479 matches
-
Cronicar Răstălmăcind, răstălmăcind Dl Coriolan Talcioc (cin' să fie? cin' să fie?) consacră o pagină întreagă din numărul din 1-14 august al publicației clujene Piața literară editorialului României literare din nr. 25 Dl. Borbely față cu reacțiunea. Părerea dlui Talcioc este că autorul editorialului l-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
Cronicar Răstălmăcind, răstălmăcind Dl Coriolan Talcioc (cin' să fie? cin' să fie?) consacră o pagină întreagă din numărul din 1-14 august al publicației clujene Piața literară editorialului României literare din nr. 25 Dl. Borbely față cu reacțiunea. Părerea dlui Talcioc este că autorul editorialului l-a răstălmăcit pe dl Borbély. Și, încă, pe un ton "furios", "cu degetul catedratic ridicat a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
încă, pe un ton "furios", "cu degetul catedratic ridicat a mînie și admonestare". Că dl Borbély merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa mai departe. Autorul editorialului a reproșat dlui Borbély că socotește foiletonismul retardat metodologic și pe foiletoniști, incapabili să înțeleagă literatura de după 1989, care ar pretinde alte competențe de lectură. Ce crede dl Talcioc că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa mai departe. Autorul editorialului a reproșat dlui Borbély că socotește foiletonismul retardat metodologic și pe foiletoniști, incapabili să înțeleagă literatura de după 1989, care ar pretinde alte competențe de lectură. Ce crede dl Talcioc că a susținut în fapt dl Borbély? Nu că foiletonismul și-ar fi trăit traiul, ci că "noua literatură de după 1989 nu mai poate fi abordată doar cu instrumentele empatiei participative de dinainte de revoluție [...], că mulți dintre criticii noștri consacrați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
și simplu perimat foiletonismul, ci doar că el ar trebui să-și alieze o metodologie multiculturală postmodernă. Exact asta îi obiecta însă editorialul: că una e una și alta, alta. În fond, dl Borbély nici nu e original. Chiar dl Talcioc amintește de dl Adrian Marino, reputatul antifoiletonist din deceniile de comunism, care recomanda, în locul recenziei, dicționare de idei literare. Frumos, nimic de zis, doar că una e una și alta, alta. Ca dovadă de retardare, e menționată părerea defavorabilă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
părerea defavorabilă a Lumniței Marcu despre lucrările dlui Marino. Luminița Marcu, Daniel Cristea-Enache și alți tineri foiletoniști n-ar face decît să reproducă, pe un alt palier, palierul (oroare!) Manolescu - Iorgulescu - Ștefănescu. Ca să vezi unde îl duce suspiciunea pe dl Talcioc! Spre a nu lăsa nici un echivoc să planeze asupra simpatiilor (era să zic "empatii participative") d-sale, dl Talcioc reia dintr-o publicație bucureșteană "o impresionantă tabletă" a unui binecunoscut poet, eseist și publicist care protestează contra faptului că, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
face decît să reproducă, pe un alt palier, palierul (oroare!) Manolescu - Iorgulescu - Ștefănescu. Ca să vezi unde îl duce suspiciunea pe dl Talcioc! Spre a nu lăsa nici un echivoc să planeze asupra simpatiilor (era să zic "empatii participative") d-sale, dl Talcioc reia dintr-o publicație bucureșteană "o impresionantă tabletă" a unui binecunoscut poet, eseist și publicist care protestează contra faptului că, în revista noastră, tatăl d-sale ar fi fost făcut "aparatcik". Noi, care ne citim revista și înainte și după ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
îmbarce de ocazie pentru cine știe care așezare din Bărăgan, între buza șoselei și malurile sordide ale lacului, se adună, duminică de duminică, mii de oameni, cu tot atîtea speranțe, bovarisme și utopii. Se adună în cel mai important și mai spectaculos talcioc din cîte se pot imagina. Toți cei migrați de pe defunctele maidane de la Valea Cascadelor, de la Moghioroș, de la Vitan Bârzești și cine mai știe de pe unde, au afluit aici ca într-un adevărat paradis al imaginației, al libertății și al escrocheriei
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
multă fidelitate, și aspirațiile juvenile, și spaimele de singurătate, și nevoia patetică de comunicare și de socializare, și visul îmbogățirii prin providențiala ignoranță a celorlalți, și stările suspecte de oboseală și de crepuscul. Avînd în vedere toate acestea, propun declararea talciocului din Pantelimon drept bun de patrimoniu sau, după caz, monument național, și ridicarea lui, prin însuși sufragiul celor care îl compun, la demnitatea de Parlament al României. Pentru că aici suntem reprezentați cu toții, dar absolut cu toții, morții și vii, săracii și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
