100 matches
-
ori că va fi poet, un poet asemenea Luminăției Sale... sau ceva mai mare. Privi încă o dată scrisoarea, pipăi fiecare literă din numele lui Nicolae. Îi era un dor cumplit de el, de privirea lui catifelată, atât de pătrunzătoare, de tachinările și taifasurile lor de taină. Mai mult ca sigur, acum se pregătea să se mute sau se mutase deja la reședința de vară. Îl vedea ieșind dimineața devreme... desculț... simțind iarba plină de rouă a luncii... aspirând toate acele „poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pub. Agentul care acum Își vărsa mațele În toaletă - Steve - blocase tonomatul muzical la piesa It’s a kinda magic de la Queen și, În câteva secunde, Își aruncase toate hainele de pe el. Nu fusese striptease. Nu existase nici un fel de tachinare și se bălăbănise prea tare ca un bețivan nebun. Angajații barului le ceruseră politicos să plece. Lucru care explica de ce jumătate din agenții de poliție din Aberdeen erau fie În bucătărie Înfulecând șuncă, fie În baie vărsându-și mațele. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Burne indiscret, numai ca să aibă un subiect de conversație. Dacă mă inviți, strigase imediat Phyllis. — Bineînțeles, răspunsese fără chef Burne. Era nepriceput În artele stăpânite de Phyllis și nu se Îndoia că era vorba doar de o formă insipidă de tachinare. Nu se scursese nici o oră până când și-a dat seama cât de profund era implicat. Phyllis Îl pusese la podea și-l folosea cum voia. Îl informase cu ce tren va sosi În general, Îl deprimase cumplit. Pe lângă faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
golf acolo, și m-am uitat atent prin vestiar. Eram într-o societate bună. Cel puțin, nu eram singur. Acel subsol plin de abur - în care se împleteau mirosul de deodorant dulceag și cel de whisky fin cu cel al tachinărilor prietenoase - era departe de vagonul de vite, plin cu luptătorii rezistenței poloneze, dar zgomotul era același. Dați-vă jos pantalonii. Dați-vă jos pantalonii. Erau sute de povești ca aceasta. Tineri blonzi care se dădeau drept arieni, băieți de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se prefăcea a fi un amic, desigur mai recent, dar foarte gelos pe acele privilegii. Amenință cu plecarea și cerea dreptul de a scrie. Deși cordial și glumeț, subiectul tachinării lor era nou și gingaș, de aceea rămâneau adesea șovăitori și gânditori în comentariul lor. Atunci, de comun acord și cu o reculegere sinceră, plângeau pe bietul condamnat. Buletinele pe care le primea Ada de la sanatoriu erau tot mai pesimiste
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se întoarce cu spatele la mine, scoate telefonul din poșetă și formează un număr. Pur și simplu mă piș pe mine. Alerg spre toaletă descheindu-mă la prohab din mers. Dumnezeule! Zece secunde sunt fericit.“ Aceeași activitate de excreție este invocată pentru tachinarea unei colege de serviciu: „— Geni, de ce nu faci pipi niciodată aici, la serviciu? Nu te-am văzut niciodată mergând la baie. — Alexandruuu...“ Subiectul nu este interzis, nici un subiect nu este interzis în literatură (Vargas Llosa a făcut un adevărat poem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
deprinderea sângelui o atrăgea spre roșu ca pe un taur. Intr-o zi discuția între Rim și Lina, pe subiectul unui trandafir roșu de cârpă la pălărie, avusese loc în fața lui Mini și Nory. Lina, astfel înfruntată, se supărase de tachinările doctorului, se învinețise 67 înăbușit, cum îi. era felul, ba chiar se înrăise, se vedea bine că are venin în ochi și pe buze, dar nu spunea un cuvânt, numai fum pe nas scotea cu răsuflarea ei astmatică. Biata Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
te cunosc, dragule. Vocea ei languroasă, cu accent puternic, părea să înceapă undeva lângă capătul corsajului, al cărui contur vag de-abia îl puteam ghici pe sub furoul ei. Până ajungea la gura ei prefăcut bosumflată, avea în ea mai multă tachinare decât pisicuța unei zâne. Și gura îmi punea câteva probleme. Era genul de gură care putea să mănânce o cină cu cinci feluri la Kempinski’s fără să își strice rujul, numai că de astă dată eu păream să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care n-ar sta la negocieri (împreună cu părul excesiv de pe spinare și/sau transpirația excesivă, predilecția pentru umor porcos și orice tip de fundamentalism religios), dar în ciuda încercărilor ei stăruitoare de a-l dezaproba (ironii, ochi dați peste cap, neîncetate tachinări), în sinea ei i se părea un lucru simpatic. Sincer