19 matches
-
biserica din Hudești au existat și unele mitricale (registre) printre care un Aghiazmatar tipărit la 1814 cu blagoslovenia mitropolitului Moldovei, Veniamin Costache. Acest Aghiazmatar a aparținut preotului Gheorghe Alexandrescu care a slujit la această biserică în perioada respectivă. Observând că tartajele acestei cărți sunt prea groase, preotul Justin Gașpar a avut curiozitatea să le desfacă cu mare atenție și să aibă satisfacția de a găsi între ele foiele unui registru mitrical din 1810. Prima filă poartă numele de Mitrica care s-
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
intrare, păstra tipicul vechilor locuințe moldovenești pentru care lungul pridvor însemna locul de odihnă în după amiaza duminicilor de vară, unde cei din casă se adunau la o voroavă, ascultau citirile capului familiei, din vechi cărțulii cu foi gălbui și tartaje verzuii și gustau bunătățile sărbătorii pregătite de buna lor mămuță. în nopțile toride de vară cerdacul devenea dormitorul răcoros , iar toamna hambarul vremelnic pentru vrejurile de fasole puse la uscat înainte de a se bate ori pentru ciocălăii și babele de
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
într-o viziune proprie, indică în U. un original artist plastic, primul cunoscut în cultura română. Capodopera lui este un Tetraevangheliar slavon din 1429 (păstrat la Biblioteca Bodleiană din Oxford) cu o grafie impecabilă, cu ornamente și miniaturi desăvârșite, cu tartaje de argint ciocănit și frumos legate. Alte șaisprezece manuscrise din perioada 1413-1449, semnate de el sau atribuite lui, se află în diferite locuri din țară (un Tetraevangheliar la Muzeul Național de Artă al României, un Sbornic, Mărgăritarele Sf. Ioan Hrisostom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
presa ieșeană. Din 1960 numele lui poate fi întâlnit în „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare” (unde susține rubrica „Brize”), dar și în „Arta”, „România literară” ș.a., din afara urbei. Textele lui, omogene, cu o marcă stilistică distinctă, se cereau strânse între tartajele unei cărți, ceea ce se și întâmplă începând cu Arlechin în iarbă (1972), după care vor urma Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), suită de reflecții percutante despre mânuitorii de penel, Madona cu gâtul lung (1987), Mă-ntorc în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
Emil Brumaru Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj Vor sînii goi în vîrf să ți-i împuște. La granițele tale fac tapaj Pifani suavi cu sufletul în pluș de Surîs și taină, plini de nostalgii, De epoleți brodați și decorații. Vrei tu, lin cotropită, să le fii Cea
Iepuri geloși din cărți cu vechi tartaj... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9117_a_10442]
-
de conștiință între două lovituri zdravene de ciocan pe nicovala scînteietoare? Demult, demult (la Doldasca!), bănuiai c-ar trebui să continui cam așa: proză, proză... Însă nu oricum, nu. Plănuiai cu migală, tăinuindu-ți intențiile chiar de personajele îndrăgite-n tartajele teribililor autori, trăgîndu-le clapa, ascunzîndu-le secretele cățărate pe pereți în hărțile unor ținuturi imaginare, posibile totuși, accesibile călătoriilor de ani și ani în nave fine, harnice... traiectorii punctate apoi, spre aducere-aminte, pe mapamondul lucios. Proză, proză...
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15170_a_16495]
-
Îi tot vezi pe unde treci Cu ghiozdanele lor pline. Cine sunt acești culbeci Care trec pe lângă tine? Pentru oamenii avizi De căldură și lumină, E bogată ca o mină. Ca să intri-n abataje Trebuie doar să-i deschizi Minunatele tartaje. Dacă stau și mă chitesc, Puțini scriu, mulți le citesc. Cine demnă e de stimă, Are ritm și are rimă? Poezia Când se miră, când întreabă, Și-i isteț nevoie mare. E într-una pus pe treabă Și-are mare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
sub tensiune!”, „Folosiți mijloacele de protecție! ”, „Nu intra, se pușcă! ”, „Loc de veci” etc. Un decor destul de potrivit cu cărțile din rafturi: unele legate în piele, altele (cele mai multe) cu măgulitoare dedicații de la tot felul de scriitori și, mai la vedere, frumoase tartaje îmbrăcate în „pelior” și scrise cu aur pe cotor, în fapt niște banale cutii goale pe dinăuntru: comandă specială la tipografia Theodor Neculuță, pentru... impresie! În efortul de „înfrumusețare a locului de muncă” nu uită nici „elementul-om”, impune peste
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
etc. - Prigoana sistematică, etichetat că dușman al poporului și fiu al luptei de clasă. Unealtă a agenturilor capitaliste de spionaj. - Marginalizarea la moarte civilă. - Persona non grata cu dosare de urmărire informativa, celebrele DUI, un fel de morgă În două tartaje DSS. - Existența omenească, acest dar divin ireversibil la discreția unor brute idioate; trăită pe furiș că o pradă deviată spre clandestinitate. Tirania de a ma autocenzura. - Complexiunea omului second-hand egală În importantă cu sacoșă de tacâmuri galinacee, continuu depunctat pentru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
