44 matches
-
Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010), pe care-l comentăm, îl completează pe primul (deși Dan C. Badea nu credea că un nou volum în aceeași formulă expresivă ar fi de dorit). Criticii și poeții au remarcat următoarele aspecte stilistice: - dezinvoltura „de tacla”, imaginile învolburate și de o prospețime primăvăratică (Al. Cistelecan); - bogăția limbajului (neologisme, termeni din toate domeniile) care maschează senzualitatea liricii (Dan C. Mihăilescu); - expresia dură și șăgalnică totodată (Geo Vasile); - simbolurile familiare din zona diafanului (Dan C. Badea); - limbajul care
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Lucian_gruia_eugenia_taralunga_lucian_gruia_1331195129.html [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
floare -afară, Mă făcu ca să tresar, Să mă uit în calendar. E zăpadă sus la munte, Chiar de zilele-s trecute. Însă,chiar în vale-aici, Nu mai ninge nici un pic. Floarea, gîza și cu -o rază, Stau acuma la taclaua, Că din somnul de iernit, S-au trezit ,s-au dezmorțit. Și un vînt parcă adie, O divină simfonie, Toate s-au înviorat. Și e vremea de cîntat. Citește mai mult N-am știut că-i primăvară,Pînă cînd o
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU by http://confluente.ro/articole/lucia_tudosa_fundureanu/canal [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
floare -afară,Mă făcu ca să tresar,Să mă uit în calendar.E zăpadă sus la munte,Chiar de zilele-s trecute.Însă,chiar în vale-aici,Nu mai ninge nici un pic.Floarea, gîza și cu -o rază,Stau acuma la taclaua,Că din somnul de iernit,S-au trezit ,s-au dezmorțit.Și un vînt parcă adie,O divină simfonie,Toate s-au înviorat.Și e vremea de cîntat.... V. NU TE MĂRITĂ, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr.
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU by http://confluente.ro/articole/lucia_tudosa_fundureanu/canal [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
cândva că s-a hotărât să încerce, în studio, “experiențial journalism” pe pielea lui Sean Penn. Nu cred că „El Chapo” va regretă vreodată nici că l-a cunoscut pe Sean Penn, nici că nu a fost invitat la o tacla, în studio, de Charlie Roșe. În mod sigur, Joaquin „El Chapo” Guzman are alte regrete. Deși trăiesc în aceeași lume, Sean și Charlie înțeleg diferit ideea de complicitate. „El Chapo” știe mai bine decât cei doi ce este complicitatea. Pe
Charlie & Sean, Pancho & Lefty sau o poveste cu (un) cântec by https://republica.ro/charlie-sean-pancho-lefty-sau-o-poveste-cu-un-cantec [Corola-blog/BlogPost/338386_a_339715]
-
voia lui Dumnezeu și care părea că-mi va fi scop și reper în viață. O jumătate de veac mai târziu, prietenul și vecinul meu G.V., el inginer și eu dascăl, nu departe de atingerea pragului de pensie, la o tacla și mică agapă încropită pe nepusă masă, din vorbă în vorbă și amintindu-ne de aceste întâmplări, încercând prin amintiri să ne „postăm” în eveniment dar și în derularea și gravitatea faptelor, pune degetul la tâmplă, își freacă genunchiul tremurând
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_cartea_dintre_lespezi_.html [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
floare -afară, Mă făcu ca să tresar, Să mă uit în calendar. E zăpadă sus la munte, Chiar de zilele-s trecute. Însă,chiar în vale-aici, Nu mai ninge nici un pic. Floarea, gîza și cu -o rază, Stau acuma la taclaua, Că din somnul de iernit, S-au trezit ,s-au dezmorțit. Și un vînt parcă adie, O divină simfonie, Toate s-au înviorat. Și e vremea de cîntat. Referință Bibliografica: N-AM ȘTIUT CĂ-I PRIMĂVARĂ / Lucia Tudosa Fundureanu : Confluente
N-AM ȘTIUT CĂ-I PRIMĂVARĂ de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/lucia_tudosa_fundureanu_1423597160.html [Corola-blog/BlogPost/365282_a_366611]
-
Dragoș Bucurenci Pentru a doua ediție, difuzată pe 10 iulie, am vorbit despre poluare în marele oraș. Am vorbit cu bikeri, cu experți de mediu, am stat la o tacla pe bicicletă cu , ne-a dus cu metroul,m-am luat la întrecere pe bicicletă cu un taximetrist, am fost la o instalație care compactează mașini, am chemat mai multe VIP-uri la un hapenning la groapa de gunoi. Într-
Linia verde – Poluarea urbana by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82956_a_84281]
-
cineva din cartier, ca să intri acolo) sau se bea bere pe gard. Erau preferate sticlele mari, de plastic, la doi litri: PET-urile. Copiii, încă neînvățați, trăgeau votcă cu paiul, din cutii mici, de 250 mililitri. Golanii stăteau la o tacla, în timp ce nevestele lor își dezmorțeau picioarele printre mașini și grădini de floarea-soarelui: țineau de mână fetițe cu părul lung, buclat, cu ghetuțele furate din depozit. La 11 ani, puteai să le plimbi și tu prin spatele blocurilor; la 13, puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