vorbind, îi plăcea mai ales când o lăsa pe ea să aleagă echipamentul membrilor găștii la începutul fiecărui joc. Asta era dragoste? Nu era pregătită să spună că da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-și brațele în sus, cu o mișcare dramatică. O să fiu un nemaipomenit prezentator de prostii. O să fiu Ben Williams, proxenetul vedetelor, cel care linge dosurile celor celebri. ― Ben! chicotesc eu, încântată că prietenia noastră a ajuns la acest nivel de tachinare ușoară. N-o să mă uiți, nu-i așa? ― Dar tu ești Jemima Jones cea inferioară, de la mizerabilul Kilburn Herald. Trebuie să te uit, nu știu pe nimeni care să vină de atât de jos, cum e Kilburn Herald! Ben vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chiar mă trezesc că-l compar cu Ben, și atunci, exceptând partea cu fizicul, Brad pierde cam urât. Dar de-asta încerc să nu fac asta chiar mereu; poate că n-avem noi același gen de relație, din aia cu tachinări, așa cum eram cu Ben, dar Ben nu m-a dorit niciodată, iar Brad mă dorește. Și e bun cu mine, și se poartă frumos. Bine, noaptea trecută a călcat strâmb, dar munca e muncă, și trebuie să încerc să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tine. Îmi pot da seama cât de sincer e, din vocea lui. Îmi dau acum seama și cât de tare mi-a fost și mie dor de el, și asta nu numai pentru că-l iubesc. Mi-a lipsit chestia asta, tachinările, amiciția, și chiar dacă nu l-am mai văzut de luni de zile, e ca și cum abia dacă ar fi trecut o zi. Vreau să zic că suntem atât de relaxați, încât parcă am fi tot la cantina de la Kilburn Herald. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
părul întunecat aranjat în coafura omniprezentă denumită „Rachel“. În loc de pistrui, aveam o roșeață sub formă de pete care se întindeau ca un incendiu peste obraji, coborând către piept... foarte atrăgător. M-am holbat la Randall. Am uitat toate tehnicile de tachinare isteață - dintr-o dată, nu mai eram în stare nici să lipesc silabele între ele ca să formez cuvinte. — Hei, nu-ți face griji, mi-a spus, într-un final, Randall, realizând probabil că mă epuizasem cu prima propoziție. L-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mereu când ne pomenea despre costumul acela, despre cât era de frumos, de strălucitor! Noi bănuiam, Însă, că nu era nimic adevărat, că nu putea fi decât o minciună de-a lui, inventată pentru a se apăra de prea multele tachinări, de ironiile celorlalți. Numai că aluziile și luările peste picior Începuseră să se aglomereze În inima bietului Iulian. Evident că Blănosul era actorul principal: “Ce costum, bă, că tu n-ai nicio haină ca lumea... dă-te dracu’ de pârlit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mea, femeile care lucrează În centrul financiar al Londrei sunt un fel de emigranți la prima generație. Te dai jos de pe vapor, te uiți tot timpul În pământ, muncești cât poți de mult și faci tot ce poți ca să ignori tachinările localnicilor ignoranți care te urăsc doar pentru că arăți altfel și miroși altfel și pentru că Într-o zi le-ai putea lua slujbele. Și speri. Știi că situația nu se va Îmbunătăți cu mult În timpul vieții tale, dar faptul că ocupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ridică vizorul În dreptul ochiului, blestemîndu-se că tot zgîria neîndemînatic cu unghiile ei lungi minusculele butoane pe care trebuia să apese. Exersă o vreme panoramarea și transfocarea, În timp ce Crawford stătea pe canapea lîngă tînăra englezoaică. Nici urmă de rîs, zeflemea sau tachinări, ca și cum Crawford ar fi fost un vînzător ambulant care prezenta un nou produs electrocasnic. Pe cînd se Întorcea la mașină, femeile Îl filmau din prag, rîzÎnd una peste umărul celeilalte. — Școală de film? l-am Întrebat. Se pare că Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
duble din fața mea. O parte din mine simțea în continuare că nimic nu era real - că îmi voi reveni în orice clipă, voi înțelege unde mă aflu și voi porni din nou râzând spre casă, anticipând pe drum glumele și tachinările amuzante care vor avea loc când voi recunoaște că toată șarada nu fusese decât o farsă elaborată. —Cum? m-am auzit spunând, să fug de-acasă? Eu? Ca un puști c-o băsmăluță cu buline legată de un băț? Pardon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a coapselor și peste burtica ei drăgălașă. Am să găsesc eu bani cumva - indiferent cât de mult m-ar enerva acum situația, nu-i pot refuza nimic. Desigur, Crystal și Stacey au în comun experiența obezității, iar aseară, după niște tachinări