35 matches
-
schemă epică omogenă și coerentă, vizibilă pretutindeni și structurată în jurul relației dintre împlinirea prin eros și pulsiunile suicidare. Din această perspectivă, Răscoala, de exemplu, este acreditată drept un discurs despre mitologia personajului, iar dorința de pământ drept o aspirație spre tanatic. În opoziție cu interpretările tradiționale se situează și Introducere în opera lui I. Al. Brătescu-Voinești (1997), unde nuvelistica acestui scriitor este văzută ca o posibilitate de afirmare a ezitării funciare între claustrare, intimitate și conformism, având ca rezultat însingurarea naratorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
este tulbure, chiar întunecat. Uneori, astfel de eroi par a urî viața (Fefeleaga, Dura lex), deși atitudinea lor este ambivalentă. Considerând oamenii drept „marile minuni ale vieții”, prozatorul îi face să traverseze, în cazurile tipice, experiențe deosebit de dureroase, de obicei tanatice, pentru a le releva adevărata personalitate. Iar aceasta e dominată de un preaplin al vitalității inconștiente cum literatura română nu cunoscuse până atunci. „A trăi” înseamnă pur și simplu „a trăi”, a te lăsa cuprins și dominat de izbucnirile vitalității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
largă respirație (poemul dramatic în versuri), atrag atenția atât prin vigoarea și echilibrul unora, cât și prin aplecarea spre jocurile de cuvinte și retorismul altora. Varietatea de atitudini este a unui parnasian fantezist și elegiac, „cu un pronunțat gust al tanaticului și cavernosului” (Cornel Regman). Temele predilecte sunt mitul și istoria (Gebeleizis, Apolodor din Damasc, Meșterul Manole, Ioan Vodă cel Cumplit, Vlad Țepeș, războaiele daco-romane etc.), reluate și în dramaturgie (Tragicul Domn Ion al Cămilelor, Eu, Meșterul Manole, Forum Traiani, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
mei sunt lilieci orbi. Fiecare vers e o cursă a morții [....] / Ne sunăm oasele ca pe niște chei/ cari vor deschide iadul odată”, „moartea o vom vedea doar o dată / dar nu vom mai avea timp s-o uităm”. Prin obsesia tanatică, lirismul lui S. răspunde celui traklian. Există, de altminteri, în Memnon și un motto din Georg Trakl, ce invocă „sufletul lui Helian”, numit și în textul unui poem. Chiar titlul volumului sugerează, probabil, moartea, poetul autoproiectându-se nu în războinicul troian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
rege al Norvegiei, Fortinbras. Dintr-o asemenea perspectivă cu certe conotații mitice, groparul se substituie Parcelor, acele divinități ale Infernului care hotărau, chiar de la naștere, soarta oamenilor. Nu ar fi exclus ca umoarea prințului, sufletul său adumbrit de un fior tanatic greu de reprimat, ca și antinomiile pe care le constată în tumultoasa-i viață, să-și aibă sorgintea tocmai aici: anul ivirii în lume este unul al morții și al confruntărilor (duelurilor), al neantului și dilemelor în conștiință. Interpretarea aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu haine scumpe, pictorul a așezat câteva obiecte care condensează o natură moartă menită a simboliza opulența. Printr-un aparent joc al hazardului, oglinda de la picioarele lor reflectă un craniu, ironic memento mori pentru cei aflați în plină glorie. Episodul tanatic comun celor două capodopere se evidențiază esențializând problematica, și în Patul lui Procust. Nu ar fi exclus ca "divinul critic" să fi intuit inflexiunile hamletiene din roman când constată execelentul joc dramatic care se construiește discret în camera Emiliei: "Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în rememorări („Negri erau caii, negri erau,/ La mine nici nu s-au uitat”). Exuberanța naturistă e săgetată intermitent de sentimentul efemerității fenomenalităților, timpul e simțit acum ca o „sabie”. Titlurile unor volume sau cicluri includ și mai directe sugestii tanatice ( Cântecul lebedei, Masa tăcerii), nu sunt puține versurile ce anunță moartea, aluziv sau explicit: „Am fost nisip. Și-o să mai fiu.../ Nisip mai ales o să mai fiu... o să fiu...”, „Calul morții mele era, - calul morții era”, „Toate cântecele au un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
la Dragoș Protopopescu), Valkyriile „care aleg morții” (la Ervin, adică Ovid Densusianu în postura de poet). Direct sau în expresie mitologică, e un spațiu al inițierii (Dragoș Protopopescu, Sabat, Eleusis, Walpurgis, N. Davidescu, Rugă). Sau unul al dezolării - al obsesiei tanatice proiectate hiperbolic în orașul-cimitir la Bacovia, în sumbra lume a cavourilor la I. M. Rașcu, în viziunea apelor Styxului la N. Budurescu, în moartea vegetației, „când toamna coboară”, la Ervin. Și obsesia disoluției, translată în peisaje și în acorduri autumnale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
