5 matches
-
noroc câștigați oricum privirile se înflăcărează scrutează pătrund viitorul dorit opulent cum bine știți de ieri a început dezarticulate capetele giruete se învârt spre primul promo prima reducere primul cadou fluviul omenirii printre rafturi se umflă tălăzuind spre ieșire-n tantalic efort și înspăimântata privire se face afiș peste zid pentru a face loc defilării cariatide înclinate purtând povara umilelor „yes -uri ” pe spate în canonul de a-și ține echilibrul pe picioare tremurate galerele de pântece piraterești înaintând cu buzele
ANNO LUCIS de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1470419516.html [Corola-blog/BlogPost/379089_a_380418]
-
un tânăr arhitect, menit să-și imagineze proiectele nemântuitei creativități în contra haosului, rutinei, anihilării creației și ființei umane. Alexandru este un exorcist al dresajului și fanatizării soldaților, al torturii și hipnozei infernale la care sunt supuși. În ciuda caznelor sisifice și tantalice, reactivitatea victimelor nu se stinge de tot, ba chiar proliferează clandestin, fie și în forma unor replici absurde față cu spăimoasa hiară întruchipată de colonelul Albert. Romancierul rămâne același voluptuos evanghelist al detaliilor, descriptor de cruzimi terifiante dintr-un repertoriu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
corecturii, mai sînt mici pete pe vesmîntul elegant). v În editorialul numărului inaugural, prozatorul Radu Ciobanu explică rostul încă unei reviste în vitrina aglomerată a publicisticii culturale românești (cu un public-tintă dacă nu restrîns, în orice caz supus unui chin tantalic în fața ofertei, pe cît de tentanta pe atît de inaccesibila din pricini materiale): "Ne aflăm aici, la Deva, într-un loc lipsit de tradiție culturală majoră, alta decît cea arheologică sau etnofolclorica. E de asemenea un loc care, din unghiul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
A. Augustini, Confessiones (Lib. X, c. 33, n. 50) Prefață Când scriu aceste rânduri, la finele lunii mai 1927, la aproape șaizeci și trei de ani, și aici, în Hendaya, chiar la frontieră, în țara mea bască natală, în prezența tantalică a Fuentarrabíei, nu-mi pot reaminti fără un frison de angoasă infernalele dimineți ale singurătății mele din Paris, din iarna, din vara lui 1925, când în odăița mea din pensiunea de la numărul 2 de pe strada Lapérouse mă consumam devorându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eu: „Cât? Încă cinci ani, douăzeci? Să presupunem că douăzeci; am șaizeci și trei, plus încă douăzeci, optzeci și trei; am de gând să trăiesc nouăzeci; oricât ar dura, eu voi dura mai mult!“ Și între timp, am sub ochi tantalica mea Spanie bască, văd soarele răsărind și asfințind în munții de pe pământul meu. Răsare pe-acolo, nițel mai la stânga piscului Peña de Aya, Cele Trei Coroane, și de-aici, din camera mea, contemplu în poala umbroasă a muntelui acea coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]