82 matches
-
mi-am luat licența cu media 8,71. Până în februarie am dus-o destul de greu din punct de vedere financiar. Mai tehnoredactam câte un proiect, mai cumpăram câte un casetofon de la "germaniști", asamblam un calculator și le revindeam, îmi mai tapam părinții (îmi dădeau cât puteau, dar încercau să strângă cât mai mult pentru apartament). În primăvara lui '96 am ajuns cumva la liman. Am tradus cele două cărți, am încasat banii și m-am angajat pentru prima oară cu carte
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
o femeie apatica și stupida, Gina, pe care o studiază adeseori cu satisfacția perversa de a-si fi făcut sieși o farsă matrimoniala. Și tot el se distrează grozav constatând că există un om, Bébé Longhin, care reușește să-l tapeze, cu ingeniozitate, de diferite sume de bani. Literatura bună fabricată din anecdote Farsă supremă - si celebra - pe care o face Totò Istrati constă în aducerea unui mare crai, în pielea goală, în fața unei asistențe simandicoase. Cum? Prin atragerea lui într-
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
sunt însă în perfectă armonie cu absolut toate alimentele. Doar 10% dintre noi suntem atât de fericiți, conform statisticilor Yorktest și printre ei mi-am dorit și eu fierbinte să mă număr, atunci când m-am lăsat înțepată în deget și tapată de niște sânge. Mi-am dorit, dar, sincer, natura-mi mai degrabă pesimistă nu m-a lăsat să am așteptări prea bune. “N-am eu norocul să mă număr printre ăia puțini care, după testul ăsta, nu ajung să țină
OMG! Ce norocoasă sunt! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20876_a_22201]
-
a obiectelor pe care nu le aveam la profilul real. Am dat diferențele bine, obținând 9 la franceza și 8 la literatura universală. Am fost aleasă primarul liceului, în care funcție, de primar, aveam responsabilități, să fac procese verbale, să tapez informații și, pe lângă aceste bătăi de cap, mai era și lucru la muncile de toamnă. (Ce mai iubesc eu toamna, mai ales, când merge vorba de curățat păpușoi și de săpat grădina - asta este pentru mine, cum mi-ai da
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mine. Nu te-aștept cu mâncarea. Nu te cert c-ai întârziat. Nu-ți caut prin buzunarele sacoului. N-o să-ți fac copii. N-o să te stresez. N-o să te trimit duminică dimineața la supermarket, după apă plată. Nu te tapez de bani. Nu trebuie să mă scoți în oraș. Să-mi zici că arăt bine azi, e mișto rochia asta. Nu trebuie să-ți placă fundul meu. Nu trebuie să pretindem că mă iubești. Urăsc inelele. Te aștept. Și gata
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
director. Ea se uită la el cu un surâs cald și o duioasă fâlfâire din gene: "Vezi, mă, Relule, mă? Cân' ești la necaz și la supărare tot io sunt alăturea dă tine. Nu ca altele, niște izmenite care te tapează dă bani și te aburesc din cuvinte. Și ține cont, asta și după ce mă jicnești în toate felurile. Da, da, alta nu știu ce făcea în locu' meu...". " Hai mă, nu-mi scoate ochii acuma. Ce vrei? Eram fiert dă nervi. Fiert
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dorit dintr-o dată - și fără nici un motiv - să o impresioneze făcînd-o, de exemplu, să creadă că e vorba de o Întîlnire de afaceri. Deși n-avea talent la afaceri și-i disprețuia pe cei care se Îndeletniceau cu așa ceva. — Îl tapăm și Îl fixăm un pic, da? Era bunăvoința Întruchipată, În halatul ei alb, scurt pînă deasupra genunchilor, și cu niște ochelari nostimi pe nas. Însă ochelarii o dezamăgiră pe Christina. TÎnăra coafeză era Într-adevăr mioapă. De aceea se apropiase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
palavre de popă, prostii de-ale bisericii, o să-ți spun ce vreau, franc în față, zice Roja, am venit la pețit Părințele, ce credeai? Despre ce vorbea? Era o amenințare? O fi vreun derbedeu, un vagabond care voia să-l tapeze de niște bani și asta cu pețitul era doar o șmecherie nouă de argou, ceva nu merge în viața ta, Părințele, eu nu vreau decît să te izbăvesc, să te scot din belea, aude. — Te înșală, Părințele, zice Roja lovindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
