5,643 matches
-
nu și-o dea în viitor. Acțiunea recentă a Rusiei în Siria nu s-a efectuat, probabil, fără cunoștință Washingtonului, așa cum, probabil, nici acțiunile unchiului Șam din zonele sale de interes strategic nu s-au derulat fără înțelegerea sau acceptarea tacită a Rusiei. Probabil că există un consens al marilor puteri strategice pentru distrugerea Statului Islamic și înlăturarea pericolelor generate de acesta, chiar dacă o astfel de formațiune a aparut datorită somnului rațiunii strategice și în Est și în Vest. 2. Reactivarea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
miliarde de dolari, este nevoită să accepte din nou o falie strategică imensă, extrem de periculoasă, care trece chiar prin inima geografică a continentului. Din nou vectorii nucleari își recalculează traiectoriile pe marile ținte la unui război teribil, care se desfășoară tacit, dar care poate trece foarte ușor, în doar o secundă, Rubiconul nuclear. Desigur, toată lumea speră ca, si de data aceasta, rațiunea va triumfă, dar de aici nu rezultă cu necesitate că somnul rațiunii ar fi dispărut și că toate problemele
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pînă la revărsările baroce de pe fote sau de pe mînecile iilor, un fapt se impune în mod indiscutabil: aceste veșminte cu o întrebunțare ieșită din comun, de multe ori unică preț de o generație, erau, în esență, văluri magice, forme investite tacit cu puterea miraculoasă de a conserva tinerețea și de a recepta fericirea. Deoarece numai într-o lume pentru care puterea aspirației este mai mare decît prezumția morții și energia ficțiunii depășește cu mult orizontul cotidianului, corpul se poate încredința, fără
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
cu omul modern atent mai mult la ce le lipsește capetelor ilustre... câte o ureche, nasul rupt, ochiul de marmură holbat, pleznit de cine știe ce lovitură. Fizionomii roase de timp, desfigurate, lucrate de timp ca de propozițiile scurte, nervoase ale lui Tacit înmuindu-și stiletul în apă tare, umanizând portretul printr-un defect, sau când singulariza caracterul printr-un verb picat în frază ca trăznetul, adăugându-i culoarea epatantă a adjectivului... Arta romană, pe urmă Piramidele chinezului. (Va urma)
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
Timișoara, pe care le luam cu voluptate peste picior, stabilindu-ne din ochi strategia, discuțiile teatrale cu cei curioși să afle ce mai e nou pe la capitală. N-am făcut politică. Deloc. Era mare lucru pe atunci. Ne-am respectat, tacit, opțiunile. Nici acum, după atîta timp nu știu în ce "bărci" ne aflăm. în fine, am jucat X și O, pe carnețelul meu, și, mai ales, am tocat teatrul românesc, mondial, A venit și despărțirea. Dintr-un motiv obiectiv, a
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
de epoca lui Carol cel Mare și de invaziile barbare. Iată cum cartea de față îmbină cele două teme majore ale profesorului emerit de la Paris X - Nanterre, interesându-se cu deosebire de Evul Mediu timpuriu (așa-zisa "epocă întunecată"), calificat tacit ca "ingrat" - și precedând, întrucâtva anonim (la data apariției cărții), mult frecventata epocă mai înainte amintită. Autorul își alege, în plus, o temă ades neglijată cât privește intervalul istoric ales - și anume educația. Volumul își stabilește o serie de standarde
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
morale al individului care nu reușește niciodată să se sustragă salvator societății bolnave, să evadeze în sine într-o zi de vacanță binefăcătoare. Căci, ce e mai grav, individul eșuează nu doar politic sau profesional (obligat să se încadreze permanent, tacit și fără posibilitatea replicii, într-un ritm și într-o organizare socială procustiană), dar eșecul survine inevitabil și în ultimul strat al libertății și particularității individului: în relația intimă a cuplului. Într-o lume sfâșiată de rutină și de imposibilitatea
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
termenii poetici nefigurați". Inventare centrate asupra unor autori și epoci au vizat mai ales clișeele limbajului romantic: dalb, dulce, aprig, duios, tainic, suspin, zefir, filomelă, amor etc. Stilisticienii care s-au ocupat de limbajul poeziei românești au consemnat de obicei tacit inventarele nefigurate, insistînd mai curînd asupra limbajului figurat; studiile Mihaelei Mancaș, de exemplu, sînt centrate asupra unor fenomene retorice indiscutabil mai complexe și mai interesante din punctul de vedere al literaturii. Un articol din 1983 al Magdalenei Vulpe aducea exemple
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
