10 matches
-
pagini stăruie Încă până azi urmele negricioase de plumb ale deștelor culegătorului tipograf de acum treizeci de ani; pagini cu scris de școlăriță cuminte, Între tăiate de paran tezele secretarului de redacție ocolind, cu brutalitatea-i profe sională, binețele și tandrețele trimise de departe și la care nu răspundea niciodată, lăsând astfel să apară În revistă doar numai textul cu ceea ce este În el mai puțin trecător [...]. ÎNTR-O SÂMBĂTĂ MOHORÂTĂ DE FEBRUARIE 1924, IEȘISEM cu Cora din redacție ca s-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de gheață. O bătrînă-și făcea de lucru {EminescuOpVII 192} lângă gura sobei. Ziua era așa de posomorâtă încît în casă părea sară. Ei mai nu simțiră intrarea noastră. Ioan s-apropie de fată, i-apucă mâna și zise c-o tandreță de frate: - Poesis, ce faci tu? - Ce fac? Nimic - vorbește-ncet... tata doarme, numai că somnul său se cheamă durere și desperare... Nu-l deștepta din somn!... Singurul nostru sprijin, Sofia... s-a dus. - Îți prezint pe domnul, zise Ioan
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dulci, când amare. Apoi dezbrăcîndu-mă, mă culcai în patul ei cel alb. O visai alături cu mine - capul ei cel blond și dulce pe pieptul meu - gura mea fierbinte pe fruntea ei albă - și nu era nimica! Strânsoare în van, tandreță în aer - nu era nimica. Strângeam cu unghiile mele perina infamă, până ce somnul avu milă de mine și-mi adormi mintea obosită. Aș fi putu rămânea în căsuța ei, care rămânea a mea, aș fi putut să-mi petrec toată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zgomotul societății. "Ciudată copilă", gândi Angelo. Dar a definit foarte bine iubirea noastră... E ca și când aș fi însurat de mult cu ea, ca și când amorul înfocat ar fi trecut și n-ar fi rămas în mine decât o nespusă, o prietenoasă tandreță... Și ce frumușică e... Aș putea-o privi zile întregi, aș putea vorbi zile întregi, dar ca un bătrân c-o copilă de 18 ani... Sunt bătrân, sunt foarte bătrân ", zise el suspinând. Doctorul de Lys s-apropie de el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dar muuuult mai important decît faptul că am scris niște cărți pe care unii mi le-au lăudat. Nici nu mă interesează prea mult, de altfel foarte mulți confrații mei, și cuvîntul confrate îl spun cu o oarecare lipsă de tandreță... Nu mă interesează să fiu confrate cu toți publiciștii. Și ideea de confrate e de înțeles între avocați, dar nu între scriitori, adică între oameni care îți publică părerile, bune sau rele. Ei bine, mă gîndeam că voi muri fără
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Să-ți spun adevăru?... [ȘTEFAN] Spune! Cum nu? [EMMA] Aș vrea să fii unchiul meu ca să te pot săruta... Când așa, nu se cuvine...... De-ai ști... eu te-am ținut minte... te-am visat o copilărie-ntreagă. [ȘTEFAN] (cu tandreță) Spune-mi unchiule! Spune-mi tu. Da? Eu îți voi spune nepoțică. Da, chiar fără să-ți fiu unchi... ce, nu mă poți săruta tu?... Pentru că sânt tânăr poate... E[MMA] (rîzînd) Da, de tânăr... [ȘTEFAN] Da' ce? NU cumva
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Baba pipăi lucrurile bucată cu bucată, apoi le înfundă cu satisfacție înapoi. Ruga fusese pentru depărtarea viitoarelor ispite, nu și pentru păcate mai vechi. Din poiată s-auzea foiala nerăbdătoare a găinilor. Dând ușița de perete, bătrâna le îndemnă cu tandreță : - Hai, fetelor, ieșiți ! De pe răzlog o găină pestriță o privea numai cu un ochi. - Ieși, boghetă hăi, ce te uiți ? Pui, pui ! Bogheta cârcâi și, blândă, îi sări pe umăr. Cu trei știuleți în mână baba aștepta să iasă toate
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
demersul ei era, pesemne, cuprins și ceea ce avea să se petreacă între ei. Lucruri serioase și triste: mustrări, iertare, împăcare . . . poate chiar și înduioșare, acum că Lică o umilise și era pierdut. Cine știe dacă nu și vreun gest de tandreță târzie, stângace, neînvățată, de tandreță ridicolă. Lina se întorcea deci de foarte departe la tăcerea, la refuzul, la surâsul lui Rim. Vinovăția ei se șterse și se înfipse în ea vinovăția lui, fără gelozie, fără durere, dar îmboldită de batjocoră
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și ceea ce avea să se petreacă între ei. Lucruri serioase și triste: mustrări, iertare, împăcare . . . poate chiar și înduioșare, acum că Lică o umilise și era pierdut. Cine știe dacă nu și vreun gest de tandreță târzie, stângace, neînvățată, de tandreță ridicolă. Lina se întorcea deci de foarte departe la tăcerea, la refuzul, la surâsul lui Rim. Vinovăția ei se șterse și se înfipse în ea vinovăția lui, fără gelozie, fără durere, dar îmboldită de batjocoră și de necuviință. îi urî
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era deja bolnav, la liceul din Pomîrla, unde învățam, la prietenul său, Samson Bodnărescu, pe atunci directorul liceului, s-a interesat dacă este în internat copilul Mihai, fiul paznicului Lăzăreanu, cărui copil îi purta interes și îi arăta o deosebită tandreță, chiar din timpul cînd juca cu poetul mingea-țic"70. Faptul că poetul s-a interesat dacă băiatul Lăzăreanu se află în internat are altă explicație. Anastasie Bașotă prevăzuse în testamentul său că la liceul din Pomîrla, întreținut din fondurile lăsate
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]