obositoare despre cum ar fi să-i facă lui Stacey lipeala cu un star rock sau cu altul, conversația lor se îndreptase, la fel ca în fiecare seară, spre discuții repetitive și fără sfârșit despre operații, diete, haine, incizii, catetere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca o prăjitură. Un parfum greu umple încăperea. Profit de ocazia ivită și îmi ridic privirea. Majestatea Sa Împăratul se uită la mine. Și-a strâns nasul și gura ca și cum ar încerca să mă facă să râd. Nu știu cum să reacționez. Tachinarea continuă. Pare să fie mai interesat în a mă face să încalc regulile. Îmi vine în minte învățătura tatălui meu: „Tinerii văd o oportunitate acolo unde bătrânii ar putea întrevedea un pericol“. Fiul Cerului îmi zâmbește. Îi zâmbesc înapoi. — Vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
verbală -, dar din moment ce nu putem trăi într-o lume de îngeri, deosebirea dintre a împinge, a smuci de mână și a snopi în bătaie e fundamentală. Să nu uităm însă că uneori violența „normală” este preludiul celei abuzive, de la mici tachinări fizice și verbale ajungându-se la agresivitate maximă. De fapt, distincția violență normală-violență abuzivă a fost lansată în discuția despre socializarea (și abuzul copiilor) și se potrivește mai bine respectivei realități; am considerat însă că are o oarecare acoperire și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sau de umilință, care ne face să intrăm în defensivă. În același timp, este recomandabil: • să arătăm o curiozitate amuzantă; • să fim asertivi, să punem întrebări directe, centrate pe detalii; • să încercăm să ne dăm seama dacă aluziile acestora sunt tachinări prietenoase, inofensive sau remarce răutăcioase, menite să ne pună într-o lumină proastă; • să pregătim o relație firescă pe viitor, făcându-i să înțeleagă faptul că preferăm o relație directă și o comunicare deschisă, onestă. Atoateștiutorul (Rigidul). Desemnează acea categorie
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
obiect investit de semnificație, conduite resimțite ca atare și neprovocate de acesta”. Registrul de manifestare a agresivității se extinde de la atitudinea pasivă și indiferentă, evitare, refuzul de a Înțelege sau de a ajuta pe altul, ironie, opoziționismul pasiv sau activ, tachinare, până la atitudinea de amenințare și acte de violență propriu-zise. Manifestările agresivității umane sunt extrem de diverse și implică participarea persoanei la diferite niveluri: pulsional, afectiv, atitudinal, comportamental, dar toate cu caracter de atac Împotriva altor personae, mai mult sau mai puțin
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
victimei și „savurând” ipostaza de a-i controla și supune pe ceilalți (Olweus, 2003). Astfel, pe parcursul avansării în vârstă, agresivitatea manifestă a alevilor evoluează de la formele fizice directe, concretizate prin lovirea victimei, la unele mai sofisticate precum folosirea unor porecle, tachinări jignitoare, atacuri verbale, intimidări până la excludere intenționată din grup sau lansarea unor zvonuri malițioase grație achiziționării abilităților verbale și sociale necesare. Chiar dacă bullying-ul încorporează mai multe forme, bullyingul verbal fiind cel mai frecvent, toate acestea implică hărțuirea psihologică a victimei
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]
-
de a reveni acasă, izolarea în clasă în timpul pauzelor, insistența de a rămâne în preajma profesorului până la abandonul școlar crescând riscul de sinucidere. Comportamentele exercitate de către abuzatori pot fi aceleași ca și în cazul elevilor-țintă fără dizabilități, variind de la folosirea poreclelor, tachinare, imitarea, agresivitate verbală, amenințări și deposedarea de obiectele personale, dar și particularizate precum amuzamentul pe seama eforturilor elevului deficient de auz de a se vorbi sau a faptului că poartă un aparat auditiv sau un implant cohlear. În plus, întrucât
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]
-
lucrul cu tatăl meu sub curmali, intram În casă, unde Începeam să lucrez cu mama, care se afirmase În facultate ca scriitor și actor amator. Ședințele noastre, care se petreceau În sufragerie Ă ceea ce Îmi oferea o oarecare intimitate față de tachinările fraților și surorilor Ă, Începeau Întotdeauna la fel. Mama avea o cutie În care se aflau zece agrafe. De fiecare dată când discursul era prezentat fără cusur, primeam laude și o agrafă. La fiecare greșeală, În schimb, mă Încuraja, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]