100 matches
-
românilor obișnuiți. Autorul este un gurmand al fotbalului. Pregătirea pentru meciurile cu adevărat importante seamănă cu cea pentru un mare festin. Totul contează, de la venirea la stadion, cu studierea fizionomiilor din mulțimea de suporteri, găsirea locului de la masa presei, micile tachinări și inevitabilele pariuri cu colegii de breaslă, comportamentul fiecărui fotbalist din clipa în care a făcut primul pas pe gazon până după intonarea imnurilor. Momentul solemn al intonării imnurilor este unul cu totul special. În funcție de linia melodică a imnurilor autorul
La curtea Regelui Fotbal by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7339_a_8664]
-
caii ei de bătaie, care au amuzat-o, au răsfățat-o, au umilit-o, peste toate au ținut-o în viață, s-ar închega, pesemne, conversația știută de mult: ,Cum, doamna mea, porți ochelari?" ,Ai pleșuvit, ți-au căzut dinții"... Tachinări de modă veche, pierdute, de pildă, printre experiențe ,de colectivă", cu un student la filozofie dînd în vileag țăranii prinși la furat de cartofi. Și, într-o lume vag absurdă, ca aceea dintr-un tren de ciudați, care rătăcește aiurea
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile preferate. Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel angajante. Persiflarea, tachinarea, aluzia, comentariul acid nuanțează un univers literar al dezinhibărilor de diverse naturi și calibre. În cazul fracturiștilor, atitudinea și limbajul sunt departe de amuzament. Exprimarea oscilează între vocabulele îtari' ale imediatului și cele îmoi', estetizante ale idealului. În acord cu
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
zice, iar acest lucru poate avea un impact negativ asupra relației. 5. Critica în public. Indiferent ce-i spui, dacă mai este și de față cu alții îi sporește intensitatea sentimentelor negative. Chiar și dacă este o simplă glumă, o tachinare, efectele pot fi devastatoare, atât pentru respectul de sine al partenerului, cât și pentru relația voastră.
Top 5 vorbe care omoară comunicarea în cuplu by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64413_a_65738]
-
000 de țechini în sus nefiind la mintea vremii, nici modalitatea de a privi galeș/autoritar în ochii fiecărui privitor de trei-patru ori pe zi - avea să mai treacă un potop de ani până la născocirea televizorului și a permanentei sale tachinări de către premier -, domnitorul muntean se mulțumea a-și făuri o dublă imagine, între sublim și odios, între înger al dreptății și... vampir! Între a fi iubit sau temut, el a întâmpinat opțiunea lui Machiavelli. Dacă se înșela sau nu pe
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
amintesc nimic, dar mi s-a întipărit în memorie un gest caracteristic lui: termina de spus bancul, rămânea răvășit, i se îmbujorau obrajii și se apuca cu mâinile de bărbie. Această combinație o arăta adesea - timiditatea și înclinarea sa spre tachinare erau însușiri ale tânărului Brodski.(...) Am plecat de la nuntă împreună. În Leningrad, la începutul nopților albe, pe la orele trei dimineața, cerul este luminos, de culoare liliachie. Nam mers pe jos nici o jumătate de cartier și am zărit un taxi liber
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
rang literar, ci numai cea care poate culmina într-o expresie cu efect asupra cititorului. Și chiar acesta e Livius Ciocârlie: un literat rafinat privind bătrînețea cu ochi estetic, tot alaiul de cruzimi descriptive la care se dedă nefiind decît tachinări autoreferențiale, în care autorul se răsfață rîzîndu-și singur de inevitabilele surprize pe care i le iscă vîrsta. Tachinările acestea sunt pași intermediari într-un protocol de punere în scenă grație căruia autorul iese în față sub pretext că redă, nudă
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
e Livius Ciocârlie: un literat rafinat privind bătrînețea cu ochi estetic, tot alaiul de cruzimi descriptive la care se dedă nefiind decît tachinări autoreferențiale, în care autorul se răsfață rîzîndu-și singur de inevitabilele surprize pe care i le iscă vîrsta. Tachinările acestea sunt pași intermediari într-un protocol de punere în scenă grație căruia autorul iese în față sub pretext că redă, nudă și nedeformată, trauma îmbătrînirii, cînd de fapt cochetăria cu care scriitorul își privește defectele trădează halena unui pronunțat
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
