20 matches
-
i-ar fi spus că are un „ulcer” la colul uterin (Aitken-Swan și Easson, 1959). Un alt exemplu ni-l furnizează experimentul lui Smith și Danielsson (1982), care utilizează tehnica metacontrastului (TMC) elaborată de Kragh și Smith (1970). Cu ajutorul unui tahistoscop, subiectului i se prezintă un stimul cu timpi de expunere din ce în ce mai lungi. Subiectul descrie ceea ce vede până când recunoaște corect imaginea, moment în care examinatorul îi prezintă un al doilea stimul, suprapus celui dintâi, utilizând la început timpi de expunere foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În anul în care Rubin și-a început cercetările, un alt cercetător, Max Wertheimer (1880-1944) a început studiul percepției vizuale a mișcării. Experimentul său a fost foarte simplu și relevant pentru fundamentarea gestaltismului. Acesta a constat în a expune la tahistoscop doi excitanți, aplicați într-o succesiune reglabilă (la început doar linii și curbe), la viteze diferite de expunere. Dacă intervalul era relativ lung, subiectul le sesiza succesivitatea; în cazul unui interval mai scurt s-a constatat continuitatea simultană de apariție
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Mai întâi intervine o atitudine motorie, poziția noastră, postura adoptată când percepem ceva. Apare însă și o stare de pregătire intelectuală (englezii îi spun „set”) care asigură o selecție în ceea ce percepem. Un experiment simplu dovedește că dacă prezentăm la tahistoscop (aparat care expune imagini un timp scurt) planșe cu variate figuri geometrice, în diferite culori, când cerem subiecților să observe figurile ei vor reține multe forme, dar foarte puține nuanțe colorate. Invers, solicitându-i să remarce culorile Ă formele vor
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
pe 1996. ESEU: Visul chimeric (subteranele poeziei eminesciene), Litera, 1992; Postmodernismul românesc, Humanitas, 1999. Cuprins Fără titlu / 5 • Cum m-am trezit pe lume / 7 • Bucureștiul meu / 14 • Arhitectura Iu' pește / 26 • Colea,-n tină / 31 • Animale de tablă / 42 • Tahistoscop / 46 • O amintire de la "Artis" / 53 • Pentru D., vingt ans apres / 56 • Cum am devenit poet / 61 • Unde merge poetul gonit din cetate / 67 • Farmecul discret al poeziei / 73 • Poezia. O previziune / 74 • "Asta nu e poezie" / 78 • O artă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
purice (de fapt, toți puricii din sat se suiau pe mine în asemenea împrejurări), am renunțat să mai desfac mecanismul în componente. L-am folosit atunci tale quale, frecîndu-mi pielea plină de ciupituri cu zimții răcoroși ai angrenajului. Inventasem scărpinătoarea. Tahistoscop Nu am încredere în viteză. Poate și din cauza moștenirii mele bănățene, prezența de spirit și promptitudinea reacțiilor nu mă prea dau afară din casă. M-am căit întotdeauna de tot ce am făcut în pripă, de fiecare pagină pe care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încercat să schimb macazul vieții mele domoale și "s-o bag în viteză", întîmple-se ce s-o-ntîmpla. Tentativa mea de a deveni, măcar în anumite privințe, un Speedy Gonzales a fost contemporană cu aselenizarea și s-a soldat cu construirea unui tahistoscop. Nu a fost primul obiect pe care am încercat să-l construiesc în acea vreme. Am făcut mai multe, rămase în diferite stadii de execuție. îmi amintesc acum o farfurie zburătoare de carton, în interiorul căreia trebuiau să încapă două baloane
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
succesive ale editorialului de pe prima pagină, în Alaska, în Groapa Marianelor, pe planeta Marte... Terminasem clasa a șaptea când, după un eșec lamentabil în învățarea stenografiei, ce ar merita povestit și el cândva, m-am apucat să-mi construiesc un tahistoscop. în "Știință și tehnică" apăruse un șir de articole sub genericul "Curs de lectură rapidă". Dacă urmai cursul acela timp de câteva luni (și dacă îți făceai, după indicațiile tehnice din primul articol, un tahistoscop absolut necesar), ți se garanta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
apucat să-mi construiesc un tahistoscop. în "Știință și tehnică" apăruse un șir de articole sub genericul "Curs de lectură rapidă". Dacă urmai cursul acela timp de câteva luni (și dacă îți făceai, după indicațiile tehnice din primul articol, un tahistoscop absolut necesar), ți se garanta că viteza ta de lectură avea să crească de până la patru ori, fără ca înțelegerea textului să aibă de suferit, ba chiar dimpotrivă... Nu știu de ce m-a atras atât de mult acel articol, că doar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a vieții mele? Nu știu, poate fiindcă văzusem filmul "Omicron", unde extraterestrul intrat în corpul unui om obișnuit frunzărea doar o dată ditamai enciclopedia și o și știa pe de rost. Sau poate că pur și simplu mi-a plăcut cuvântul "tahistoscop", care și-a păstrat multă vreme un prestigiu înalt în mintea mea, până a fost detronat de și mai atrăgătorul "fenakistoscop". Ce era un tahistoscop? Asta nu era atât de important, în ordinea în care gândeam pe atunci. Mult mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și știa pe de rost. Sau poate că pur și simplu mi-a plăcut cuvântul "tahistoscop", care și-a păstrat multă vreme un prestigiu înalt în mintea mea, până a fost detronat de și mai atrăgătorul "fenakistoscop". Ce era un tahistoscop? Asta nu era atât de important, în ordinea în care gândeam pe atunci. Mult mai importantă era întrebarea: din ce era făcut? Am răsuflat ușurat văzând că nu-mi trebuie decât eternul carton, niște pioneze și ceva elastic de la chiloți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îmi sunau în urechi, pronunțate însă prea repede ca să