68 matches
-
palmierul de azi, după cum atestă urmele descoperite la Hațeg, în zona Banatului și la Babadag; în acest teritoriu au viețuit reptile gigantice: Tiranosaurus Dacus, Orthomerus transylvanicus, Crocodilus velensis, reptile zburătoare ca Ornitodesmus. În ultima eră, nezozoic, urmele de rinoceri, cămile, tapiri, maimuțe etc. arată un climat cald, iar cele de mamut, Ursus spelaeus, de Cervus euryceros, ca și urmele lăsate de plantele caracteristice zonei polare, indică prezența climatului rece. Ce ne rezervă timpul O echipă de specialiști de la University of Texas
Agenda2003-35-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281413_a_282742]
-
dansează, rîsul îi reunește pe membrii acestei mici comunități, iar glumele sau farsele care i se înscenează nu conduc niciodată la o rezolvare violentă, șeful este cel care împarte organele animalului ucis, în funcție de o ierarhie bine stabilită. Pînă și testiculele tapirului vînat își au rolul lor, de a întreține amuzamentul și coeziunea grupului, pentru că sexul în această dramă arboricolă nu este prilej de tragedie, ca la Eschil, Euripide, Sofocle, ci de comedie, ca la un Aristofan. Nu întîmplător m-am referit
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
Nu se putea bazaconie mai mare și mai periculoasă. în timpul războiului, Regman fusese student la Cluj și Sibiu, nu în Germania. Ioanichie Olteanu, scriitorul fără operă, numit în mod curios, dacă nu suspect, redactor șef la "Viața Românească" e poreclit "Tapirul". Va fi cu el nu o dată în conflict. Lui Mihai Gafița, care amâna să-i citească manuscrisele depuse la Editura Cartea Românească, i se dă un cognomen subliniat ironic: "Gafu". Dar portretele cele mai reușite, bătând uneori spre caricatură sunt
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
jumătate de secol, VirtualEve mi le arunca, iată, pe toate În brațe, docile sau răzvrătite, Încinse cu șorț de bucătărie sau Încătușate de tăblia patului, cu codițe ridicate feciorelnic ori cu părul curgând cascade pe umeri, Încotoșmănate În blănuri de tapir sau goale ca niște naiade, scăldate În arome fine ori, dimpotrivă, Învăluite În parfumul aspru al femeii care Își câștigă singură existența, trăitoare În de mult trecuta epocă de piatră ori poate Încă nenăscute. Nu voi uita niciodată ziua În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am apucat să văd, pentru că apoi signora a închis ușa de la bucătărie, iar fereastra e astupată cu câlți. — Nu se poate! - exclamă cu furie mustăciosul. Auzi, lobodă! Dar ce, dom’le - se întoarse ei spre ceilalți, luându-i martori - suntem tapiri?! Femeile dădură repede din cap că nu, nu sunt. — Ce-s ăia tapiri? - întrebă bătrânelul numai pielea și osu, din colțul lui. Mustăciosul îi aruncă o privire ucigătoare, că adică acuma avea el chef de explicație? — Unde s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fereastra e astupată cu câlți. — Nu se poate! - exclamă cu furie mustăciosul. Auzi, lobodă! Dar ce, dom’le - se întoarse ei spre ceilalți, luându-i martori - suntem tapiri?! Femeile dădură repede din cap că nu, nu sunt. — Ce-s ăia tapiri? - întrebă bătrânelul numai pielea și osu, din colțul lui. Mustăciosul îi aruncă o privire ucigătoare, că adică acuma avea el chef de explicație? — Unde s-a mai văzut una ca asta? - continuă el în culmea mâniei. Unde? — întrebarea dumitale, căpitane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Băjenaru, Soarele negru de Ticu Archip, Trubendal de Virgiliu Monda, Marele ospăț de Sanda Movilă, O dragoste la Viena de Victor Eftimiu, Un om își trăiește viața de Ion Biberi, Singura cale de Dumitru Corbea, Timpuri împlinite de Dan Petrașincu, Tapirul de Cezar Petrescu, Oameni la pândă de Liviu Bratoloveanu. Tot Octav Șuluțiu comentează și traducerile unor romane străine: Pogonul lui Dumnezeu de Erskine Caldwell, Pe Donul liniștit de Mihail Șolohov ori Tânăra gardă de A. Fadeev. Literatura originală este puțin
APARAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]
-
perspectivă asupra evenimentelor din unghiul unui țăran, adică al unei psihologii de om simplu. Tot pe fundalul anilor ‘40 este proiectată experiența de front din primul război mondial trăită de combatantul, devenit între timp profesor de liceu, Neagu Tomaziu în Tapirul (I-II, 1946-1947). Prim-planul narațiunii este ocupat însă de tribulațiile protagonistului la reîntâlnirea, imaginată, cu vechea sa iubită. Pentru că din cauza dimensiunilor neobișnuite, mult timp P. nu găsește editor pentru Întunecare, scrierea va intra în circuitul literar la trei-patru ani