-o Nietzsche. Civilizația vrea altceva decât cultura. Să revin. Nu sunt foarte mândru de unele trăsături ale psihologiei noastre. Tendința noastră de a ne defula prin bășcălie, capabilă să transforme și catastrofele în fleacuri, să facă din orice Golgotă un talcioc, sub pretextul că asta se cheamă “haz de necaz”, demonstrează, în fapt, o carență: ne lipsește, se pare, simțul tragicului. Nu mă încântă nici genul nostru de fatalism, care a creat tot ce putea crea mai bun în Miorița; un
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
-i visul vieții mele de autor umoristic... - Ce șanse îi acordați literaturii umoristice românești în contextul economiei de piață? - Câtă vreme parizerul concurează la preț cu o carte, nu poate exista nici o economie de piață. Ci, cel mult, una de talcioc, obor sau târg de fiare vechi... - Cum se vede dinspre Găgeni fenomenul literar românesc actual? - Nu se vede mai defel. Fiindcă nici nu prea există. Cine mai cumpără romane, de vreme ce nici nu are timp să le citească? Darămite să le
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
de pe Dudești în sens invers decît spre centru, o luam peste Șos. Mihai Bravu (la colțul căreia cu Dudești este cea mai veche școală primară din Capitală), prin cartierul zarzavagiilor sîrbi, cu case mici coborînd spre Dîmbovița, ca să ajung la Talcioc. Soarta a vrut să-mi cumpăr, peste ani, un apartament într-un bloc aflat chiar deasupra vechii groape unde era tîrgul. Azi e acolo intersecția La Soldat. Din pricina unei statui, între bulevardele Ressu și Grigorescu. Cu tramvaiul 16 mergeam la
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
care să aibă valoare. Astfel, prezentarea de ansamblu este solidară și în acord cu fiecare lucrare în parte. Este solidară cu lipsa de stil și de viziune artistică a autorului. Efectul final în fața căruia am fost aduși este unul de talcioc, de bric-à-brac, de mărunt amatorism care nu reprezintă nici România, nici spiritul românesc. Dacă ar fi așa, dacă ceea ce vedem pe simeze ar reprezenta cu adevărat țara, ar fi vai și amar de sufletele noastre și de viitorul țării. Mă
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
a-și declara credința. Dar o cercetare calitativă ne-ar dezvălui incomparabil mai multe și ar fi un instrument pentru a explica - totuși! - lipsa prezenței publice a discursului religios, în ciuda dominației cantitative indiscutabile. La pelerinaje, iconițele sunt vândute ca în talcioc, pe post de talismane purtătoare de noroc - afirmă, cu multă seriozitate și responsabilitate, Domnul Dan Dungaciu Iată doar câteva ipostaze sociologice ale religiozității românilor, fără pretenții de exhaustivitate. Prima categorie este cea a „omului religios“, credinciosul propriu-zis, care frecventează biserica
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
alexandrin. Analogiile uluitoare, extravaganțe uneori, si, în general, savanteria literară, chiar dacă pare cam haotică, nu te pot lăsa însă indiferent. (Fără nici o urmă de ironie) Șerban Foarță face figură unui filolog exhibiționist pentru care literatura poate fi și un rafinat talcioc. Dar toate acestea sunt doar prima parte a deșertului. Urmează trei variante de traducere a baladei lui Villon din care nu mă pot abține să nu redau măcar variantele de Închinări: „Răspunsul, Prințe, ia-l de unde / Nu e, căci, la
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
vătafi - caz mai rar întâlnit în istoria jocului respectiv... Remarca aparține, bineînțeles, prietenului Haralampy, care continuă: - Domnu’ mieu, important este că avem economie... - ... de piață funcțională, mă implic și eu în zicerea lui. - Nu frate: este vorba despre economie de talcioc funcțional, termen asimilat din slava* (!) rusească, cunoscut la noi și sub forma de bâlci** DEX *Slavonă, vrusese să spună dar se grăbea. **Bâlci, s.n. = gălăgie, hărmălaie, zăpăceală (v. Parlament ș.a. asemenea),
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]
-
ideologică se accentuează în progresie geometrică, reverificându-se fondurile de cărți din biblioteci, preluându-se de la populație, prin "achiziționare", cărțile neconforme cu noile exigențe ideologice și ajungându-se până la găsirea unor metode de controlare a comerțului cu cărți străine din pitoreștile "talciocuri". Mii de cărți sunt din nou orientate spre fondurile secrete ale bibliotecilor. În 1987, în fondul S al Bibliotecii Centrale de Stat (actuala Bibliotecă Națională a României), existau 26.549 de cărți. Cărțile unor scriitori nonconformiști, ca Ana Blandiana, Nicolae
