86 matches
-
a măritat cu un evreu și când a luat cetățenia britanică. Lui Walter Legge, soțul ei, Elisabeth îi nutrea un adevărat cult, vizibil în locuința din Zumikon, lângă Zürich, unde am vizitat-o de atâtea ori. Salonul de muzică era tapisat cu fotografiile cuplului, în familie, în marile teatre de operă ale lumii, în sălile de înregistrare. Căci trebuie spus că Walter Legge a fost unul dintre marii producători de discuri din toate timpurile, patronul renumitei Case EMI, cel care i-
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
piețele publice, apostrofînd școlari. Scriindu-și, adică, poezia lor cu apostrof, diminuată, incompletă, insuficientă. Dar, vor afla cei care apucă pe culoarul somnului, ca-ntr-un miraj, dintr-un motto, că: "Se pare că pentru noi existau trenurile nupțiale, compartimentele tapisate cu flori, valizele călătorilor înțesate de fluturi. Se pare că pentru noi exista crispata violență a podurilor care își apărau apele, o, dragostea mea neîntreruptă." Există, pentru ei (care ei, nu vom afla niciodată) partea cealaltă a lumii: "Ei pregăteau
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
și se afla în casa primului sacrificat al unei diplomații neo-bizantine. Ridicată pe fundații mai vechi din incinta fostei case domnești, clădirea avea două caturi înalte și o mansardă. în afară de dormitor, nu fusese deocamdată finisat decît salonul mare de la parter, tapisat în roșu stins, cu mult aur pe stucaturile baroce și imense oglinzi venețiene. Arhitectul îi destinase viitoarelor baluri, concerte de cameră și chiar micilor spectacole de teatru în limba franceză, cum se purta atunci. Camerele erau spațioase, cu plafoane foarte
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
familii de altădată a Basarabilor, Cantacuzinilor și Brâncovenilor. Vechi fotografii arată cele două biblioteci din casă pe care Ion C. Brătianu și-o ridicase la Florica, pe locul unei vechi crame, în via moștenita dela părintele său. Se văd rafturi tapisate cu cărți, mese și scaune la care cei șapte copii ai săi își făceau lecțiile sub îndrumarea unor strașnici profesori. Tot în acele încăperi învățaseră și primii săi nepoți: Ion, Pia și Nicolae, copiii fiicei sale Măriuța, căsătorită cu Ion
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
care le merită un asemenea atentat? Seară la Miclăușeni Tricot, ziar, album cu fotografii vechi, cu țigara în mână, stăm toți la lumina unei singure lămpi, strânși unul în altul, în jurul mesei mari rotunde din bibliotecă. Încăpere lungă, fără ferestre, tapisată cu cărți până în plafon, pe care nimeni nu pare să le atingă, legate cu grijă și purtând blazonul familiei, dar total lipsite de iradierea obișnuită a cărții, tot așa cum lampa nu risipește ci mai curând accentuează întunericul des care ne
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
petrecută la Kiev, ale cărei urme culturale în operă sa scenografică vor fi reperate de una din cele mai cunoscute istoriografe ale spectacolului rusesc, Beatrice Picon- Vallin, prezentă la conferința din splendida sală a Bibliotecii, sală ai cărei pereți erau tapisați de un lemn blând, de cireș. Apoi, în capitala imperiului țarist, Löwendal se familiarizează cu inițiativele avangardei, se hrănește din resursele folclorului pe care celebrul Diaghilev și pictorii care i se asociaseră le reactivaseră și revelaseră Parisului fascinat în prima
Löwendal, baronul scenograf, la Biblioteca Națională a Franței by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2774_a_4099]
-
în casa ei, unde se perindă cei mai mari artiști ai vremei. După ce s-a servit un bogat bufet, am trecut cu toțiiîn salonul de muzică, unde centrul era ocupat de două piane mari Bechstein. Mobilierul din lemn negru sculptat, tapisat cu mătase albastră, care era la fel cu draperiile de la ferestre, făceau un efect armonios și o atmosferă sobră totodată. M-am așezat la unul din marile piane și am cântat două rapsodii de Brahms și câteva lucruri de Chopin
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
la Radio, am primit fără nici o ezitare. în ziua cuvenită prietenul Director veni să mă ia cu automobilul, la ora convenită, după 6 după amiaza. După ce-mi dete lămuririle necesare, fui lăsat singur într-o cabină mică, peste tot tapisată cu pânză verzuie și cu o singură ferestruie. Mă simții intimidat și foarte nesigur de mine. }inând manuscrisul cu ambele mâini, nu-mi venea să încep, simțindu-mă stingherit în fața microfonului. Lipsa auditorilor, cu care eram așa de familiarizat, mi-
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
