35 matches
-
ocolul medinei și ațâțasea imaginația copiilor. În vreme ce negrul privea pierdut soarele alb și pal scoborându-se în spatele zidurile scorojite, Djemaa el-Fna începea să se umple de lume. Îmblânzitorii de șerpi și negustorii de apă plecară, iar în locul lor sosiră zeci de tarabagii ce vindeau cușcuș, harira și tajine, mâncăruri al căror miros inunda văzduhul. Ceva mai departe copiii acrobați, îmbrăcați în sirwal roșu cu verde și cu pieile goale, făceau tumbe, iar cântăreții bantu se apucară să bată frenetic în tobe. Belay
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestea_lui_belay.html [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
care, cândva, puneau valoare de Duh, intuiție, valoare și probitate morală, în actul lor critic, au devenit, azi, de nerecunoscut (și irecuperabili moral, din păcate!). Unii „întocmesc” recenzii despre cărți cărora nici nu le-au deschis coperțile, alții au devenit tarabagii sadea, făcând recenzii „cu tarif” - iar unii, chiar la „etajul ultim” al culturii române postdecembriste (?!), se trudesc, de mama focului, să înlocuiască geniul cu scatologicul, întru impunerea, „triumfală”, de „canoane europene”, culturii și învățământului românesc ! Nu, mersi de așa podoabe
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Scriitori_vranceni_de_ieri_si_de_azi_mircea_dinutz.html [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
cu bidoanele în mână. Reamintirea fir cu fir a micii idile a făcut-o să se ducă la lada de zestre unde se afla trofeul cel mai scump ei. O „colivie pentru păsărica” cum o prezentau cu surle și trâmbițe tarabagii de pe muntele Găina. Relicva i-a stârnit o altă amintire. Anul trecut pe la începutul verii asociația agricolă a organizat o excursie la care au participat toate fetele de măritat si flăcăii satului la „Târgul de fete de pe muntele Găina”. Acolo
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1429706054.html [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
specializați care astfel își câștigă traiul. Poți să obiectezi ceva ? In Istambul am avut eu însumi in incident cauzat de zidul interetnic, mai degrabă inter-lingual. Eram în drum spre un însemnat muzeu. Tot grupul era înconjurat de o mulțime de tarabagii care ofereau ghiduri turistice. Am pus ochi pe unul, am întrebat cât costă și am achitat în euro suma cerută luându-mi achiziția. După câteva clipe mă trezesc tras de mânecă de un turc care spunea ceva în sensul „schimbat
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 4 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1398419685.html [Corola-blog/BlogPost/347947_a_349276]
-
aici , măcar ăsta știe ce zi e astăzi". Cu dexteritate de profesionist, acesta umple tasul cu mere cât ai zice “măr” și-mi cere sacoșa între două reprize de tuse tabagică dobândită cu prețul a o treime din leafa de tarabagiu calificat. După ce am coborât sacoșa grea de pe taraba înaltă, mai înainte de a scoate banii, m-am uitat, ca orice gospodină interesată de cheltuirea eficientă a bugetului familiei, să văd ce mi-a pus tânărul comerciant în ea. Când am văzut
CUM MI-AM PETRECUT ZIUA NAȚIONALĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1417446700.html [Corola-blog/BlogPost/371947_a_373276]
-
spune povești nemaiauzite. Și nimic nu-l atrăgea pe copil mai mult decât farmecul poveștilor și muzica îmblânzitorilor de șerpi. Peste puțin timp, gândi el, aveau să sosească și acrobații, apoi muzicienii, dansatorii, pictorii henna și-n cele din urmă tarabagii. Mahmud strânse plasa de rafie, îi aruncă lui Ahmed cele trei fructe de cactus rămase, apoi fugi chiuind de bucurie spre piață. Lui Ahmed nici nu-i venea să le mai mănânce, chit că îi era o sete teribilă. Îi
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Belay_regele_maimu_.html [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
cu bidoanele în mână. Reamintirea fir cu fir a micii idile a făcut-o să se ducă la lada de zestre unde se afla trofeul cel mai scump ei. O „colivie pentru păsărica” cum o prezentau cu surle și trâmbițe tarabagii de pe muntele Găina. Relicva i-a stârnit o altă amintire. Anul trecut pe la începutul verii asociația agricolă a organizat o excursie la care au participat toate fetele de măritat si flăcăii satului la „Târgul de fete de pe muntele Găina”. Acolo
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1435685304.html [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
atunci, în acea noapte, a fost mai vie decât toți viii. La sfârșitul lui iulie a început să plouă. A plouat trei zile în șir. A fost o ploaie deasă, nervoasă, în rafale piezișe și destul de rece. Luați prin surprindere, tarabagiii de la intrarea în spital n-au reușit să-și protejeze marfa, compusă în principal din legume și fructe. Am văzut cum ploaia măcelărea căpșunile și cireșele, din care săreau stropi de un roșu închis, ce se scurgeau de pe masă și