idee cum m-am spăriat! o lună de zile de acum nu mai dorm acasă." O alergare de cai păstrează, din tot ce meditația romantică ține mai sfînt, invocarea, și punerea la zid, a timpului care trece nemilostiv, o suculentă tachinare, în genul Colocviului sentimental, deci, depășindu-și curentul și epoca, între un el și o ea care-și descoperă, cu plăcerile ironiei, ravagiile vîrstei. Un inventar de chipuri, la început, care se diluează în constatările fără plezanterie din final, în
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
debut în Camera Lorzilor, cu excepția răposatului duce de Devonshire, care drept consecință a avut parte de respectul profund al auditoriului.” (p. 52) Umorul acesta ceremonios, de cochetărie gravă sub care hohotește un spirit jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire pe care o propune autorul, cauza stînd în banalitatea lucie a soluțiilor formulate. De aceea, în ciuda
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
principiile contau, și Dinu răspunde invitației cu un fragment din Jurnalul unui adolescent, deși era la fel de conștient de prăpastia care îi separa. Această nesfârșită înțelegere și prietenie pentru colegii mai tineri este și motivul pentru care suporta, cu bună voie, „tachinările” prietenului său Al. Paleologu în anii de la Institut. Mărunte în sine, limitate de spațiul câtorva minute radiofonice, detaliile conturează mai pregnant profilul unui intelectual cu vocația prieteniei și a vieții literare în sensul „salonului” din secolul al XVII-lea, cum
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
Andrei Moisoiu (Google) Politicianul C.V. Tudor are o simpatie aparte pentru Simona Gherghe, nu o dată luând-o prin surprindere cu tachinările lui. Invitat în emisiunea "Acces Direct" pentru a vorbi despre animalele ridicate din curtea lui Nuțu Cămătaru, C.V. Tudor a glumit cu prezentatoarea. În timp ce Simona Gherghe povestea despre faptul că animalele sălbatice nu at trebui să stea în libertatea și
Ce i-a spus Vadim Simonei Gherghe în direct: Îmi vine să te... by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72625_a_73950]
-
Îmi reamintesc o noapte la barul Continental, unde (era ziua sa de naștere) ne-a luat pe Ileana Mălăncioiu și pe mine împreună cu copiii săi, Florica și Tudor, și unde, mai spre dimineață a venit și Marin Preda. Partidele de tachinare reciprocă - fie cu „Marinică" (Preda), fie cu „Moșmorogea" (Bogza) - erau un spectacol savuros. Noaptea aceea a fost un regal. După o seară petrecută împreună cu William Saroyan (bun prieten al lui Jebeleanu) Nea Jebe, Ileana și eu am plecat spre Piața
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
debut în Camera Lorzilor, cu excepția răposatului duce de Devonshire, care drept consecință a avut parte de respectul profund al auditoriului.” (p. 52) Umorul acesta ceremonios, de cochetărie gravă sub care hohotește un spirit jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire pe care o propune autorul, cauza stînd în banalitatea lucie a soluțiilor formulate. De aceea, în ciuda
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
mare talent pentru vioară, dar care a rămas pe loc, nefăcând cariera bănuită de tata. Apoi a venit Const. Nottara care cânta și la vioară și la pian. Tata î-l prețuia pentru munca lui serioasă - și îl apăra de tachinările noastre de copii. Deseori îi anunța Zarifopol câte un concert important la Leipzig - atunci tata pornea cu primul tren ca să ajungă să-l asculte. Când auzea muzica pe gustul lui, se schimba la față și fericirea se arăta în ochii
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
apariția. Daniel Cristea-Enache a adăugat un scurt cuvânt de mulțumire, luând nominalizarea ca pe un cadou la împlinirea a 40 de ani. Livius Ciocârlie, cu Exerciții-le sale de imaturitate a fost prezentat de Nicolae Manolescu. Cu multă simpatie, printre tachinări, și dând citire unei scurte parabole despre oamenii de vază, pentru a ne convinge de stilul cărții. Om de vază, el însuși, Livius Ciocârlie a ținut cel mai spumos discurs al serii, glosând pe marginea lipsei sale de noroc de
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
cănd ajungeam unul în dreptul altuia, spuneam tare, să audă fetele și să-l compromitem: - Sărut mâna, Părinte! La care împricinatul ne murmura printre dinți, ca să nu audă fetele: - Da cur, n-am? Războiul nervilor oprindu-se aici în ce priveste tachinările de pe stradă, dar continuând pe stadion la meciurile de fotbal, cănd seminariștii aveau ocazia, daca nu să marcheze goluri, căci de obicei îi băteam de-i cotonogeam, să ne cotonogească ei. Dar la propriu, spunând printre dinți când puneau o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