S. (1970), Codul Penal pe înțelesul tuturor, Editura Politică, București, p. 210. footnote>. Pedepse deosebit de aspre primeau și magistrații corupți. Herodot arată că regele persan Cambise a poruncit executarea unui judecător vinovat de corupție, iar cu pielea acestuia și-a tapisat scaunul. Pedepse la fel de aspre erau aplicate și de regele persan Darius, care obișnuia să-i condamne la moarte prin crucificare, pe judecătorii corupți. În societatea romană corupția era, de asemenea, condamnată, fiind interzisă acceptarea de daruri pentru îndeplinirea îndatoririlor civice
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
ca Bianca Jagger. Așa că sunt Rollergirl, care nu are legătură cu nimic, cu excepția faptului că Îmi garantează că o să atrag maximum de atenție. Seamănă locul ăsta cu o sală pentru patinaj pe rotile? — Nu chiar, am spus. Cu pereții săi tapisați cu satin roz patinat, cu mobila lui Cedric Gibbons 1 moștenită de la una dintre bunicile lui Lauren, care fusese starletă de cinema și cu tablourile de Rothko 1 și Rauschenberg 2, salonul de primire al lui Lauren părea un budoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nevoie. În sala de așteptare a Agenției Imobiliare Helen Boyle, astea sunt marile știri de care ai parte. Niște subiecte-bombă. Pe măsuța de cafea sunt toate revistele astea pentru oameni cu bani. E și o canapea Chesterfield cu spătarul mare, tapisată cu mătase în dungi roz. Măsuța din fața ei are picioare lungi de leu, care țin în gheare niște globuri de sticlă. Nu poți să nu te întrebi dacă mobilele astea nu au ajuns aici pe bucăți, fără mânerele de la sertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar dacă suntem într-o cameră întunecată, irisul va fi deschis cât mai mult). Diafragma obiectivelor funcționează după aceleași principii ca și cele ale irisului. În interior, sclerotica este tapisată cu o membrană neagră, numită coroidă, care formează camera obscură a ochiului. Coroida este acoperită cu retina, alcătuită din ramificațiile nervului optic, sub formă de conuri (pentru vederea de zi) și bastonașe (pentru vederea nocturnă). Imaginea se formează pe pata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
holuri și dispăreau În tăcere pe după uși Întredeschise. Câțiva i-au aruncat câte-o privire, dar n-a salutat nimeni. A fost condusă Într-o somptuoasă sală de recepție unde i se Îngropaseră picioarele În covorul moale. Erau câteva fotolii tapisate cu damasc auriu și o masă mare, rotundă, cu platou de marmură, cu picioare sculptate și aurite. Pe un perete era atârnată o mare oglindă prinsă Într-un cadru sculptat și el și aurit. Tot ce se afla În Încăperea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sală se aflau puțini spectatori. Era deci adevărat, secolul vitezei secătuise sensibilitatea. Se gândi că poate mulți vor veni în ultima clipă așa că porni să-și caute locul. Se afla într-o lojă în apropierea celei centrale Înăuntru totul era tapisat cu pluș de culoarea vișinei putrede. Pe unul dintre scaune ședea un bărbat. O privi curios și suspicios o vreme. Curând începu spectacolul și amândoi își dirijară atenția către scenă. În pauză o întrebă foarte sobru dacă Emilia îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la orgolioasa lui imprudență. Atunci am văzut careta. Ar fi o minciună din partea mea să neg că Îi așteptam apariția, care avea loc pe strada Toledo cam la aceeași oră, de două sau de trei ori pe săptămână. Era neagră, tapisată cu piele și catifea roșie, iar vizitiul nu stătea pe capră, mânând cele două catârce, ci călare pe una din ele, cum se obișnuia la acest tip de vehicul. Careta avea un aspect solid, dar discret, tipic proprietarilor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
momentul care a redefinit dificultatea umilitoare, inimaginabilă, de a-mi identifica sentimentele reale, iar cînd privesc cu ochii topiți de căldură livingul cunoscut al casei noastre, canapeaua ce părea uzată încă din ziua cînd am cumpărat-o, cele două fotolii tapisate cu canava care o privesc istovite, epuizate parcă de banalitățile schimbate între ele, și apoi din nou spațiile goale de pe rafturi, precum găvanele unui schelet, mi se pare că mai mult decît orice mi-e dor nu de Amnon și
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
