34 matches
-
Periferiile oferă prozatorilor subiecte și personagii mai suculente decît centrul. Calea Griviței e plină de adevăr și viața în povestirile lui Eugen Barbu. Nu mai puțin Groapă Cuțaridei, din românul aceluiași, situată încă mai mărginaș, pe vremea cînd drumul pînă la Tarapanaua Filantropiei, ea însăși lăturalnica, era o excursie spre centru. Trebuie să înțelegem: mijloacele de locomoție erau precare și lente, ba chiar scumpe, mersul pe jos fiind generalizat. Dacă n-ar fi fost gata să întîrzie, Povestitorul Crailor n-ar fi
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
Teocrit... Dar vai!... Necunoscuta se vindea Nu numai mie, dar și altora!... Și-azi un ciocoi, Iar mâine un calic O cumpărau la fel - mai pe nimic - Căci ea - flămândă veșnic - se grăbea Să-și vândă gura dulce ca la tarapana!... Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun Că-s gata să-i ofer un preț mai bun - Dar cum îi luase mintea Dumnezeu, Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu prețul meu... Și-atunci - De teamă să
ROMANŢA TINEREŢII de ION MINULESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361969_a_363298]
-
se- nțelege -, și atunci vindea țuica la păhăruț. La fel făcea și Gheorghe Trocaru, zis Trocărel, un om mic de statură, îndoit de spate și cam bolnăvicios, care, având mulți copii, dar puțin pământ, doar cu asta se ocupa: din Tarapana, adică din satele comunelor Boișoara, Titești și Perișani, cum-pă¬ra en gros țuică, pe care apoi o vindea en detail, adică la ciocan, mic-50 de mililitri, sau mare-100 de mililitri. Se-ntâmpla asta în special seara, când în casa lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
să caute la țară. De la gară, tocmai la primărie se oprise. Cunoștea. A urcat scările, s-a dus la serviciul vînzări-cumpărări și funcționarii i-au întins pe masă o hârtie pe care era desenat orașul. A ales un loc spre Tarapanaua Filantropiei, la groapa lui Ouatu, unde se ridica o mahala nouă. A umblat apoi pe la tribunal să încheie actele, a plătit și nu i-a rămas decât să se ducă să-și vadă metrii cumpărați. Așa s-a întemeiat. Lucrurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toată firea. Și-i povesti câți oameni au făcut casă de pe urma ei, pe câți îi cununase și câți îi aduceau daruri la lăsata-secului. Vorbea cu însuflețire, repede, aproape fără să răsufle. Auzise el de Mihalache Tobă, de era negustor la Tarapana? Ea îl însurase! Dar de domnul Ilie Mitarcă, impiegatul de la mișcarea Grivița-vagoane? Tot ea îi pusese cununiile. Și de câți alții care n-o mai scoteau din săru mâna, coană Aglăițo! că mult bine le făcuse. Dogarul o ascultă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se ridică nea Ghiță Bîlcu și strigă cu o voce care se auzea până la Tarapana: Ginerică, ginerică, Dac-o fi la o adică, Ia mireasa, pune-o jos Și sărut-o cu folos. Nuntașii bătură din palme, înveseliți, până luă vorba finul Tache, ce avea și el o gură de aur, dulce și parșivă: Fă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o dâră lungă de praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era lung și pungașul amorțise. II durea spatele și i se făcuse somn, hâțânat pe șira ascuțită a calului. Mânzocul alerga sprinten alături. Trecu de Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă de urât, începu să fluiere. Trapul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile depărtate. Dinspre Tarapana veneau căruțe cu cherestea, pline vârf. Caii, cu burțile murdare de clisa neagră, trăgeau greu, biciuiți de căruțași. Grigore avusese dreptate. Cu câteva zile înainte, un funcționar de la primărie se abătuse pe la cârciumă cu vreo câteva registre la subsuoară, socotise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe tejghea, cu mulțumire, măsurile de rachiu și plecau, unul după altul, parcă vorbiți. După ei picară în Cuțarida și vreo doi precupeți de olteni care n-aveau în ce băga banii, puși pe negustorit. Ăștia își făcură grădinărie spre Tarapana, unde era locul mai gras. Tot cam la vremea aia, Stere află de la Grigore că spre rampă cumpărase o curea de loc unul Bică-Jumătate, de era brutar în Grivița. Se miraseră ce-l găsise, dar nu le trebui multă vreme