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
vol. III: Pământ... mormânt, București, 1943; Iliuță copilul, București, 1938; Ochii strigoiului, I-III, București, 1942; Carlton, București, 1944; Adăpostul Sobolia, București, 1945; Omul de zăpadă, București, 1945; Războiul lui Ion Săracu, București, 1945; Cocârț și bomba atomică, București, 1946; Tapirul, I-II, 1946-1947; Doctorul Negrea, București, 1949; Neghiniță, București, 1949; Două inimi tinere, București, 1951; Nepoții gornistului (în colaborare cu Mihai Novicov), București, 1952; Despre scris și scriitori, București, 1953; Nepoata lui Moș Ursachi, București, 1953; Ajun de revoluție 1848
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
aici necesitatea unei bune fundamentări psihopedagogice și a unor instrumente (teste) de evaluare adecvate. Ziua Întâi a Congresului de la Trondheim s-a Încheiat, În planul manifestărilor științifice, cu lansarea volumului Norvegian Agricultural History, coordonat de Reidar Almås și publicat la Tapir Academic Press, Trondheim, În 2004. În lucrarea aceasta, extrem de densă, Bjørn Mihre semnează un prim capitol consacrat agriculturii și societății rurale norvegiene Între anii 4000 Î.Hr. și 800 d.Hr. Al doilea capitol cuprinde descrierea condițiilor În care societățile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
tigri și urși În Birmania. Toate capetele se Întoarseră spre el. —Glumești, zise Wendy. Heidi adăugă: —Scria În materialele adunate de Bibi. Era o Întreagă secțiune despre floră și faună. Moff Începu să enumere animalele: Un fel de căprioară mică, tapiri de mărimea maimuțelor, giboni și elefanți, desigur, o, și o specie de megalilieci, rinoceri și amestecul obișnuit de papagali și păuni, insecte urâte care mușcă, lipitori și mai urâte, cobre scuipătoare Încă și mai urâte, o specie de bungar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Picatrix. În spatele unei mese acoperite cu o pânză roșie și În fața unui stal puțin populat și cam somnoros stătea acel Bramanti, un domn corpolent pe care, de n-ar fi fost masivitatea lui, l-ai fi putut lua drept un tapir. Începuse deja să vorbească Într-un stil oratoric amplu, dar nu de mult timp, pentru că tocmai perora despre rozacruceenii din timpul celei de-a optsprezecea dinastii, sub domnia lui Amosis I. Patru Stăpâni Învăluiți vegheau asupra evoluției acelei rase, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
decât aceea de la Bahia, iar În fața ușii așa-numitei barracăo, un fel de dugheană, găsirăm statueta lui Exu, aici Înconjurată de ofrande de propițiere. În timp ce intram, Amparo mă trase la o parte: „Eu deja am Înțeles totul. N-ai auzit? Tapirul ăla de la conferință vorbea de epoca ariană, ăsta vorbește de apusul Occidentului. Blut und Boden, sânge și pământ, e nazism pur”. „Nu-i așa de simplu, iubito, suntem pe alt continent”. „Mulțumesc pentru informație. Marea Frăție Albă! Ea v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu mai crede În ea”. Ne convocă din nou după câteva zile. Avea la el În birou, Îi spuse lui Belbo, un vizitator pe care dorea să-l cunoaștem. Am intrat. Garamond se Întreținea cu un domn gras, cu față de tapir, cu două mustăcioare blonde sub un nas mare, animalic, și fără bărbie. Mi se părea că-l cunosc, apoi Îmi amintii, era profesorul Bramanti pe care-l ascultasem la Rio, referendarul, sau ce-o fi fost el, al acelui ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prea serioase. În orice caz, orice ocultism sănătos e o Gnoză”. „Asta spuneam și eu”, zise Garamond. „Și toate astea ar cam fi de-ajuns”, zise Belbo, pe un ton ușor interogativ. Bramanti Își umflă obrajii, transformându-se subit din tapir În hârciog. „De-ajuns... pentru a iniția, nu și pentru inițiați, iertați-mi jocul de cuvinte. Dar, prin vreo cincizeci de volume, dumneavoastră ați putea mesmeriza un public de mii de cititori, care nu așteaptă altceva decât un cuvânt garantat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ne prefăceam că admirăm gravura. Cel pe care-l auziserăm era cu siguranță