pot înțelege ceva. Nu mai puteam sta locului: tot ce mișca în jur îmi părea c-o face cu o viteză de formula unu. Dar tot nu m-am lăsat de tahistoscopul meu. Sigur, îmi spuneam, nu mă simțeam bine acum și nu mai puteam citi nimic. Dar poate că așa trebuia, poate că asta era o perioadă intermediară, necesară până la performanța finală, când fiecare rând, în ciuda vizibilității lui de o nanosecundă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prevestiri sinistre. La începutul școlii eram aparent vindecat, dar frica în fața paginilor scrise mi-a rămas aceeași încă multă vreme. Asta explică multe..." - parcă-i aud pe prietenii mei binevoitori de azi. Așa a fost cu bunul și bătrânul meu tahistoscop și cu cursul meu de citire rapidă. După aceea am intrat la liceu și febra meșterelii mi-a trecut. Am căpătat alți gărgăuni: muzici, faze... Visam să fiu baterist la trupa ce se înființase în "Cantemir". Gărgăunii literari cred că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se înființase în "Cantemir". Gărgăunii literari cred că mi-au apărut printr-a unsprezecea și de-atunci au rămas fermi pe poziție. Slavă Domnului, proza e arta lentorii și în privința scrisului, dar mai ales în a lecturii. Cu toate acestea, tahistoscopul nu mi se pare ceva cu totul demodat: ar putea fi încă un instrument ideal pentru cronicarii literari care scriu despre un roman pe săptămână și uneori chiar despre mai multe. Nu e greu de făcut: carton, pioneze, elastic de la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care au produs iluzia, creând senzația de "închidere" sau de "deschidere". Experimentul 2. Stimulul din figura de mai jos se arată subiecților în mod repetat, de 4-5 ori, cu creșterea timpului de expunere. Se procedează astfel: stimului este prezentat la tahistoscop; dacă nu dispunem de tahistoscop, stimulul este acoperit cu mâna de către experimentator, apoi este descoperit pentru câteva fracțiuni de secundă, cerându-se subiectului sau subiecților să noteze pe o foaie de hârtie ce au văzut. Se procedează la fel de mai multe
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
senzația de "închidere" sau de "deschidere". Experimentul 2. Stimulul din figura de mai jos se arată subiecților în mod repetat, de 4-5 ori, cu creșterea timpului de expunere. Se procedează astfel: stimului este prezentat la tahistoscop; dacă nu dispunem de tahistoscop, stimulul este acoperit cu mâna de către experimentator, apoi este descoperit pentru câteva fracțiuni de secundă, cerându-se subiectului sau subiecților să noteze pe o foaie de hârtie ce au văzut. Se procedează la fel de mai multe ori, cu condiția ca de la
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
manifestă o serie de reacții la un stimul, chiar și atunci când nu este capabil să-l denumească, a fost demonstrat experimental. Doi cercetători francezi, Noizet și Brouchon (1967), au înregistrat răspunsurile electrodermale (RED) ale unor subiecți în timpul prezentării subliminale la tahistoscop a 12 cuvinte (unele afectogene, altele neutre). S-a constatat că subiecții au reacționat electrodermal la ambele categorii de cuvinte, dar mai puternic la cele afectogene. Acest experiment demonstrează faptul că mesajele senzoriale sunt încadrate psihic chiar dacă subiectul nu are
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
echivalente cere 30 de repetiții. Aceasta pentru că între timp capacitatea de memorizare s-a putut schimba cu vârsta. 3. Factori care influențează memorarea În majoritatea metodelor pe care le-am amintit prezentarea materialului de memorat se face cu ajutorul unui aparat, tahistoscop, care expune elementele succesiv în spatele unei fante; în acest mod se controlează ușor ordinea prezentării, durata ei și durata intervalului dintre elemente. Sunt câteva reguli importante care trebuie avute în vedere atunci când se alcătuiesc liste de silabe fără sens, în
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
frecvent studiate tipuri de memorii senzoriale sunt: memoria vizuală, iconică, și memoria auditivă, ecoică. Memoria senzorială iconică a fost studiată de către Sperlig 1960. Experimentul său s-a desfășurat în două faze. În prima fază li s-a prezentat subiecților la tahistoscop pentru un timp foarte scurt 50 milisec, matrice de litere ce conțineau fie 9 fie 12 litere. Cerându-se reproducerea literelor s-a constatat că este foarte scăzută. Întrebarea care s-a pus a fost ce se întâmplă cu restul
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
complexitatea, ambiguitatea, eterogenitatea, noutatea), înregistrându-se durata și direcția fixării privirii sau reacția de alegere a unuia din doi stimuli prezentați simultan. Subiectul stă într-o cameră întunecoasă și are posibilitatea prin apăsarea unei chei, de a-și prezenta la tahistoscop imagini a căror durată de expunere este de 0,14 secunde la fiecare apăsare de cheie (această prezentare a stimulilor se poate realiza și cu ajutorul unui aparat computerizat). Subiectul poate repeta expunerea de câte ori vrea; se trece la expunerea unei noi
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
vezi capitolul despre percepție). Stabilirea volumului atenției se poate realiza numai dacă se exclude posibilitatea deplasării de la un obiect la altul, deplasare care are loc de obicei în fracțiuni de secundă. Aparatul care realizează o astfel de condiție se numește tahistoscop. Acest aparat ține cont de proprietatea funcțională a ochiului de a explora detaliile individuale ale figurii și de a le fixa. Timpul de expunere a unor imagini este foarte scurt: de la o secundă la sutimi de secundă, astfel încât ochii percep
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]