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nici orașul ăsta nu stătea pe loc, se lățea. Statul scumpise de la o vreme prețul metrilor de pământ și asta îi plăcea negustorului. "Ce, adică aici nu era bine? se întreba. Ai treabă, te urci în tramvaiul cu cai la Tarapana și până la prânz te-ai și întors înapoi". Stăpânea. Împrejur numai amărâți, se uita la ei cu milă, n-avea ce le face. Chirică acarul ședea într-un fel de magazie de scânduri prin care bătea vântul. Venea seara rupt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
berzelor. De la scările de ciment se deschideau peluze de iarbă crudă, semănată, și, sub tufișuri de oleandri, se ascundeau bănci verzi sau chioșcuri deschise. Ferestrele aveau perdele bogate, străvezii, cu șireturi și ciucuri în margini, căzând în falduri pe pervaze. Tarapanaua Filantropiei rămânea la mijloc, într-un câmp, despărțind cele două laturi de parcele aliniate de măsurătorii primăriei. Spre capul acestei lungi căi de piatră, se ridicau piețe și maghernițe de lemn. Alți negustori își încercau norocul de-a lungul noului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rare, ca niște degete rășchirate. Numai spre groapă nu se îndesa nimeni. Deasupra gurii ei largi, căscate, plutea un abur greu, alb. Drumul camioanelor se schimbase, trecea peste maidan, făcea un ocol spre curtea lui Stere și se întorcea la Tarapana. Toamna noroaiele se întindeau peste tot. Pământul era numai o clisă galbenă. Oamenii își cumpărau cizme și înjurau, abia înotînd în șanțurile alunecoase. Mai veniseră și alți oameni în Cuțarida. Întâi un sifonar, care avea camion și două cârlane de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți de departe aerul rece și tăios, plin de miresme, al gropii. - Dii! îndemna iepele vizitiul somnoros. De aici se vedea câmpul acoperit de curți până la Tarapana. Cuțarida rămăsese între aceste două șei bătute, golașă și rară, întretăiată de maidane. La Spiridon ardea încă o lumină. Își aduse aminte că lângă ei ridica de vreo săptămână o casă de paiantă unul Goșnețe, atunci picat în groapa lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ofticioasele de fete ale lui Chirică, de le bătea vântul. Naie al croitorului și, încolo, de-ăi mici, nebăgați în seamă. Plecau împreună și nu se întorceau până seara. Colindau mahalalele, pe unde nu-i găseai: la capul Filantropiei, la Tarapana, tocmai la șina Constantei, sau la gârlă la Herăstrău, de dădeau la pește. Înainte mergea Oprică, sorbind dintr-uu muc de țigară, scuipând cu sete. Ăilalți, după el, trăgând cu praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile putrede și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târziu de ceasurile nouă nu ți-ar fi intrat în gura Filantropiei. Lăsa și ceferiștilor o sută de bucăți și apuca spre groapă cu marfa rămasă. De franzele și de cornuri nu s-atingea. Astea erau pentru pricopsiții de dincolo de Tarapana. La ei pica tocmai pe la unsprezece, unsprezece și jumătate, când făceau cucoanele ochi, că astea dormeau mai mult, de, obrazuri subțiri, nu puteai să le scoli cu noaptea-n cap! Vara și iarna era mai ușor. Iapa trăgea, era o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
biciul, în timp ce mesteca miezul pufos, făcut mai apoi cocă în burtă. Auzea Mielu, îi era milă, le-ar fi dat de pomană o pitușcă, dar cine-o plătea, că avea pâinile cu socoteală! Când stătea soarele sus, proțap, trecea pe la Tarapana înapoi, cu căruța goală. Tabla droaștei zdroncănea pe drumul prost al 169 Filantropiei. Sluga lui domn' Bică se oprea sub un salcâm, la umbră, lega hățurile de un cui bătut anume în capră, se dădea jos, își ștergea frumos fruntea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băgat deștele, trăgmd afară coca dulce. Gheorghe fluiera alături, numai ochi. - Și cum îti zice, fata neichii? Codana a săltat pieptul tânăr, a lăsat ochii-n zăpadă si-a îngmat: - Sinefta. - A cui ești, mînca-te-aș? - Tata a fost chirigiu la Tarapana, da s-a prăpădit. - Ce spui?! - Da. Mardeiașul a cuprins-o în focul privirilor lui. - Și de sufletu lui dai de pomană? 