Bramanti, care tocmai spunea: „În fine, eu nu trimit diavoli În casa nimănui!” În ziua aceea ne-am dat seama că Bramanti avea nu numai Înfățișarea de tapir, dar și vocea. Cealaltă voce era a unui necunoscut, cu un puternic accent francez și un ton certăreț, aproape isteric. Când și când intervenea În dialog vocea lui Agliè, blândă și Împăciuitoare. „Vă rog, domnilor”, zicea acum Agliè, „domniile voastre ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avea nu numai fizionomia uneia ci și lăcomia ei care epuizează și stinge tot. Nu se poate spune, cu toată lenea-i birocratică de animal imens, că agenția dăduse greș alegându-și omul. Avea un nas deosebit, un proboscis de tapir trimis pe limes cu misiunea de a lărgi permanent teritoriul Marilor State, de a înrola toate efectivele șovăitoare, aflate pe muchie, sub pălăria de pai-coif atomic a lui John Stuart Mill, the greatest good for the greatest number. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ore în șir, zile și nopți, până când, după o săptămână, omul s-a prăbușit, sleit de puteri, și l-au devorat de viu. Mirosul fricii era cel care plutea în aer, dar trecuse atâta timp de când nu mai vânase nici un tapir, nici o capibara, nici un cerb, încât niște jamboane bine afumate de pecari, atârnând de tavanul colibei, i se păreau de-a dreptul ispititoare. Înaintă încet, luându-le urma după miros, cu urechea atentă, până când auzi - clare - grohăiturile răgușite ale turmei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de mii de milioane de țânțari! Era stăpân pe ființa lui douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile din an, stăpân peste ploi și peste cerul senin, stăpân peste vânturi, peste calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
râu în jos, prin afluentul larg, de-acum liniștit, negru și limpede, căutând apele albe și murdare ale râului San Pedro. Se odihni de căldura amiezii, cu cele patruzeci de grade la umbră, la vărsarea râului, lângă o potecă cu tapiri, aproape de o familie de capibara care se jucau neliniștiți pe mal, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge în pădure, dacă din apă se apropia caimanul. Și vâsli, în cele din urmă, după-amiază, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-l, amenințându-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa Marta se bea whisky, în locul tradiționalului rachiu de trestie de zahăr, se aducea cu avionul carne de vacă, înlocuind-o pe cea de tapir, de maimuță sau de capibara, și se creșteau găini, pentru a se evita ouăle de broască țestoasă. Adevărul e că în Santa Marta, în calitatea lui de „capitală administrativă“, aproape că nu trăiau oameni din selvă sau de pe râul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la pupă, apucă padela în mâini și porni din nou la drum, înainte pe canal, spre mijlocul lagunei, de-a curmezișul mlaștinii, pe afluent în jos. Nu mai exista priveliște, nici orhidee, stârci, caimani sau nuferi. Nu mai erau capibara, tapiri, nici nori albi pe cerul indigo. Nu mai era decât apă, și apă, și iar apă, care părea nesfârșită dinaintea provei caiacului, sub presiunea vâslelor, lângă mâna Piei atârnând afară peste bord. Îl opriră, în cele din urmă, noaptea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ciopliți, dar nu-i zări nicăieri pe războinici. José Correcaminos îi ieși în întâmpinare. — Bine ai venit! îl salută el. Kano a povestit aventura cu mașinile și tribul îți mulțumește. — Unde sunt războinicii? — La vânătoare... S-au dus să caute tapiri în Sud-Vest. Nu e nici o mișcare pe șosea. Doar o mașină mai funcționa, dar au luat-o. Totul este liniștit. Se așezară pe un copac căzut la pământ; trecu un bătrân și se înclină respectuos; câteva femei aduseră niște rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să aștepte până când se întorc războinicii, se reunește consiliul și își spun părerea. Eu pot spune că e bine să vină, dar n-am autoritate... — Știu asta. Când se întorc războinicii...? Ridică din umeri: — Două zile... Trei zile... Multe zile... Tapirii și cerbii n-au dată. Trebuie să-i vâneze, să le tăbăcească pieile și să înceapă să usuce carnea. — O să mă anunți? — O să te anunț... Se ridică în picioare, dar indianul îl reținu de braț. Era o anume îngrijorare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]