5,450 matches
-
polifonia, da; heterofonia... e o descoperire a cercetării mai târziu formulate); dar variațiunile encomiastice deseori just aplicate? Poate că s-ar fi simțit jenat în modesta lui privire către sine, jenat de atâta răscolire a operei sale compusă ,încet și tainic". Sigur, în jurul anilor ^50 ai veacului trecut nu avea cum să intuiască cât de puternică, europeană școală de compoziție și muzicologie avea să se formeze în România; în ciuda constrângerii politice care îl determinase să părăsească țara. Acestui avânt creativ îi
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
vor să recunoască nici în ruptul capului că de fapt scriu pentru un cititor, că nici nu pot exista fără el. îmi amintesc de Villach, acolo pe malul Dravei cea veșnic verde, m-am oprit să văd laboratorul întunecat și tainic al lui Paracelsus și, cu cît încercam să mi-l imaginez, în locul lui îl vedeam pe Faust pipăind între degete o bilă ternă și tristă de plumb pe care se căznea s-o prefacă în aur. Sta acolo singur domnul
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
cine sunt adevărații tartori ai Puterii, adică nu d-nii Iliescu, Năstase, Hrebenciuc, Cosmâncă, Gușe, ci deasupra tuturor, dumnealui dl Ion Popescu... O dată desființat OTV-ul nu vom mai ști adevăratul nume al conducătorului nostru, deloc nu vom afla din ce tainice motive iubea cu fierbințeală un alt mușteriu, Irakul, pe unde se tot perinda. Dar, mi se va atrage atenția, este limpede că postul a fost suspendat pentru obrăzniciile fără seamă emise, ore de-a rândul, de către senatorul, și până foarte
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
ei, cei în jurul cărora s-au scris întotdeauna cărțile. Apropierea fizică este frățească, erotismul este un construct aproape livresc al naratorului. Aud zgomotul înfundat al apei care mătură urina din vas și gîndul mi se comută, ca la o comandă tainică, spre petrecerile copilăriei mele și spre teribilul Brifcor care-mi îndulcea zilele sărbătorești, în ciuda gustului său de sirop de tuse. Alex iese din baie în fugă și se aruncă dintr-un salt pe cearșaful cu nuanțe gri-jeg, înainte ca eu
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
Critica sa îndeamnă la lectură. Deși bine mascat de erudiție, de demonstrații filologice, etimologice și cîte altele, Cioculescu imprimă discursului său o cursivitate extrem de rară în critica românească. Textele sale sînt de cele mai multe ori pline de întîmplări neprevăzute. Crezul său tainic, din care este foarte mult de învățat în această perioadă, este că discursul critic trebuie să se ferească, pe cît se poate, de previzibilitate. Chiar și atunci cînd este vorba despre clasici. Spun că avem de învățat de la Cioculescu o
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
români, G. Ivănescu pare a fi fost cel mai decis - și deschis polemic - susținător al necesității de a studia "termenii poetici nefigurați". Inventare centrate asupra unor autori și epoci au vizat mai ales clișeele limbajului romantic: dalb, dulce, aprig, duios, tainic, suspin, zefir, filomelă, amor etc. Stilisticienii care s-au ocupat de limbajul poeziei românești au consemnat de obicei tacit inventarele nefigurate, insistînd mai curînd asupra limbajului figurat; studiile Mihaelei Mancaș, de exemplu, sînt centrate asupra unor fenomene retorice indiscutabil mai
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
ai Înălțat În cinste, i-ai dat În stăpânire Tot lucrul mâinii Tale. Sub talpă lui ai pus 7. Și oile și boii și pasărea de sus, 8. Și fiarele și peștii zvâcnind că o sclipire... 9. Numele Tău ! Ce tainic și ce mirific este Pe-ntinderea de huma și-n marile celeste ! 9 1. Inima mea, Întreaga mea ființă Vor laudă pe Cel Etern, spunând Minunile-I oriunde pe pământ. 2. Căci El mi-e bucurie, biruința, Numele Lui Îl
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
indiferența rea a jucăriei mecanice". în frumoasa traducere a Irinei Mavrodin, cuvintele sale vor fi greu de uitat: Nu veți fi salvați nici de arme și nici de avere. Veți fi salvați de minoritatea celor care gândesc. De sufletele voastre tainice." Dar pentru asta trebuie să se trezească, să se scuture de jugul prea marii libertăți, străpungând zidul care desparte de enigme, să admită nevoia de spirit creator - spiritul de contradicție. Jean Cocteau, Scrisoare către americani. Traducere din franceză de Irina
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
Micle. Iubirea pentru Veronica s-a transformat Într-o notă muzicală nelipsită din tot ceea ce se Înțelege prin poezie de iubire eminesciană. Astfel ei au creat cea mai frumoasă poveste de iubire a literaturii române, trezind În sufletele cititorilor visul tainic de a Întâlni o astfel de iubire.