haine, gri-fer, era pătat cu stropi de vin roșu. Dar nu-i păsa. Era nesățios când era vorba de femei. Pur și simplu nu rezista. Îl atrăgeau mai ales cele vulgare, culese de prin locuri promiscui, care-n final Îl tapau de bani. În el existau cele două extreme: aristocratul perfect, cultivat, rece, rezervat și lucid și bărbatul depravat, dispus pentru orice plăcere ieftină, carnală, să se bălăcească În noroi. În acea seară, vroia să se culce cu orice chip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Dinamită pentru Hauptstein și pentru cei de teapa lui. Priviți aceste testicule, priviți această elevație. Și totuși mărimea falusului gigantic ne miră pe nedrept, rosti ursuz, apoi Începu să recite: Obscur et froncé comme un œillet violet, il respire, humblement tapi parmi la mousse. Din buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții. Închizând volumul, ne explică conținutul poemului. — O scenă de sodomie. „Întunecat și zbârcit, ca o garoafă mov / respiră, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aur. Sub ele poartă șiraguri de perle. N-am mai văzut în viața mea asemenea bijuterii. Își bagă picioarele în pantofi și zice: — Am impresia că de-acum înainte o să am de furcă să vă țin departe de Mona. Își tapează părul roz peste ureche și zice: — Veniți după mine. Cu palma deschisă, scrijelește o săgeată pe tăblia unei mese. O măsuță de joc Sheraton cu incrustații de alamă filigranată, după cum scrie pe etichetă. Acum nu mai e decât un hârb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona, care citește din agendă, se face tot mai mică. Țipetele și muzica rock - tot mai mici. În vârf ne oprim, cu o smucitură. Scaunul nostru se leagănă din ce în ce mai încet, până când se oprește de tot. La înălțimea asta, briza ciufulește, tapează și piaptănă în răspăr balonul de bucle roz al lui Helen. Neonul, unsoarea și noroiul - de la distanța asta, totul e fără cusur. Fără cusur, liniște și fericire. Muzica e doar un bum, bum, bum înfundat. Probabil că așa arătăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lumea. Viața mea s-a sfârșit. Asta e noua mea viață. Taxiul oprește în parcare; Mona e la intrare, încuind ușile cu cheile de pe un inel uriaș. Ai putea zice că-i Helen. Mona, cu părul jumulit, pieptănat pe spate, tapat într-un balon roșu și negru. E îmbrăcată într-un costum maroniu, dar de maroniul ciocolatei. E mai degrabă maroniul acela al unei trufe de ciocolată cu cremă de alune așezate pe o perniță de satin într-un hotel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
agățat de clanța ușii cartonașul celebru „Pașli, acum creez!”, era clar că e prea dus să poți lega două vorbe cu el. Nu știu cum mi-a trecut prin cap să-l caut pe Anatol, mai ales că mă așteptam să mă tapeze iarăși de bani, poate-o să mă care să-i iau două feluri, o votcă și-o bere cu votcă, dar toți ceilalți pe care-i cunosc m-ar fi plictisit cu întrebările lor. Partea bună cu Anatol e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o zi, sâmbătă are oră la Coca, coafeza, o spală, o șterge, îi laudă calitatea părului, îl mai retează la vârfuri, îl rulează pe bigudiuri, îi pune plasa și o trece la cască, pe urmă din nou în fața oglinzii, o tapează și-i clădește cocul, mereu la fel, cu buclele milimetric împărțite, pieptănătura asta vă aranjează de minune, doamnă, vai, mulțumesc, doamnă, îi mai spune Coca, cu miere în voce, când simte mâna clientei strecurată în buzunar. Femeia pleacă, iese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
palavre de popă, prostii de-ale bisericii, o să-ți spun ce vreau, franc în față, zice Roja, am venit la pețit Părințele, ce credeai? Despre ce vorbea? Era o amenințare? O fi vreun derbedeu, un vagabond care voia să-l tapeze de niște bani și asta cu pețitul era doar o șmecherie nouă de argou, ceva nu merge în viața ta, Părințele, eu nu vreau decît să te izbăvesc, să te scot din belea, aude. — Te înșală, Părințele, zice Roja lovindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
stă în cale polițistului când trebuie să facă rost de o nouă doză de cocaină, iarbă etc. care-i alină durerea de spate dobândită în exercițiul funcțiunii - pe lângă acestea, vicodinul pare un sirop de tuse -, și îi alimentează dependența. Sunt tapați cu insigna și pistolul la vedere clienți ai iubitei lui, jucători de fotbal american, fii de bani gata, call-girls, traficanți mărunți etc. Pe măsură ce evenimentele devin tot mai tulburi și situația mai complicat-periculoasă, Terence este tot mai high, iar pe autostrada