căruia i se mușcă, demențial, o bucată fierbinte din piciorul tăiat. Apar metamorfozări lugubre, precum transformarea unei femei în cal. Amoral din principiu, personajul străbate fără participare afectivă experiențe sexuale deocheate: cu o prostituată, cu o epileptică. Prima are sfârșit tanatic. Arhip face totul cu o impasibilitate analoagă aceleia a lui Meursault, personajul lui Albert Camus, însă disimulată prin exteriorizări melodramatice, suspecte. Pe de altă parte, Minciuna se deosebește de Străinul prin aceea că, în loc de întrebuințarea tehnicii narative comportamentiste, alternează introspecția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
unor poeme (Lumină sonoră), s-ar putea conchide că poeta scrie o lirică vitalistă, solară, tentată doar de aspectul diurn al existenței. Însă cu trecerea timpului ea se dovedește mai degrabă o structură lirică anxioasă, bântuită de spaime și viziuni tanatice, încercarea de a prelungi lumina revelației, proprie debutului, continuându-se într-un dureros periplu în bolgiile infernului terestru. Obsesiva căutare a tăcerii grăitoare din toposul inițial se sublimează treptat, iar poemele propun tentative succesive de geneză a eului. Căderea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
mare pauză editorială, Îngerul coborât în stradă (1997) aduce o schimbare radicală, măcar în ceea ce privește construirea discursului. Din exclamativ, acesta devine mai interiorizat, mai puțin transparent, se narativizează, caută să semnifice într-o simbolistică mai opacă și, tematic vorbind, revelează predispoziții tanatice. Poezia arborează doliul și se deschide către zone crispate, sumbre ale emoționalului, autosugestionându-se în același timp în sensul fervorii onirice de tip dark: „El va veni și ne va pregăti pentru Dincolo;/ s-au pregătit muribunzii extraordinari ce-și dezveleau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
mut” (Febră), iar cuvintele au „moartea pe ele” (Roata durerii). Culegerile Fumul (1997) și Convoiul (1997) includ poeme ample, unde își fac apariția obiecte comune și personaje enigmatice (domnul K, doamna O, ding). Destinul umbrei (1998) are în centru motivul tanatic, orizontul se întunecă, iar poetul se simte rătăcit pe cărări care duc întotdeauna către o prăpastie sau către zări fără perspectivă. Deasupra tainei este totuși o dovadă a prețuirii poeziei, cel care o scrie năzuind să se identifice cu ea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
poate fi, așadar, un „exod în regatul propriilor noastre tenebre” sau un „tainic amestec de durere și exaltare”, căutare extatică a „esențelor pure”. Cu O linie aproape neagră - Une ligne presque noir (2000), dimensiunea gravă (percepția semnelor rău prevestitoare, obsesia tanatică și tentația senzualității fruste) dobândește accente dominante. Eul liric, înstrăinat în „lemnăria subconștientului”, își proiectează stările în imaginea unui univers ostil, într-un spațiu de o materialitate densă, grea, dizarmonică. Alternativa refugiului salvator în edenica lume originară, a satului, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
axată pe investigarea structurii de adâncime a textului, pe discernerea rețelelor și a structurilor simbolice, într-o abordare hermeneutică și comparatistă. Problematica, temele și motivele asupra cărora se insistă ar fi eul (inițierea în sine), erosul și conjuncția sa cu tanaticul ori cu esteticul, antinomiile cunoașterii sau ale ființei - rezolvate tot prin „soluția morții”. Lucrarea Liricul și tragicul (1983) pornește de la premisa întâlnirii, în modernitate, între liric și tragic, dincolo de limita categoriei literare stricte. Plecând de la Kant (un alt „favorit”) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
a”, indicul. Visul (REM, Gemenii, Organistul) este un manual complet de mitologie psihanalitică. Specificul fantasticului cărtărescian rezidă în chiar această ars combinatoria de mister psihologic și feerie agresivă, de ingenuitate și demonism, de Bradbury, meraviglia, Wajda și Bulgakov, de psihism tanatic, jubilație fantasmagorică, strada Mântuleasa și strada Venerei. Tradusă în franceză (Le Rêve, Paris, 1992), cartea a fost nominalizată la Premiul Médicis, pentru cea mai bună carte străină a anului. Aproape simultan cu țesăturile fabuloase ale Visului, C. realiza o altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
de-a lupta” cu sine însuși, în scenarii intertextuale în care trimiterile se fac mai cu seamă la mitologia greacă. Îi reușește lirismul reflexiv-elegiac, revelându-l ca poet problematic și contrazicând „calmul” ce i s-a imputat în junețe. Tema tanatică apare din ce în ce mai insistent și mai grav, ca în Cartea zodiilor (1982): „O liniște-a neliniștilor sapă/ În trupul meu un leagăn ori o groapă./ Pe cine legăn? Înmormânt pe cine?/ Pădurea umbrelor se zbate-n mine”. Începând cu Oracole (1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre nicolae magnificul și dona juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic, cu toată fervoarea și bizareria oniricului. Introducerea tanaticului marchează îndeosebi personajul feminin, în care s-a descifrat o „figură feminină a Poeziei”, ce convertește fiorul tanatic în dorința de a genera text, astfel încât miza supremă a trăirii poetice ajunge să fie textualizarea, adică exorcizarea morții, cu procedeele „unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