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
să devin „tată“, nu mă simțeam pregătit să plec din țară (asta, înainte de 1989, se chema „fugă“ și se pedepsea cu închisoarea), nu mă simțeam pregătit pentru nimic, de fapt. În unele zile, ca să plătesc întreținerea, vindeam albume de artă tarabagiilor (de Anticari mi-era rușine, unii poate m-ar fi recunoscut): mă instalam în față la Colțea și plasam un Vrubel sau o Istoria reclamei cumpărate pe vremea lui Ceaușescu. În lunile mai grele, scăpam și de Van Gogh, cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
m-am întors spre obiectul care îmi provocase căderea. Merita puțină atenție, chiar dacă se ascundea în beznă, lângă bordură. Obstacolul invizibil nu fusese un câine vagabond sau vreo ladă de cărți uitată de cine știe ce Anticar neglijent. Nici una din echipele de tarabagii din zonă nu și-ar fi părăsit marfa, abandonând-o peste noapte: nu degeaba Pif-urile și Vaillant-urile cu emblema Partidului Comunist Francez se vindeau pe bani grei, de trei ori mai mulți ca-n Paris. Obiectul nici măcar nu intrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
număr special.“ „Adică vrei să-mi spui mie că au dispărut toate Pif-urile, nu mai găsești nici unul? Păi cu relațiile tale cum rămâne? Dar cu anticariatele? Sau te pomenești că nici acolo nu dai de ele?“ „Exact, le-au adunat tarabagiii pe toate. Piața e moartă în momentul ăsta.“ „O laie...“, m-a ironizat Mihnea, „Cine te crede? Am văzut eu cu 10 000 de lei bucata, pe Doamnei.“ „Cu 10 000 nu mai sunt de pe vremea lui Iliescu. Ești amnezic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atunci nea’ Nicu le interzisese pe toate, dar tocmai alea interzise zăceau acum peste tot, iar ălelalte, care circulaseră ani de zile, dispăruseră ca prin farmec. Posesorii vânduseră tot (firesc: între timp crescuseră și nu mai citeau benzi desenate), iar tarabagii blocaseră piața, cumpărând exemplarele ajunse în depozite sau anticariate. Dacă întrebai la Romană sau la Universitate, ți se zicea să mai încerci: asta era varianta politicoasă pentru nu. Puteai să încerci și-un an-doi; degeaba. Raționamentul părea simplu și eficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceda repede, fără zgomot și fără nostalgii. În momentul tranzacției, prețul cobora brusc, ți se făcea o favoare că scapi de ziarele din pod. Cine mai avea energie să dea înapoi? Plecau camioanele, încărcate cu marfa omului. Așa procedaseră și tarabagiii. Adunaseră sute, poate mii de exemplare și le țineau acum ascunse în sacoșe sau încuiate prin tarabe sau depozite. Unii, de frică să nu li se fure, veneau cu ele și la lucru, direct în portbagaj, le păstrau acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două locuri diferite. Și le-oferisem și câteva detalii despre Pif-ul din Viena. Nu le trebuia mai mult. Doar eu știam prin ce trecusem cu-adevărat, câte luni durase căutarea. Începusem cercetările prin depozite și anticariate, mă mutasem apoi la tarabagii și vânzători ambulanți și, de-acolo, la clienții particulari. Dădusem și anunț la mica publicitate, îmi cumpărasem un număr nou de mobil, special pentru chestia asta. O lună, două, trei, șapte; nimic. Anticariatele erau goale, tarabele încuiate. Telefonul nu suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
politică după 1989 au trecut fie la transferul acesteia în propriul lor avantaj, fie la spolierea bugetului prin subvenții care sfârșesc în conturi private din străinătate. Foștii practicanți ai micului trafic au ajuns în cel mai bun caz buticari, chioșcari, tarabagii sau tonetari. Cei care controlau micul trafic s-au capitalizat rapid prin „parazitism birocratic” (Verdery, 1996, p. 213), ajungând să acumuleze sume enorme prin jafuri gen Caritas, Banca Dacia Felix, Bancorex sau, mai recent, FNI. După sfârșitul comunismului, pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dă un ban. „La muncă“, îi spun unii. „Vinde-ți țoalele“, îi spun alții. Cu mintea lui mică și răvășită de evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus, trebuie să se scarpine tot timpul. Un tarabagiu îl întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te iau să dormi la depozit?“. „Ba-l vând“, zice Mănel, mândru că a rezolvat situația. Pălăria tiroleză verde „Ce prost se mai îmbracă unii“, și-a zis Vasile B. privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