a contextului imediat. Oricîte descoperiri geografice s-ar fi făcut în acea vreme, oricît de mult s-ar fi extins zona cunoașterii și a comunicării și oricîte prefaceri ar fi suferit, în structura lui profundă, organismul social, fundamentală rămîne presiunea tacită a memoriei antichității și nevoia irepresibilă a ieșirii din captivitatea colectivistă și din hipercodificarea cultural-eclezială a perioadei anterioare. Redeșteptarea tipului eroic, fascinația mistică, dincolo de recuzita raționalistă, în fața valorii de univers a ființei individuale și încrederea desăvîrșită în vocația demiurgică a
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
de un alt aspect, extrem de important de altfel. În condițiile în care s-au făcut simțite anumite reacții de respingere a poeziei (vezi simptomele lui Ion Simuț, pertinente de altfel), criticii tineri (C. Rogozanu sau Paul Cernat, de pildă) ocolesc tacit cărțile de poezie lăsându-le în seama și mai tinerilor recenzenți, iar cititorii par mult mai atrași de roman, deci în lipsa unei piețe active a cărții de poezie, îndoiala asupra calității poeziei publicată ca pe bandă rulantă pare pe deplin
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
Iulia Popovici Tacit e de departe cel mai cunoscut și, mai ales, citat dintre istoricii latini, dar e, în același timp, și cel mai actual dintre ei. Cu toate acestea, scrierile sale (cu precădere Analele și Istoriile, dar și Germania, Viața lui Agricola
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
de latină de liceu, Istoriile sînt sursa foarte multor fragmente din aceste manuale. Din păcate, abordărilor lor didactice înseamnă de cele mai multe ori ruperea din context, ceea ce le transformă în simple dictoane greu de memorat și fără acoperire, în ciuda faptului că Tacit este unul dintre marii gînditori asupra dictaturii, iar Analele sînt un impresionant rechizitoriu al terorii (nu numai eroii trebuie să moară, ci și cei care au scris despre ei, s-ar fi pierdut pînă și amintirea faptelor din trecut dacă
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
este să tacă, acele două nume, Paetus Thrasea și Helvetius Priscus, pe lîngă alte cîteva, convertite în simboluri ale rezistenței republicane). Se spune despre Homer că e mai curînd citat decît citit - afirmația i se potrivește la fel de bine și lui Tacit și mult repetatului sine ira et odio, principiu al imparțialității istoricilor latini, dar care, deși a făcut carieră cu acest sens, nu înseamnă nici pe departe obiectivitate așa cum e înțeleasă de noi, modernii. Exact din aceste motive, ediția îngrijită de
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
bază a cunoașterii, enunța acel CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI... Care enunț reprezintă, și el, esența reformei creștine așa cum au făcut-o marii întemeietori de religii noi, în apusul Europei. Sunt primele semne ale Existențialismului, de aceeași sorginte vest-europeană... Curios, Tacit, în analele sale, pomenește într-un singur loc de Cristos, fără nici un comentariu, doar ca de un personaj istoric episodic. În perspectiva mileniilor următoare, s-ar putea ca religia creștină, ca și celelalte, să dispară sau să se modifice... Faptul
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
urmă o mare abilitate secretă, făcută din înțelegerea regulilor nescrise despre felul în care pot fi încălcate regulile scrise, oficiale, stricte; făcută din coordonări și coduri spontane între prieteni, din ambiguități cu un sens precis, dintr-un fel de opoziție tacită față de regim, o opoziție care diferenția subtil între ceea ce poate fi spus și ceea ce nu trebuie spus cu nici un chip - sub penalitatea disprețului în interiorul grupului tău de prieteni. Era de fapt o situație schizofrenică. în exil m-am simțit liber
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
exilat politic, și ar fi continuat să scrie în franceză? Că asta n-a fost să fie e adevărat, dar anumite speculații contafactuale sunt permise (mai ales că istoria însăși se scrie în cadre de referință în care presupunerile contrafactuale tacite, uneori și explicite, joacă un rol important). îmi permit deci următoarea ipoteză, interesantă în contextul discuțiilor generate de apariția Jurnalului lui Mihail Sebastian. (Ipoteza figurează, într-o formă succintă, și în volumul meu recent și m-am bucurat că a
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
pentru încurajarea kitschului și a imposturii, după cum, pentru tînărul om cu bani, artistul nu era decît un asistat nostalgic și un tarat social, plin de pretenții arogante, dar incapabil să ofere ceea ce noile așteptări începuseră deja să configureze. Această stare tacită de dispreț și de beligeranță s-a perpetuat o bună bucată de vreme, mai exact pînă cînd și unii, și alții, au început să resimtă ca pe o frustrare profundă, dacă nu chiar ca pe un real handicap, absența unui