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
o stradă. Scoase din context, mișcările sale apar ca ale unui mecanic care îți repară mașina într-un service. Privit îndeaproape, James pare O.K., se joacă cu unul dintre copiii irakieni care știe ceva engleză și se lasă convenabil tapat de acesta cu marfă de proastă calitate, undeva acasă îl așteaptă o soție frumoasă și un băiețel de un an, este sociabil și atent, empatic la dificultățile emoționale ale membrilor echipei, are un fel de energie contagioasă și cu toate
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
demult. Scria cam un text pe oră. Aproape 100.000 de fani îl citeau prompt. Bătută în alegerile recente pentru Parlament, se va consacra, presupun, pasiunii ei. Nu-i pot nega o brumă de talent literar. Iată o maximă personală: „Tapez mai repede decât degetele mele și corectez mai repede decât gândesc”. Vor mai fi fiind și alți autori de maxime in spe în Rețea. Eu rămân la literatura pe hârtie. Las generației 2000 de critici plăcerea de comenta literatura de
Literatura de twitter by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4519_a_5844]
-
blocat exercițiul voinței. Tocmai de aceea boemii nu au nimic revoluționar în ei. A patra trăsătură este amnezia cronică în privința datoriilor, boemul fiind un parazit a cărui existență ar fi scurtă dacă nu ar exista mecenați susceptibili de a fi tapați periodic. Neputința de a-și plăti datoriile e o calitate de care în secret boemul face caz ca de o moștenire a moralei breslei. Sub acest unghi, boemul nu are onoare civică și nici remușcări, dar reacționează demn atunci cînd
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
înalt, poate-l tapatzi un pic aici... Nuuuu, zice el speriat, nu e bine să-l tapatzi și se uită peste umăr să vadă dacă-l vede șefu comitzand o astfel de basfemie și rupandu-si din suflet, mi-l tapează o tzara, să nu plec nesatisfăcuta! Si-uite așa m-am făcut cu bucle, dragi telespectatori! Dumneavoastră, stimate doamne și stimați domni, CE VĂ DORIȚI DE LA PĂRUL DUMNEAVOASTRĂ?
Ce vă doriți de la părul dumneavoastră? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18932_a_20257]
-
de soartă, viciați până-n străfundul mădularelor, dar nu excroci. Se folosea de ei ca să-și rezolve unele treburi, aruncându-le ceva firimituri. Își închipui că s-au lăudat în fața fanfaronului și că se pregăteau să-l păcălească sau să-l tapeze, știindu-l cu punga plină. De aceea intră în joc. --Bine, mă Dane, așa faci tu afacerile? În goana calului? --Și pe uscat? Se grăbi să spună Firfirică, pocnind cu degetul în gâtlej. Auzi cum sună? --Cum sună? întrebă naiv
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
neagră, chiar uscată, Albă și imaculată Neavând măcar o pată, Gospodină și curată, Harnică, manierată, Nu lătra neîntrebată Nici la Lună, nici la poartă... În lumea...civilizată Arătând chiar demodată, Piesă veche și uzată, Se trezi...abandonată ; Cățeluș cu păr tapat Dup-un vis mai agitat, Se trezi ca să constate O crudă realitate : Anii, se scurgeau se pare Fără vreo discriminare Și tot dând din coalțe-n coalțe, (Cum mai ricoșează gloanțe) Cu probleme, cu belele, Nu mai menționez, cățele, Alerga (mă
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
vei fi un bun instructor, mai remediem ceva din dureri și mâine putem pleca din nou pe munte cu alt entuziasm. - Atunci ne îmbrăcăm doar pentru cină. - Dă-mi, te rog. cinci minute și coborâm. - Doar cinci atunci, fără machiaj, tapat părul etc. - Și așa este târziu și semiîntuneric în restaurant, nu mă vede nimeni că sunt neglijent aranjată. - Nu neapărat neglijentă. Doar în criză de timp. Venim direct în apartament, așa că este bine cum te-ai îmbrăcat. Când au ajuns
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
din Ocoliș. O stat slugă la oi pe la mult, da can or văzut că nu mai pre poatie, nu prea-l mai loa nime. Și l-am audzât io dzâcân cătr-on cane că, can nu mai poatie de tot, să tapa de pi-on cleanț. Da atuncea i-o m-am gândit „Ori cum, Doamne feri, să facă iel de-aheștea? Îl tiem ieu la noi, ca on blid de dzamă o fi și păntru iel!” Da nu i-am dzâs. Pe toamnă
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]