178 - De sufletu lui și-al mamii... - Muri și mă-ta? - Muri... •>' - Dumnezeu s-o ierte! Și nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și ăl bătrân se uită mai bine spre fată. Codana, să nu-i dai șaptesprezece ani, avea un obraz curat de fată cuminte. Când râdea te-apuca așa, o furnicătură. - Nu mă fierbe, mînca-ti-aș ochii... - De, că-ti spusei, la Tarapana stau. Caută-mă, numai să mă găsești, și să nu te simtă mătuși-mea, că e dată dracului, te bagă-n gura lumii! Și plecă, mișcîndu-și șoldurile lungi și coadele. Codoșul își puse palma la gură. - Ce-ai de zis
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
moarte. Îi apucase o poftă de dragoste sălbatică, nu se mai saturau. Colindau cartierele, înnoptînd pe la ibovnice uitate de mult, le spuneau că nu-i mai slăbesc presării din urmă și petreceau cu lăutari. Nicu-Piele s-a dus întins la Tarapana, după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puțin să nu mă prăpădesc de scîrbă! Că de-asta beau. Mi se face câteodată lehamite de tot, mi-e greu... Pe la miezul nopții, când punea Stere obloanele la ferestre, nea Fane pleca pe trei cărări. Avea de mers până la Tarapana, trebuia să treacă maidanul. Îi era urât să se ducă acasă. Ședea într-o odaie plină de oase și de borcane, care-i aduceau aminte de meseria lui. N-avea timp să se mai uite în dreapta și-n stânga, cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strechea în câini. Turbau, nu alta. Ieșeau cu toții, și mici și mari, rupând lanțurile și gardurile. Câte douăzeci după coada unei cățele. Și să-i fi văzut! își trențuiau floacele. Al lui Gogu, cu ceata, pleca spre Grant sau spre Tarapana. O săptămână nu le ajungea. Treceau în galop prin grădini, de-a dreptul peste malurile abia înverzite, acoperite cu gunoaie, și de acolo, de sus, pe lângă țevile unsuroase, se avântau în fundul negrii și adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-a pornit starostele la tiribombe, în Mandravela. O luase și pe Didina, s-o plimbe, să mai ia aer. Au trecut Cuțarida tîrîndu-și caroasele. În grădini înfloriseră corcodușii și merii. Un miros greu, dulce, stăruia peste câmpul verde. Spre Tarapana, tăia primăria niște străzi noi și lucrătorii abia ridicau maiele grele cu care băteau pietrele, în grămezile de nisip dormeau femeile venite cu ei. Soarele ardea. 229 - Ce bună ar fi o baie! spuse Paraschiv. - De, c-o să mergem acu-acu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au despărțit. Stă-pînul a plecat cu gagica la ogeacul lor în Trei Coinaci, și Sandu i-a cărat pe ăl bătrân și pe Paraschiv la coardele lui. Frumos mai mirosea seara de primăvară! Tot Bucureștiul duhnea a mititei și la Tarapana se auzeau lăutarii. Pe lături ardeau felinare vesele. Numai ucenicul era fiert. Îi stătea gândul la Didina. În timpul ăsta ea se iubea cu Bozoncea. 232 - Ce-i puișorule? îl întrebă ăl bătrân. - Ce să fie? Mi s-a urât. - Las
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
simtă? - Că te-ai dat la Didina... - Nu-ți fie tîrșală... Cel tânăr era bucuros ca un ginere. Nu se mai uita la ceilalți. Număra zilele, și ele parcă nu mai treceau. -La luat pe codoș și-au mers la Tarapana, să facă rost de bani, că avea de gând să meargă cu daruri la Didina. A trebuit să mărturisească ălui bătrân. - Treanță... - Ce e? - Mă, sâmbătă mă duc în nuntă... - Ce nuntă? - Eh... A ghicit caiafa. - Păzește-te, Paraschive, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădeau bărbile jos și se opreau la cârciumar. Beau secărică cot la cot cu băieții de-i ajutau, a lor era lumea! Prin fața prăvăliei, treceau fetele. Măscilite, date cu roșu, parfumate cu odicolon. Mergeau la baluri în Grivița sau la Tarapana. Erau îmbrăcate cu ce aveau mai bun. Își puneau cercei în urechi și mărgele la gât. Voiau să placă bărbaților. Salahorii strigau după ele din ușa prăvăliei, cu țoiurile în mînă: - Un' te duci, fă? - Mă urîto, dă-te alături
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]