textelor proiectează relația dintre nicolae magnificul și dona juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic, cu toată fervoarea și bizareria oniricului. Introducerea tanaticului marchează îndeosebi personajul feminin, în care s-a descifrat o „figură feminină a Poeziei”, ce convertește fiorul tanatic în dorința de a genera text, astfel încât miza supremă a trăirii poetice ajunge să fie textualizarea, adică exorcizarea morții, cu procedeele „unui barochist fantast care amintește, uneori, prin luxurianța imaginilor sale, de Ilarie Voronca, un Voronca mai riguros, care știe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
sfârșit, balada și bocetul devenind pretexte pentru istoria personală, măști lirice: „Tot singur mori tot singur și numai singur mori”. Solitudinea este, așadar, altă temă asociată cu dramatismul trecerii. Ciclul de inedite Drumul ierburilor din volumul omonim (1995) acutizează obsesia tanatică, a „cărării albastre” spre „cunoscutul plai / unde-s de toate: și nimic, și rai”. Poezia întrebărilor ultime conjugă, cum observă Dumitru Micu, tragismul răspunsurilor cu un „umor lugubru”, ca în aceste versuri în care cioplitorul de sicrie este îndemnat să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
degradate” ale acestor mituri sunt decelabile și în viziunea hipertrofiat dionisiacă a liricii de tinerețe: poemul Pentru Marile Eleusinii este conceput în scenariul poetic al nunții, soarelui și morții, în Înecatul simbolurile oglinzii și nunții ar fi deformate prin prisma tanaticului etc. Febrilitatea ideilor îl face pe N. să arunce în joc ipoteze interesante - unele lăsate în stadiul de fulgurații și nedezvoltate - care, reordonate, compun o perspectivă nouă asupra liricii barbiene: poetul face parte din aceeași familie spirituală cu Mihai Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
pierdută, trecută în legendă și muzeu al referentului realității pământești în afara oricărei utopii politice. Meduza, memoria, himera și licornul sunt elementele-cheie ale unor transfigurări simbolice care oferă soluția decodificării nuanțelor semantice înlănțuite. Teme și motive ale literaturii main-stream sunt reformulate: tanaticul, fascinația vânătorului pentru vânatul "de o frumusețe inegalabilă" transpus în registru SF în povestirea întâlnire cu meduza, creația ce mișcă ființa umană pe dubla axă a ontologicului, fiorul unicatului și teama de anonimat, acestea fiind completate de o recitire a
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
singularității, a unui eu ce se detașează de planul contingentului, regăsindu-și universul interior și, implicit, arogându-și o postură și o poziție transcendentă față de elementele aparente, dizarmonice ale firii. În același timp, o astfel de metaforă are incontestabile conotații tanatice. Simbolistica morții, adierea neantului sunt evidente aici. În fapt, se poate spune, și criticii au observat acest lucru, că "regina moartă" e o imagine răsturnată, într-o oglindă tanatică, a poetei însăși: "Ci iar regina ta colindă peste lume/ Și
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
firii. În același timp, o astfel de metaforă are incontestabile conotații tanatice. Simbolistica morții, adierea neantului sunt evidente aici. În fapt, se poate spune, și criticii au observat acest lucru, că "regina moartă" e o imagine răsturnată, într-o oglindă tanatică, a poetei însăși: "Ci iar regina ta colindă peste lume/ Și ochiul meu născut de trupul ei se-arată/ Și trupul meu e umbra eternului ei trup/ Intrat în umbra cea adevărată// Și cum și-ntinde mâna se-ntinde mâna
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
poezia mai poate aduna fărâmele trupului și mai poate da un sens unei existențe din care neantul mușcă adânc". Poezie de intensă fervoare a vizualității, în pregnanța imaginilor și desenul de o precizie atroce a detaliilor, Boul jupuit abordează tema tanatică din unghiul raportului dintre fluxul vital și materialitatea trupului căzut, dintre idealitate și realitate. Infernul trupului deposedat de semnele vieții e reprezentat într-un desen de o tulburătoare concretețe a liniilor și culorilor, într-o înscenare lirică de maximă pregnanță
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
Deși anatomiile se văd traversate violent de geografia războiului, iar mecanică organică se sparge în bucăți (Candale, "găurit în frunte", servanții "cu creierii împrăștiați" -ibid., 50; 56), procesul poate fi reversibil: în finalul nuvelei, corpul lui David Pop devine coagulantul tanatic al tuturor "defecțiunilor" apărute pe parcurs (incertitudini, fluctuații, mobilități neprevăzute). Astfel, moartea protagonistului, pisat cu pușca de "frații" români împotriva cărora luptase ("Osul pirii, țeasta se turti, iar creierii amestecați cu sînge se scurseră pe țeavă mașinii." -ibid., 57), pare
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]