SNOAVĂ, specie a epicii populare, în proză, de obicei uniepisodică, având caracter satiric și conținut anecdotic. Pe lângă denumirile ei regionale (polojanie, jâtie, tacla, trufă, sozie, basm, păcăleală, pildă, palavră, isnoavă ș.a.), există termenii poveste și glumă, larg răspândiți în toate provinciile. În folcloristică s-a impus cuvântul snoavă (de origine veche slavă) și, alături de acesta, au fost adoptați termenii glumă și anecdotă, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
singure aleargă neistovite’’. ( Vladimir Streinu ). Artă vorbită din ‘‘Povești și Amintiri’’ este în cele din urmă, dacă se dorește a spune astfel, ‘‘vorbărie goală’’, dar fermecătoare că nici una alta, din câte ni s-au păstrat în scris: un fel de tacla superioară, în care de atâtea ori avântul verbal confiscă pentru sine inițiativa povestitoare și chiar se aruncă în deplină neatârnare. Vorbele, făcute astfel, de un continuu suflu euforic, să gâlgâie și să clocotească, ajung la neașteptate răsfățuri ritmice și își
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Alicia. Și a venit aici ca să mă târască în fața comandantului nazist și să mă condamne la muncă silnică pe viață. — Sunt... ăă... ocupată, zic, încercând să intru repede înapoi la Tiffany. Scuză-mă, nu am timp să stăm la o tacla. — Nu vreau să stăm la nici o tacla. — Mă rog. — E un lucru foarte important. — OK, uite ce e, poate că așa ți se pare ție, foarte important, zic disperată. Dar haide să privim lucrurile în perspectivă. La urma urmei, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
târască în fața comandantului nazist și să mă condamne la muncă silnică pe viață. — Sunt... ăă... ocupată, zic, încercând să intru repede înapoi la Tiffany. Scuză-mă, nu am timp să stăm la o tacla. — Nu vreau să stăm la nici o tacla. — Mă rog. — E un lucru foarte important. — OK, uite ce e, poate că așa ți se pare ție, foarte important, zic disperată. Dar haide să privim lucrurile în perspectivă. La urma urmei, e doar o simplă nuntă. Dacă o compari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ziuă. Un duș mai rece puțin și sînt vesel. Cafeaua este excelentă și răspund la telefon vesel. Era amicul meu, doctorul X de la spitalul Socola. Pot trece pe la tine? mă întreabă vesel oarecum. Sigur, chiar îmi era dor de o tacla. Pe la orele 11 vine amicul meu și parchează în refugiul de pe stradă. Ne așezăm la taclale și după o oră își ia rămas bun. Îl conduc curtenitor pînă la mașină și îl sfătuiesc: Mergi înainte și întoarce mașina în fața porții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sunetul indescifrabil al serii, iarba, pădurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială și muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vieții mele lăuntrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasă, pentru cheful așezat. Sunt ocupat. Sunt grăbit. Sunt iritat, hărțuit, copleșit de lehamite. Am o existență de ghișeu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicită intervenții, sfaturi și complicități. Am devenit mizantrop. Două treimi din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fie rețeta preferată a mediilor noastre: vești proaste de toate calibrele, știri nule, care nu interesează decât subretele, bârfe deocheate și minimalizarea (sau direct ignorarea) veștilor bune. Nu facem emisiuni despre performanțele consistente ale Institutului Cultural Român, dar dedicăm o tacla în doi peri unui textuleț al lui Patapievici, extras de pe nu știu ce blog obscur. Nu prea comentăm festivitatea de premiere a tinerilor bacalaureați de nota zece (excepție: un editorial de Radu Paraschivescu), dar analizăm dacă e corect ca viitorii candidați să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
abundența detaliilor lor, cruzimea este, astăzi, o prezență infinit mai acută, mai insidioasă, mai colorată decât putea fi în câte un sat uitat de lume din Evul Mediu. Cu rezultatul că e, prin supralicitare, mai „banală“. Violența ca subiect de tacla, ca „entertainment“, ca „breaking news“ e, poate, mai puțin „dureroasă“, dar, tocmai de aceea, mai la îndemână. „Progresul“ a luat-o de pe câmpul de luptă, sau de la mesele nărăvașe ale mari lor petreceri cavalerești, și ne-a adus-o, odată cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