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
patru ori, în locuri diferite, în momente diferite. Mortul e ca o placă turnantă, se mută încolo și încoace, bătîndu-și parcă joc de agenți. Cineva observă că victima nu moare decît pentru asasinii săi. Suntem copleșiți la lectură de trimiteri tainice, ezoterice, religioase, ultimele și cu un substrat apocaliptic. Nu ne silim să le deslușim în întregime. De ce? Mai întîi pentru că farmecul acestui tip de narațiuni rezidă în aliajul dintre realismul minuțios și unda de mister nedefinit. Peste tot apasă o
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
opera scriitoarei e o scufundare violentă a principiului solar în colțuri de umbră". Aflăm o primă ilustrare a tendinței scripturale enunțate în Sephora, text aparținînd primului tom de proză scurtă, simbolic intitulat Ape adînci și apărut în 1919. În atmosfera tainicelor prevestiri ale amurgului, ne este evocată figura aureolată mitic a unei frumuseți iudaice, înscrisă firesc în panteonul prezențelor feminine memorabile pe care le-a dat poporul biblic: "Salomeea dansează, Dalila dezmiardă, Esthera se roagă - Sephora cîntă". Uzînd de un artificiu
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
depărtarea din plin! Cînta și-asculta -, ciclul tău de legende în el era-nchis. Chipul lui ți-l închin. II, 3 Oglinzi: pînă-acum nimeni vrednic n-a fost să spună ce sînteți în voi, nesfîrșite. O, voi, intervale de timp, tainic rost, umplute părînd doar cu găuri de site. O, voi, risipind încă sălile goale -, cînd blînd se-nserează, ca vaste păduri... Și, cerb, candelabrul pășește agale prin nerăzbătutele voastre făpturi. Și pline sîntèți de picturi cîteodată. Par unele-n voi c-
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
muzicii, eram fascinat de vulcanicu-i temperament, ce avea darul să prefacă substanța sonoră în materie incandescentă. Un vulcan ce nu s-a stins nici astăzi. Mai mult, el parcă erupe cu și mai mare intensitate și imprevizibilitate, escavând acele sensuri tainice ale tectonicii muzicale. Ovidiu Bălan are o dispoziție particulară, naturală de a reuși, refuzând repaosul pentru că nu suportă senzația de a fi purtat de pământul în mișcare, adorând acțiunea pentru că aceasta îi conferă șansa să poarte el însuși pământul. Întotdeauna
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceia de calești, birji, automobile - ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!...". Undeva, pe celălalt trotuar, ieșit la plimbare, Mateiu: "... seară dulceagă și lină, de un albastru închis fluid... orașul părea scufundat în adâncimile tainice ale unei mări. Străzile mișunau de lume... închipuirea mă purta în trecut, evocam vedenia a cum trebuie să fi fost în asemenea seri marile cetăți ale vechimei, Babilonul, Palmira, Alexandria, Bizanțul" (p. 63). Alteori, detaliile fac deliciul oricui, nu doar
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
a-i manipula pe ceilalți angajați în scenariu. De aici mai departe naratorul însuși pare că și-a pus pe cap scufia vrăjită a magicianului, cititorul uită istoria sublimată, nu tocmai abil, în ficțiune și se lasă atras de ritualul tainic, nu lipsit de dramatism. În ce constă ritualul? De la ce tip de magie tradițională se revendică? Și, dacă arta magiei "urmează strict regulile naturii", cum spunea Frazer, solomonarul acționează prin "magia mimetică". Gândirea lui, în stare de maximă concentrare, ca
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
adeverit, el a fost mai iute decît părtașa lui, încît nici n-au apucat să se atingă. Ritmul său a fost totuși altul decît al ei și pentru prima oară se înfrunta cu o strașnică presimțire care zăcea la fundul tainicei lui virtuți. Nici vorbă să se potrivească. În ultima seară Despina cumpără de la mănăstirea Sfîntul Naum două lumînări. Pe una din ele i-o dădu lui Leandru, iar pe cealaltă o ținu în bocceluță. Ca de obicei, se îndepărtară pe
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
mistică a lui Gogol, din ultimii ani de viață. Textul a circulat totuși într-un cerc restrâns când Gogol încă mai trăia. Sensul literal se înstăpânise însă într-atât, încât nimeni nu a vrut să țină seama de celălalt sens tainic, validat chiar de autor. Rândurile pe care Șcepkin, un celebru actor moscovit al acelei vremi, i le scria lui Gogol în 1847, sintetizează receptarea din epocă, ce se va perpetua până în ziua de astăzi: "După ce [...] și am citit sfârșitul dumitale
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