din stilul cunoscut în Franța sub numele de Louis Philippe. Am văzut un pat mare de lemn cu o pilotă roșie umflată parcă de niște valuri și un garderob mare, o masă rotundă, un lavoar foarte vechi și două scaune tapisate cu pluș roșu. Totul era sărăcăcios și murdar. Nici cel mai mic semn al luxului nesăbuit pe care-l descrisese cu atâta încredere colonelul MacAndrew. Strickland aruncă pe jos hainele de pe unul din scaune și-mi făcu semn să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
noi cu priviri melancolice. Niciunul nu mișca, niciunul nu vorbea. Parcă erau niște animale palide îmbrăcate în albastru, care se lăsau mânate cu docilitate către marele abator. Ciupitu, grefierul judecătorului Mierck, ne-a invitat să luăm loc într-o anticameră tapisată cu mătase roșie, apoi ne-a lăsat singuri. Știam bine această cameră. Avusesem deja adesea ocazia să meditez aici la existența umană, la plictiseală, la greutatea unei ore, a unui minut, a unei secunde și, cu ochii închiși, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vitrege de lumină, sădește sămânța în întunericul spinos al termenilor triviali, dătători de foame pseudointelectuală profanilor, care o acceptă și o îngurgitează lacomi, nu citind-o, ci auzind-o înăbușit, în coclaurile personale, ridicate la rang de birou și funcție, tapisate cu diplome a căror stemă este banul. Stigmat al aurolacului cuvântul din romanul superrealist se coboară la nivelul de stradă, de putreziciune și dezgust din partea literatului, de snobism și agresiune din partea profanului. Personajele sunt entități ce își doresc să trăiască
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
acut nevoia de a clarifica odată așa-zisă problemă, ca să își poată vedea mai departe de viața lor de familie. - Da! Îl urmă în bucătărie. De ce nu în salonul japonez, preferatul ei? Alungă întrebarea sâcâitoare și se așeză pe scaunul tapisat cu materialul moale pe care străluceau florile galbene de nuferi. Se așeză și el în fața ei, cu o expresie deosebit de serioasă. - Trebuie să ajungem la un consens, Dia! Luând tacerea ei ca pe o confirmare, Theodor continuă. Un copil trebuie
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
asortând la cămașă albă și pantalonii bleaumarin,o cravată de culoare violet...Am coborât scările și la ieșirea din pavilion m-am oprit lângă Mercedesul cu care veniseră cei doi. Arată destul de bine, cel puțin la prima vedere,... Avea scaunele tapisate cu piele vernil și era dotat cu o serie de accesorii de lux pe care nu le văzusem la alte automobile ce începuseră să se găsească și pe piață,românească.... , aduse din prin import din Italia, care datorită prețului ridicat
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346207_a_347536]
-
o revărsare de lumini, este peste drum de Palat și în vecinătatea grădinii Ateneului, la doi pași de căminul studențesc Vasiliu-Bolnavu, unde locuia Cioran. [...] Reprezenta un patrulater perfect de vastă întindere, mobilat în stil vienez, cu mesele încadrate de loji tapisate în catifea vișinie și tavanul înstelat cu lămpi de Murano. Un șir de ferestre mari se însirau statuar în peretele ce dădea spre Palat, un altul la fel în cel dinspre grădina Ateneului. Se intra în local printr-o ușă
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
visător, ce visului plăcu. Și nu, și da, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea, La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi. Iar verdele- ți șoptea în albă noapte Destinul tapisat în frunze de stejar, Că ai noroc la visuri, si, în realitate, Tu le visezi, le crezi, iubești cu Hâr. Păstrează visul viu, e- a ta virtute, Ce-ți readuce- n zori-de- zi copilăria, Unește- te cu cerul și stelele
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
Un antic visător, ce visului plăcu. Prin echivocuri, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea, La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi. Iar verdele- ți șoptea în albă noapte Destinul tapisat în frunze de stejar, Că ai noroc la visuri, si, în realitate, Tu le visezi, le crezi, iubești cu Hâr. Păstrează visul viu, e- a ta virtute, Ce-ți readuce- n zori-de- zi copilăria, Unește- te cu cerul și stelele
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
într-un jilț de argint suflat în pulbere de cuarț și dantelării cu flori de gheață și ciucuri de cristal. În fața tronului - o masă uriașă de gheață sculptată cu încrustații de diamante și intarsii de raze orbitoare, multicolore. Pereții erau tapisați cu brumă și flori de gheață. De tavan atârnau policandre uriașe din țurțuri de diamante care umpleau sala de lumină. Pardoseala era din bucăți de gheață șlefuită, dispuse în arabescuri cu mii de irizații orbitoare de diferite nuanțe. O oglindă
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]