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
își pierde una cîte una elementarele sale funcții vitale, după cum, fără valorile simbolice, omul de afaceri își pierde coerența socială, obligatoriile funcții de reprezentativitate și codurile subtile de comunicare cu spațiul propriei sale condiții. Ceea ce propune acum Allianz-Țirac, în mod tacit, este tocmai suspendarea neîncrederii, încetarea ostilităților și renegocierea pozițiilor pe un spațiu socio-economic și cultural care și-a modificat sensibil coordonatele în comparație cu anii nouăzeci. Omul de afaceri nu mai este acum, oricîte piedici ar mai avea el de trecut, nici
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
ceară de albine, au fost aduse la Muzeul Național de Artă din colecțiile Muzeului de Artă Modernă din Saint-Etienne, constituind, după aproape șapte decenii de absență inexplicabilă, prima expoziție Victor Brauner în România. Un timp atît de îndelungat de exil tacit din spațiul nostru cultural, în condițiile în care s-a manifestat, totuși, o dorință imperativă, uneori de-a dreptul furibundă, de a ne recupera, fie și tardiv, marile valori culturale împrăștiate prin lume (a se vedea, în acest sens, recuperarea
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
Polonia. O insuficiență de curaj, o comoditate a disensiunii care se complăcea pe de o parte în ideea "rezistenței prin cultură" (reală, dar neîndestulătoare), iar pe de alta în protestul confidențial, consumat într-un spațiu ce se bucura de aprobarea tacită a dictaturii, util ca o supapă. Credem că se poate vorbi (evident, cu excepțiile de rigoare) de o "opoziție" de tip balcanic. Asemănătoare cu vizuina de vulpe care dispune de două ieșiri! Sau, în terminologia ontologică a d-lui Șora
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
de explicat, dacă elementele de datare lipsesc cu desăvîrșire. Și în expoziția Țuculescu ele lipsesc chiar cu desăvîrșire. însă de această lipsă nu sînt vinovați, în exclusivitate, realizatorii. Pictorul însuși refuză datarea, sfidează cronologia și, finalmente, își scoate în mod tacit opera de sub presiunea timpului. Ridicînd absența datării de la înțelesul ei tehnic, imediat, la unul mai general sau, pur și simplu, abstract, dar cu o conotație morală și axiologică mai profundă, se poate spune despre întreaga pictură a lui Țuculescu, fără
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
fără griji. Impactul a fost dur. D e c e p ț i a , i m e n s ă . Consternarea, apocaliptică. Am avut surpriza să constat că vechii imigranți Îi resping de la angajare pe cei sosiți recent, În mod tacit sau pe față, pe fondul unui zâmbet larg, dezarmant și perfid. Am fost uimit cum noi, românii, nu ne ajutăm. Ne sfidăm, ne repudiem, În comparație cu alte popoare ai căror muritori șiau făcut un rost. Am venit pe continentul fericirii și
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
că am în față o parabolă și că, firește, Christa Wolf a recurs la mitul clasic, procedeu folosit în exces odinioară de scriitorii unui anumit sistem. Ea cunoștea prea bine trucurile prin care mai puteai strecura un mic adevăr acceptat tacit de cenzură (cel mai bun exemplu în acest sens este Stephan Heym cu acel excepțional roman. Relatare despre regele David sau cum se scrie istoria). Așadar, am crezut și eu ca mulți critici din Germania că scriitoarea s-a deghizat
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
constatarea religioasă a vidării cuvintelor de sens, a plutirii lor pe valul dezumanizant al indiferenței. "Tăcerea spiritului" e la fel de apăsătoare, indiferent de unghiul din care o înregistrăm, cel al pietății ori al experienței estetice, cu miza ei declarată sau numai tacită de spiritualitate. Avem nevoie de poezie, scrie Cioran, "cînd, singuri în noianul de cuvinte, nu sîntem în stare să le transmitem nici cea mai mică vibrație și ni se par la fel de găunoase, la fel de degradate ca și noi, cînd tăcerea spiritului
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
o parte o serie lungă de greșeli de ortografie, începînd cu distribuția aiuritoare a virgulelor, care nu-i pot fi atribuite lui Alice Voinescu, de vreme ce în Notă asupra ediției se spune că "au fost respectate normele ortografice în vigoare, corectînd tacit formele folosite de autoare conforme celor uzitate la începutul veacului 20" (ceea ce nu împiedică apariția unor formulări că "Fosta o simplă coincidență?"). Pe de altă parte, textul scrisorilor este, ca și cel al jurnalului, împînzit de expresii în franceză, germană
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]