devenise mai puțin important, dar îmi doream să reintroduc imperativul moral în prietenia dintre noi două. Părea singura zonă din viața mea în care puteam reintroduce imperativul moral fără să fie nevoie de o inserție extremă. Mark era stânjenit de tachinările din biserică așa că își dorea să mă consoleze. Îmi pare rău pentru râsete. Nu a fost corect din partea lor. Am ridicat din umeri. —Aveau dreptate. A fost o glumă pe cinste, dar asta nu anulează darul primit de la Alfie. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de Panama pe cap, dă drumu’ la joc, băi, Biderman, dacă nu vrei să fii dat afară pentru insulte... — Da’ cum vă-nvață pe voi la școala aia de dințari, doctore, în alfabetul Braille? Între timp, din terenul exterior răsună tachinările unui tip care aduce mai mult cu o betonieră decât cu un homo sapiens, prințul pieței agroalimentare, Allie Sokolow. Ce pisk mai cască! (după cum ar zice maică-mea). Timp de-o jumătate de rundă, jetul de invective curge spre bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
limpede, totuși: nu orice fel de titluri erau stâlcite, ci doar acelea ale unor cărți sau bucăți de literatură care stârneau, care erau citite (și răscitite), comentate, considerate, poate, provocatoare, încălcătoare de tabu-uri etc. Stâlcirea titlurilor era, desigur, o tachinare nu întotdeauna plăcută, dar ea puncta tocmai interesul pentru cartea respectivă, ceea ce era esențial. Și mai puncta, cred, uneori, o formă aiurită, țicnită de simpatie care nu avea darul neapărat să măgulească, ci să ironizeze, dar tandru ori duios (dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
așază de-a latul pe scaun, încrucișându-și mâinile pe spătar. Va pune deci mai întâi o întrebare banală : „Chiar crede Profesorul că te poți sustrage politicii timpului - presiunilor colectivității ?“. Și-a aplecat deferent umerii, și doar intenția unei mici tachinări pare a licări în privirea sa inocentă. Profesorul ridică nedumerit ochii. Însă numai pentru o secundă. Altfel, buna creștere și simpatia pe care i-o inspiră junele interlocutor șterg imediat iritarea deranjului. Simpatie - poate chiar mai mult decât simpatie. Poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
hotărît să aștepte, un tînăr și o tînără, studenți desigur, se ajută la manevrele de obținere a unei legături interurbane. Cît timp linia e ocupată sau nu se formează numărul, ei își surîd, spun ceva în șoaptă, un fel de tachinare reciprocă, "tu-mi porți ghinion", și, cînd numărul s-a format, fata ia receptorul, chemîndu-l și pe băiat mai aproape, să audă ce i se spune. Au ochii plini de zîmbet, iar mîinile lor se ating reciproc în gesturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu care să fi trăit împreună febra examenelor, durerea unei restanțe pentru toamnă, așteptarea zilei cînd se dau bursele; să-ți amintești acum, la ceasul maturității, de colegi, de spectacole, excursii și să faci, chiar și numai sau numai! pentru tachinare, reproșuri la amintirea cutărui dans oferit altuia... Dacă ieși din facultate necăsătorit și ajungi într-un oraș necunoscut, și mic pe deasupra, riști să aduni ce-a mai rămas, sau ce-i mai rău! ce-au rebutat alții..." Bine, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bănuitoare. Totuși, mai îndrăznesc o întrebare: care este reacția soției tale la secvențele de dragoste din cărțile ce le scrii? Adică?! tresare Mihai, luat prin surprindere. Eu, spre exemplu, știu că ex nihilo nihil, rîde femeia, cu intenția vădită de tachinare. Tu, spre exemplu, nu ești soția mea, îi întoarce Mihai rîsul. Dar imediat face un pas și-i prinde brațele, obligînd-o să-l privească în ochi. Dar puteam fi, cred, o aude pe Liliana murmurînd, atît de încet că pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tata, am fost surprins cît de multe oase pot fi într-un simplu mormînt de țară, în care eu credeam că-i doar bunica. Vocea lui a avut inflexiuni de șagă, căci vorbele au fost rostite mai mult ca o tachinare la adresa tonului grav folosit de Liliana. Dar cînd nu primește răspunsul scontat, un rîs ori vreo vorbă de ceartă din partea femeii, Mihai se uită atent la ea, sfîrșind prin a se lăsa încet lîngă pat, pînă îngenunchează, s-o poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]