4 matches
-
prăvăliei, venea gătit, învulpat de la biserică. Anteriu de cutnie; giubeaua, postav cu lustru și vănguită în spate; șapca, cam într-o parte, lăsa să i se vază fesul în cute și stat la teasc toată săptămâna; la brâu cu un taclit vărgat sau cu flori“ (I. Heliade-Rădulescu, Îndemânările lui Rodolfo). Schița e din 1842; dar și în Hagi-Tudose, care evocă împrejurări mai apropiate, din preajma războiului de Independență, bătrânii epitropi ai bisericii Sfânta Troiță poartă giubele lungi, cingători de plisă roșie și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de deasupra ies mânicile fraise ale hainei dedesubt. Acoperământul capului nalt de blăniță brumărie, cu fund fraise covârșind mărginile. Șalvari galbeni, colțuni galbeni în meșă roșie. Ciubuc lung până-n pământ cu imanè de chilimbar (veac XVIII, XIX?). Ișlic, anteriu, giubea, taclit Cucoană moldovancă. Costum la fel în colori și dispoziții, însă feminin. Acoperământul capului un fel de bonetă conică, destul de înaltă, cu ciucur în vârf, și cu podoabe de pene de struț și flori în jur. Conul dintr-un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de secol XIX ne apar astăzi pitorești, dar, în cea mai mare parte, greu accesibile. Motivul e unul simplu și cît se poate de evident: cuvintele pe care scriitorii epocii le folosesc ne sînt acum complet necunoscute. Ceacșiri, fermenea, giubea, taclit, biniș, contoș, tătarcă - iată doar cîteva nume ale unor pise vestimentare, absolut obligatorii în ținuta boierească pe care Țările Române o păstrează pînă tîrziu, către mijlocul secolului al XIX-lea, în ciuda accentuatei europenizări. Dicționarele glosează astfel de termeni ca arhaisme
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
vreun căpitan de steaguri, dar că îl și îndreaptă pe cale trebuincioasă. După ce intră în marea sală, vel-logofătul Samoilă șovăi o clipă. — Tot înainte, tătucă! - șopti fata care nu era frumoasă, dar era foarte senzuală în rochia superbă de calemcheriu cu taclit vărgat. Vel-logofătul Samoilă porni vioi și se opri exact în fața lui Vodă. — Deși nu te văd și nu te voi vedea în veci, măreția ta o simt, mărite Doamne, ca și când aș avea nu doi, ci mult mai mulți ochi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]