke și Cadâr, reprezentanți
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pițipoanco... Că orașul era acolo. Și îl descoperise și cu toate felinarele aprinse... cu toate vitrinele revărsate și toate tăblițele de la străzi, pe care orice prost putea să citească elvețienește... Cu dudui și borfet coconos, care viața întreagă juca tabinet, până ce le apuca amețeala și le bufnea cu sângele pe nas... Cu domnișoare ce stătea neconsolate în dosul la niște boticuri de porțelan că nimeni nu se îndura să le ciufulească pisoiul. Și atunci, de isterie, se răstea și ele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dumnezeu... Guvernatorul? Știți cum i se mai spune guvernatorului? Mama răniților. Cu mâna lui udă în fiecare zi florile din închisoare. Se poartă ca un tată, cu noi toți... zău... ne aduce pachete cu sfârcuri... dă sfaturi deținuților, mai joacă tabinet cu ei... Pe bune că sunteți inconștient. N-are rost să vă plângeți... ARTUR: Și rația de prânz? GARDIANUL (Iluminat.): Știți ce? îi punem punct. V-o dau pe-a mea. Rămân eu nemâncat. O fac pentru dumneavoastră. V-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Exact ceea ce am afirmat ani de zile, dar numai azi sânt în măsură să-mi dau seama că m-am înșelat. De la o anumită vârstă, singurătatea devine apăsătoare. Mă gândesc cu nostalgie la serile când tricotam împreună cu Valerica ori jucam tabinet cu domnul Popa. A fost un bărbat în adevărata putere a cuvîntului! Și soții Panaitescu aveau drăgălășenia lor, iar năzbâtiile lui Doru mă făceau să uit că sânt o femeie bătrână. Dar în sfârșit, m-am lamentat destul. Îl învălui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Matei. ― Unde dă Dumnezeu! Își reluă ideea: Nu putem continua în condițiile astea. ― Dumneata, tinere! Eu pot foarte bine! ― "Tinere"! Ia mai slăbește-mă, neică! Melania Lupu își izbi palmele. Propuse pe un ton care încerca să galvanizeze: ― Să jucăm tabinet! Sânt sigură că nu vom observa când trece timpul. ― N-am chef! făcu scurt Matei. ― Nici dumneavoastră, domnule Popa? Bătrânul clătină hotărât capul. Melania Lupu oftă și scociorî în pungă după altă bomboană. Matei începu să se plimbe prin încăpere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bucățică de pâine. ― De asta poți să fii sigură. ― Trebuie să justificăm dispariția Valericăi. ― A plecat și nu s-a mai întors! ― Categoric! fu de acord Matei. Ne batem capul de pomană. Oricum, n-avem altă soluție. Ziceai că știi tabinet? Bătrâna își strânse buzele. ― Cred că am făcut o greșeală. Grigore Popa o privi iute. ― O greșeală, repetă Melania Lupu. I-am spus maiorului că Valerica a plecat de dimineață la birou. ― Ei și? ― Răspundem noi de ce i se putea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aranja... mormăi Grigore Popa. Când aștepți mai mult, nu se aranjează. Nu știu de ce... Am o presimțire... Melania Lupu exclamă cu mâinile împreunate: ― Oh, vă rog, domnule Popa! Să vorbim despre altceva. Sau... Se agăță de idee: Uite, să jucăm tabinet! ― De ce nu "Lapte gros"? E un joc de societate... ― Cretin! ― Totul c să treacă noaptea. Ziua e altfel. Depinde numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scurs lin și inutil, ca o picătură de șampon pe creștetul unui chelios, trecând de muchia dubei cam cu jumătate de ochi holbat, cât să poată privi Înăuntru. — Nu pricep, a spus el, acum câteva secunde... — ...mașinile de spălat jucau tabinet? l-a completat Gioconda. — Nu, a continuat ezitant Guido, sunt sigur, dar absolut sigur, că... — ...aparatele de aer condiționat fumau? — Ei, a intervenit conciliant Silvio, cu toții am avut o după-amiază grea, pe o asemenea zăpușeală se poate Întâmpla să... Și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
artist plastic, nu a plîns la comemorarea Împușcării conducătorului ce „a fost omorît ca un cîine la zidul TÎrgoviștei”. Faptul că marele conducător aparținea exact epocii bronzului și ne lăsa prin urmare fără lumină cînd vroiam și noi să jucăm tabinet, că ne adusese, printr-o geografie doar de el cunoscută, la Polul Sud, că umilința, imbecilizarea precum și alte fapte de viață pe culmi de aur par să nu aibă relevanță. „Un mare patriot ucis În mod bestial.” Au lipsit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
domine instinctele. Prezența lui Rîal Brumaru continua să-l sâcâie, deși nenorocitul făcea sforțări uriașe să-și dovedească utilitatea: povestea anecdote, trântea calambururi neroade, se interesa de creșterea vitelor și asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu bătrânul și se tutuia cu tânărul Herdelea, fiindcă observase că Grigore ține la el, căuta să învioreze pe Nadina cu glume franțuzești când o vedea prea plictisită... Totuși Grigore nu-l slăbea din ochi și-i urmărea discret toate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să devină măcar prefect. Apoi a început cruciada în partid din poziția stabilă de senator. Întâi, "conexiunile": angajații celebrului om de afaceri care i-au sponsorizat campania au devenit deputați, subprefecți, directori de direcții descentralizate. Apoi rudele, nepoții, prietenii de tabinet, vecinii de bloc. După o scurtă luptă cu cerberul de neclintit de la ușa partidului (care, într-o confruntare memorabilă la care am participat și eu, alături de alții, amenința cu sesizarea Consilului Național pentru Drepturile Minorităților dacă este înlăturat), o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]