O imagine bună (Cristian Comeagă), irosită degeaba. O scenografie inspirată (Carmen și Gheorghe Rasnovsky), dar ce folos ? Un cuplu de tineri actori promițători (Emil Hoștină și Irina Dinescu) care au fețe de cinema, dar n-au roluri. Actori strecurați printre tarabagii (o idee bună, în principiu), pe care-i miroși de la o poștă că sunt actori pentru că joacă mai prost decât neprofesioniștii. “i multe, prea multe fițe ; Cărmăzan vrea să deconstruiască realitatea, numai că o cameră în spinare și-o poveste
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vrei să-i afli tîlcul duplicitar, închide televizorul și ieși în Hală: vei descoperi acolo cum se face cu ochiul. Nu polifonia prezidențial-prim-ministerială, cu difuzoare către un Occident agresat, dar ritos asigurat de adeziuni... de facto, ci bolboroseala resentimentară a tarabagiilor și clienților lor împotriva lumii civilizate. Partidul. Masa votantă. Căreia i se adresează, pe șest, ocheada pineală (DEX: pe șest, loc. adv., din rus.). Și Cioran, dar în cu totul alt registru, a practicat, cu grație, trișeria. Ce farmec degajau replicile
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
care cândva și-au jurat... Nu Știu cât de originală (nici nu pretind așa ceva) mi-i constatarea că, de bun timp încoace, își face loc în discursul public, printre altele, acaparatoare, retorica întrebare: "Care mai e soarta politică a României acum?" De la tarabagiul din piață, până la eminentul universitar, de la bineinformatul taximetrist, până la versatul politician, scriitori, medici, frizeri, preoți, vorbitori de unul singur prin tramvaie, polițai, liceeni fumând la "Cetatea" din Cișmigiu, stewardese, arbitri de fotbal ori comercianți ambulanți, toți, într-o devălmășie a
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
trăiește răsfățuri de neînchipuit în orice țară în care aparatul funcționăresc merge normal. Fioros cu omul de rînd, funcționarul ridică din umeri a neputința pe malul fluviului banilor negri din care nu îndrăznește să pescuiască decît buticari fără protecție sau tarabagii care vînd țigări de contrabandă. Faimosul sistem de amenzi care îl sperie pe omul amărît îl face să rîdă pe marele neplătitor de impozite. De curînd, ministrul finanțelor, dl. Remeș a cerut scuze cetățenilor pentru greșelile făcute de subordonații săi
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]
-
fidele, pe tarabele din „Castani”. Doar că la un preț mai mic, evident. De exemplu, balerinii pe care domnișoarele îi poartă timp de trei anotimpuri costă peste 50 de lei în mall, unii ajungând chiar și la 150, în timp ce la tarabagii prețurile încep la 30 de lei și nu sar peste 45. Târgul nu duce lipsă de renumitele branduri Adidas, Nike sau Puma, evident, în varianta lor falsificată. La una dintre tarabe, surprindem o scurtă discuție între o vânzătoare și un
BIG Berceni, paradisul contrabandei din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/22142_a_23467]
-
Andreescu Unul dintre cele mai reprezentative repere ale turismului românesc, Castelul Bran, este vizitat anual de sute de mii de turiști. Iar ca să nu uite că au fost la Castelul lui Dracula, majoritatea pleacă cu un suvenirur de la mulțimea de tarabagii postați la poarta castelului. Turiștii străini sunt țintele preferate ale înșelăciunilor, la tarabele de suveniruri din Bran. Obiectele artizanale sunt vândute turiștilor ca fiind autentic românești, dar de fapt sunt produse în China, scrie Antena 3. Aproape trei sferturi din
Cum sunt păcăliți turiștii veniți la Bran by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/29263_a_30588]
-
îngrășat, cred că a fost exact pe dos, din moment ce nu am avut deloc poftă de mâncare și mă chinuiam să înghit o salată cât se poate de insipidă spre seară. Iar la NY probabil nu se mai poartă hotdogii, pentru că tarabagiii de la colțuri se ocupau cu o chestie mult mai migăloasă și mai pretențioasă, respectiv prepararea unui gyros pe o plită cât palma. » A, și am mai înțeles că mai sănătoasă este o pereche de ghete, chiar dacă afară sunt 20 C
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
mi puțină apă. Nu-i da, face mâna a doua! se ridică un piețar și îi întinse o sticlă plată cu spirt. Cargobot, care-și pierduse demult simțul umorului, trase un gât, după care se uită, fără să mulțumească, spre tarabagiul care pleca spre piața plină de clienți. Ăsta peste o lună dă colțul! murmură el gâjâit, dar de ajuns de tare pentru a fi auzit de ceilalți. Dar de unde știi, mă? Știu și basta. Dar de tine știi? Cargobot ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
madam Nicolici!... 111 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI 105 B, cu perimetrul de susținere deplasat înșelător față de cel al bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]