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
ne dăm seama, de pildă, că "filosofia" lui se rezumă la un cod mercantil și la câteva axiome (de tipul "omul e lup pentru om"), împrejurare care îl transformă într-un "negociator" redutabil atunci când vine vorba de încheiat afaceri în talcioc. Din aceeași speță este și Cesare, fost negustor în Porta Portese (celebrul iarmaroc din Roma), și deci la fel de abil ca și Grecul în "afaceri" și șarlatanii. Despre un alt personaj ni se spune că avea atâtea tatuaje pe ambele brațe
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
discutam în grupuri mici, în șoaptă, despre părinți, bunici, rude arestate, despre evacuări din case, despre confiscări de bunuri; din cauza mizeriei multe dintre obiectele adunate, unele într-un răstimp de mai multe generații, erau vândute la prețuri de nimic la talcioc. Persoane care ne erau dragi dispăreau din orizontul nostru pentru lungă vreme, unele pentru totdeauna. Iar noi, copii, trebuia să ne învățăm să nu povestim la școală ce auzeam acasă, să nu spunem ce cărți citim și să ne abținem
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
al celor care citiseră... Sein und Zeit). Roșul ideologiei comuniste devenise unul foarte relativ pentru acești tineri care primiseră cu mîndrie cravata de pionieri, dar care între timp dobîndiseră deprinderea de a căuta pe scalele aparatelor de radio sau prin talciocurile din întreaga țară muzica favorită: Depeche Mode, Duran Duran, Pink Floyd, Dire Straits etc. Chiar dacă între melodiile transmise de "Europa Liberă" și de alte posturi de radio străine se mai transmiteau și știri care nu semănau deloc cu cele emise
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
studențesc pentru a urca în camera fetelor, să fumeze o țigară, în pauza dintre ore, în wc-ul școlii fără a fi surprins de vreunul dintre profesori, să tragă chiulul de la ore, ori să-și cumpere o pereche de blugi din talcioc sau de la colegii arabi. Pe de altă parte însă, vrînd, nevrînd, toți acești tineri trebuiau să se adapteze la logica ilogică a sistemului și să suporte privațiunile care afectau întreaga populație a României: lipsa alimentelor, economiile aberante de curent electric
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
un titlu demn de clasicele colaje suprarealiste, abundă în astfel de formule memorabile. Mi-am amintit însă și de afișul filmului realizat de Ludwig Metzger, Hier Himmel (Aici cerul) reproducînd fotografic rochia albă de mireasă, cumpărată de Aglaja la un talcioc, pe care ea scrisese cu mîna poemul Anna Lebt - Ana trăiește. Rochia apare și în film, faldurile ei sunt desfăcute cu tandrețe și pietate de Jens Nielsen, partenerul de viață al Aglajei și de Ludwig Metzger pentru ca spectatorul să poată
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
jucîndu-se neîncetat de-a baba oarba, locuitori ai "țării B (bătrîni și bolnavi)". Adică toți cei de care nu (mai) vrem să știm... Urmează, la rînd, cei care nu vor să știe de noi și de regulile noastre, vînzătorii din talcioc, maeștrii "graf-ului", prostituatele, homosexualii. Abordări diferite, de la empatie, chiar tandrețe, pînă la povești dureroase de familie, "exorcizate" așa și, în fine, la "autoficțiuni" provocate, pe o temă dată, reușesc, fără filistinisme, să informeze și să ne provoace, eventual, o
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
este alcoolică (se întîmplă în Fabrizia, ultimul capitol din carte). Ambiguități. De fapt, scene de epopee (povestitoarea, aceea de la început, traduce epopei) prefirate într-un desen animat absurd și crud, despre o copilărie făcută, mai ales, din vise vîndute în talcioc. O copilărie (și o viață...) de lucruri mărunte, dar încîlcite, de mascarade periculoase, sub golul unei cupole de circ. Explicația atîtor întîmplări care nu se leagă stă, poate, în scrisoarea "moștenită" de la proprietăreasă, a domnului Lavoisier. Un chimist. A dovedit
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
desprindă de iluzia în care trăise. Comparația e șubredă, dar simt că o anume asemănare există între aceste mecanisme, aceste procese atât de complicate, de profunde și de subtile ale automistificării. "înăuntru" Piață la Perpignan în cartierul vechi. Obor și talcioc la un loc. Un Mercedes negru, sport, ultimul tip, oprește pe pasajul zebrat. Coboară un brunet cu barbă stufoasă. Trei indivizi vin să-l salute. După câteva minute, în fața lui și în dublu fir, oprește un vechi, șifonat VW cu
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]