al țarului, acuma șef al emigrației poloneze, cu ușile deschise către cabinetele importante ale Occidentului, prinț care îi asigură acestui român (înrudit cu Cantemireștii, cu Cantacuzinii) intrarea peste tot. - Situația se prezintă altfel în 1948. - În 1948, aceste două "Internaționale" tainice nu mai sunt la fel; prima a dispărut complet din circulație, în nici o țară din Europa ea nu mai joacă nici un rol, iar francmasoneria a slăbit foarte mult, nu mai are rostul pe care l-a avut la sfârșitul veacului
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
CAPȘA, de NESTOR... ori ne recitam poezii. Însă cel mai extraordinar lucru era bolta cerească! Niciodată nu mi-aș fi putut imagina cum, noapte de noapte, deasupra noastră se petrec atari minunății...Toată noaptea bolta se mișcă, stelele având un tainic circuit al lor...Ursa Mare, Ursa Mică, Luceafărul de dimineață...Toate se urneau precis, precum un uriaș orologiu celest. Se mai aflau cu noi doi bătrâni tovarăși de trudă: Zaharia Boilă, care nu contenea să ne istorisească întâmplări hazlii, și
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
lui Ben Laden, a Ioanei Maria Vlas, a unui număr considerabil de datornici ai Bancorexului generează starea de mister favorabilă frisonului, îndeamnă la adânci meditații - ce ți-e și cu soarta omului! În fapt, cele mai multe dintre dispariții n-ascund nimic tainic, care să le facă palpitante, măcar interesante, punctul lor de plecare, în Burundi, Congo, Sri Lanka fiind cunoscut și înscriindu-se, finalmente, în căsuțele desfășurătoarelor statistice, la rubricile sutelor de mii, a milioanelor de subiecți. Pier ei de tot? Trăim în
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
vicleană, bătrânețea lovește după reguli întortocheate și plictisitoare. Uneori o ia pe departe hărțuind laturile, alteori bate de-a dreptul, repede de nici nu știi ce se întâmplă. Alteori își ia seama și se ține deoparte, bine sfătuită de puteri tainice. Așa face cu Victor Rebengiuc. Îl lasă în pace. Și noi o să avem răbdare, să vină anii maturității pentru a ataca marele repertoriu adult. Eu abia am început lucrul cu Victor Rebengiuc. Actorul, cum stă el în fața tuturor, e pândit
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
poalele rochiei Fatimei (Elvira Deatcu), spiritul, femeia deșertului, îmbrăcată de Buhagiar în albastrul tare, egiptean, din Fayoum, un costum ce va rămîne în memoria spectatorului; cu hărțile, timona-platformă, alambicul, cărțile vechi legate în piele, cu baldachinul deschis ca o carte tainică și sfîntă, cu vitrina și cristalurile ei, cu obiectele nenumărate și extraordinare care dau misterul deșertului, care îi refac culorile - bronzurile și nisipurile, elementele, mirosul, visele lui, cu deșertăciunile lor cu tot; mă gîndesc la prelungirile liniilor verticale, la umbrele
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
patetic frustrarea, Adrian Popescu găsește de cuviință a-și declara împlinirile, satisfacțiile, "norocul", printr-o suită de mulțumiri ce exclud orice reziduu luciferic: Tot ce mi-am dorit, am avut./ Călătorii/ imposibile și prietenii stelare, alianțe cu/ înaripații și sobolii tainici. Sărbători fără/ seamăn și prilejuri fericite de a pătrunde/ în labirint. Extaze și zboruri dincolo de/ lizieră. Puțini au fost atît de norocoși./ Ajunsesem să cred că miracolele fuseseră/ născute pentru mine" (Ușor, ca într-un vis). Imboldul său decisiv îl
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
desprindeau, într-un ritm milenar și cu un ecou imens, picăturile de apă. Stalactitele străluceau: unele erau ca de sidef, în altele se amestecau roșul și verdele ca în tabloul unui pictor. Tăcerea era necuprinsă, dar se presimțea o vibrație tainică, de parcă într-adevăr am fi fost mai aproape de miezul de foc al pământului. - Mi-e frig, a spus ea după un timp. Când ne-am întors, el își continua lenta și meticuloasa pregătire a aparatelor. - Mie mi-e frig, i-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
în lipsa de demnitate. Numai ca să cîștige timp de gîndire o strînse pe Laura Farina cu genunchii, îi înlănțui talia și se întinse pe spate în pat. Atunci înțelese că ea era goală sub rochie, fiindcă trupul îi împrăștie o mireasmă tainică de animal de munte, dar avea sufletul înspăimîntat și pielea năpădită de o sudoare de gheață. - Nimeni nu ne iubește - suspină el. Laura Farina dădu să spună ceva, însă aerul nu-i era de-ajuns decît să respire. O culcă
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]