opt exemplare de autor. Mă mir. Dar cărțile, tot tirajul, e sosit într-o cameră și D. (cel cu care am lucrat în realitate la „Convorbiri literare“), când mi le dă, îmi prezintă doar exemplare cu defecte. Unele au numai tartajul, fără file. Altele sunt tipărite pe file mai mici decât coperta, au caractere deosebite, sunt cu paginile murdărite de cerneală tipografică. Mă enervez. Când cer un exemplar ca să-l duc directorului, să-i cer socoteală, D. nu mai găsește teancul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
venit, urmează rânduiala pe care o știi și vino apoi să cinăm împreună. --Musai așa oi face, bunule părinte. Am intrat în chilioara mea, care m-a întâmpinat cu miros de frunză de nuc și cu sâpetul deschis, de unde, cu tartaje verzi, mă priveau îmbietor cele zece volume cu “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Mi-am așezat lucrurile în ordine și am pornit spre izvorul din coasta chiliei. “Bine te-am găsit, zglobiule” - l-am salutat în gând. “Bine ai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
i-a Înmânat, la festivitatea de Închidere a anului școlar, prima floare, după care, ca un Înger, apărut, de undeva, din roua vieții, i-a pupat, fierbinte, mâna. Da. Mâna, cu care, ea, Învățătoarea suplinitoare, Îi pusese, În catalogul cu tartaje albăstrii, nota de Început. Nota zece! Emoția din acea clipă Îi strecurase, prin trup, o căldură, o fierbințeală, un tremur, nemaicunoscute, ei, până atunci. La câteva minute după asta, festivitatea luase sfârșit. Ea, Nana, a fugit, de Îndată, În cămăruța
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pornit spre chilie. S a oprit în cerdac, a ridicat capacul unei lăzi și mi-a făcut semn să-l ajut la treabă...În scurtă vreme, m-am trezit cu brațele încărcate de un vraf enorm de cărți...Toate având tartajele de aceeași culoare...Aha! Îmi zic. Știu despre ce i vorba...După ce capacul lăzii a fost lăsat să cadă, bătrânul s-a întors spre mine, cu chipul luminat de un zâmbet șugubăț: Ei! Ai văzut despre ce este vorba? Știam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o fi fost adevărat cine știe când. Iar chestia cu destinul cred că trebuie scoasă. BUFONUL: I-auzi! Închipuie-ți că secretarul nostru literar ar găsi, aruncat pe un raft prăfuit din subsol, un text cu file unse și cu tartaje scorojite. Îl citește, pocnește din degete: Da' știi că asta-i bună?" Îl dă domnului regizor, domnul regizor se duce la domnul director, domnul director dă din cap, adică da, și iată că te pomenești pe scenă cu o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trapeza cea mare ca să adune sfinții și binecredincioșii la gustarea de dimineață mai este de așteptat. (Dinspre spatele colibei, printre tufișuri, se apropie Sfântul Mavrichie. Are un toiag destul de bine șlefuit și poartă în mână o carte foarte subțire, cu tartaje foarte mari. După aureolă, pare a fi de rang ceva mai înalt decât Sisoe.) MAVRICHIE: Vorbești de unul singur, Sisoe? Cine te-a supărat așa de dimineață? SISOE: Sfinția ta erai, părinte Mavrichie? Blagoslovește! MAVRICHIE: Domnul...! SISOE: Ia pustia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sufletul și mi se veselește, ca unul care se numără în tagma celor ținuți mai în cinste decât cuvioșii despre care nimeni nu mai știe de ce-au ajuns aici. Și cum stă scris în ceaslovul sfinției tale? MAVRICHIE (deschide tartajele, își drege glasul, citește cu importanță): Stă scris așa: că acela care a primit această putere mai presus de fire cată a se feri cu strășnicie să facă vreodată o minune în folosul său, au din fire deșartă, au din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
minunat mai întâi de norocul care l-a “lovit” acolo unde era el mai sensibil: pasiunea pentru istorie. Apoi i s-a năzărit ideea: de a se folosi cu nesațul care îi este propriu de sumedenia de informații cuprinse între tartajele cărțoaielor neobositului cercetător, pentru a oferi cititorilor - nu doar celor obișnuiți cu năravul lui - într-un alt chip, imaginea de sfârșit de Ev Mediu a unor stări de lucruri cu dublu sens de mișcare: dinspre epoca numită sclavagistă, către cea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
altul roșu. Înțeleg aluzia la comportamentul meu ursuz. La 8 martie, în prezența soției care zîmbește amuzată, Costică oferă replica bărbătească celor mai tinere dintre colege: un album. Mai bine zis un carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
meu ursuz. La 8 martie, în prezența soției care zîmbește amuzată, Costică oferă replica bărbătească celor mai tinere dintre colege: un album. Mai bine zis un carton tăiat și îndoit stîngaci în formă de tartaj. Celei care îl deschide, dintre tartaje îi apare un petic de lînă neagră din mijlocul căruia, printr-o tăietură, țîșnește un cartonaș lung, cu vîrf bont și boit cu creionul chimic. Izbind cu pumnii în masă, fetele își pierd sărita și se rostogolesc pe tăblie, hohotind
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]