4 matches
-
periplul lor. Dimitrie Rallet le asociază chiar pe cele de Lahore În portretul de enciclopedie Îndoielnică dar indispensabilă unui Orient definit de bazar: „(...) acolo, pe la șalgii și pe la parfumori, să vezi șaluri de Lahor, de Bagdad, stofe de Brusa, caftane, tandure, testemele, imamele, mătăsării de tot felul, tenzufuri, curse, unt de roze, paste de scos părul, ape de flori mestecate cu ape europene și pomade cu etichete de Paris (...)”6, trasând vaporos direcția În care stofele Orientului parcurg Europa. Iar Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să facă cozonaci, pască, păstrămuri, dulceți, vutci, vișinapuri... ca la casa omului... sau măcar să-mi facă la masă vrun cheșchet, vro plachie, vro musaca, vro capama, vro paclava... vro ciulama... bucate creștinești... sănătoase și ușoare... unde!... șede toată ziua pe tandur, la tauletă, și din blanmanjele, din bulionuri, din garnituri nemțești nu mă slăbește... Auzi?... blanmanjele?... bulionuri?... Borș și alivenci... că cu astea am crescut în casa părintească...“ Nici un domeniu al vieții cotidiene, odată inițiat procesul de modernizare, n-a întârziat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
boneta de noapte. Dar în fața doicii nu aveam nici o rușine. Oare de ce eram așa de intim cu această femeie, cu care, de fapt, n-aveam nici o legătură de rudenie? Îmi amintesc că, altădată, iarna, instalau, chiar în camera asta un tandur, deasupra recipientului metalic de încălzit. Doica, târfa și cu mine ne culcam în jurul tandurului. Când deschideam ochii, în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de intim cu această femeie, cu care, de fapt, n-aveam nici o legătură de rudenie? Îmi amintesc că, altădată, iarna, instalau, chiar în camera asta un tandur, deasupra recipientului metalic de încălzit. Doica, târfa și cu mine ne culcam în jurul tandurului. Când deschideam ochii, în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se vedea un bătrân cocoșat, asemenea yoghinilor din India, cu capul înfășurat într-un turban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]