abordabili, fără fasoane. Gesticulează amical, adoptă poziții destins-întâmplătoare, te tutuie, îți fac cu ochiul, înfruntă problemele dificile cu o voioșie demitizantă, matter of fact. Ideea e că tocmai au venit de la un jogging sănătos și că sunt gata de o tacla sinceră, în jurul mesei din bucătărie. În sfera „informalului“ intră, obligatoriu, stilul haios (engl. „funny“). Vorbitorul are o bună dispoziție indemo labilă. Totul e OK, nu trebuie să ne facem probleme, nu trebuie să devenim patetici. Mica bășcălie, glumița „de gașcă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
genuin, de aplecarea lui spre chef așezat și amuzament. Caragiale e, firește, un observator critic, un om al ironiei și al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioșie existențială, de convivialitate tonică. Oamenii și lumea îl distrează. Îi place taclaua, anecdota, comédia vieții. Cum spune într-o scrisoare, „petrece nebunește, ca toți oamenii cuminți“. Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea nevindecabilelor noastre derapaje, stereotipii și rele moravuri, ci și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exacerbat al poliției oltenești, răfuielile interlopilor etc. „Specificul“ subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaților la „dezbateri“: Miron Cosma, C.V. Tudor, Condurățeanu, Dan Diaconescu ș.a.m.d. Talk-show-ul politic a căzut și el, de mult, în retorică țățească, în tacla de bodegă, în sentimentalism turmentat. Seară de seară, o echipă de cuconițe nervoase își dau poalele peste cap în diferite studiouri de televiziune, întrecându-se una pe alta în mediocritate și țâfnă. Oamenii politici, la rândul lor, au, în majoritatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
târgul nostru. Se pare că ar fi sorți de izbândă. Da numa nu te linge pe bot prea tare că s-ar putea prea bine să nu găsesc nici o posibilitate de a-ți scrie „vino”. Acum, că am terminat cu taclaua, îți trimit orarul de serviciu. Închei epistola mea urându-ți numai sănătate, belșug, voie bună, multă licoare etc. J ca supus ..........(semnatura) Anexa nr. 3 Ultimul dispărut - profesorul Panaite Forțu Dumnezeu să-l ierte ! Odihnă veșnică FORȚEI călăuzitoare a multor
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemenea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, doamne ferește, avem de-a face cu o altă realitate și anume cu "traducerea în viață" a
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
de pe drumul Damascului. Nici un cearcăn de disperare în viața lui și nici un grăunte de suferință, ci doar o imaginație hrănită de mitologia nordică și de literatura fantasy, dar dublată de un temperament melancolic de britanic stilat, pentru care tabieturile - plimbarea, taclaua cu prietenii, orele de lectură sau de scris, ritualul ceaiului sau mesele servite la ore fixe - alcătuiesc substanța unei vieți care, privită din afară, pare exasperant de monotonă. Pe acest fundal de curgere previzibilă, convertirea lui Lewis pare o tresărire
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
unei discuții previzibile, contrariind orizontul de așteptare al celor care deschid cartea și cu cît contrarierea e mai mare, cu atît tenta insolită a mărturisirii e mai stridentă. Iar interviul mai împlinit. În schimb, fără o încălcare a convenției de tacla politicoasă, riscul de a asista la un schimb de amabilități terne e atît de mare, încît rezultatul e adesea deprimant. Ioana Revnic a intuit asta, de unde și postura ofensivă în care și-a gîndit cartea. În loc să intre în pielea unei
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
Chef de vorbe, bunăoară, și-a întins destulă vreme programul de lene cronică a gîndirii, pe spații deloc parcimonioase. Nimicuri lăfăindu-se pe câte două ore de emisie erau darul pe care chibzuința conducerii îl rezerva ascultătorilor, ca o destinsă tacla în jurul ceștii de cafea, - căci titulatura, Espresso, obliga la un soi de colportaj, care să ocupe curiozitatea cumetrelor pentru fleacuri, servite matinal. Și asta, în timp ce un lung război de uzură se înverșuna să muște mereu din spațiul emisiunilor cu pregnanță
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
legii. ,Haide, dom'ne, pentru o găină să stea omu' trei ani la pârnaie?! E posibil așa ceva?" După care urmează, desigur, contraexemplul marilor jefuitori ai țării, care ar merita executați pe loc, etc., etc. Ceea ce nu se observă la nivelul taclalei cotidiene e tocmai interdependența dintre găinărie și jaful în stil mare. Dacă primul n-ar fi atât de răspândit, încât să fi intrat în mentalul colectiv, nici al doilea n-ar fi privit cu dezinvoltura unui moft. Nu știu dacă
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]