949 matches
-
pronunța mamaia. Nu era un cuvant bun, emoțional vorbind. Mamaia a fost o fată frumoasă și harnica din Bărăgan, care s-a măritat în București. Emanciparea auto-indusa a inclus haine făcute la croitoreasa și adoptarea unui limbaj adecvat, de doamna. Tataia a fost mândru să o țină acasă, dar, fiind mai hâtru, îl amuză teribil că ea se dorea mai doamna decât era; ca dovadă, îi spunea Madam Kennedy. Îmi pare teribil de raqu că nu l-am cunoscut. Sunt zeci
Obscenitati absorbante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83064_a_84389]
-
tot de maturi - în diverse scopuri stilistice, în primul rînd cu intenție ironică, ludică. Nucleul stabil al categoriei e format din termeni ca papa, nani, buba, cîh, gigea, cuțu, nenea, tanti, hipocoristice ale unor termeni de rudenie (mămică, tătic, mamaie, tataie), sintagme tipice (papa bun, face nani, are buba), eufemisme pentru organele sexuale și pentru anumite procese fiziologice. Unele cuvinte par să aibă origine onomatopeică; chiar cele care sînt împrumuturi - ca buba (ucrainean), gigea (turcesc) - au adesea un aspect fonetic asemănător
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
femeie ("Sărut mîna, doamnă"), dar și a credinciosului către preot ("Sărut mîna, părinte"), ca și în raporturi guvernate de vîrstă și de o anume afectivitate: a copiilor către adulți (în primul rînd din familie), a tinerilor către bătrîni ("Sărut mâna, tataie"). Multe exemple atestă evaluarea pozitivă a formulei, considerate semn de bună educație: "polițist era și cel din patrula de circulație care a oprit-o pe prietena mea într-o seară și i-a cerut actele EXTREM de politicos, le-a verificat
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
El cu ale lui, noi cu ale noastre. Bine că mi-ai luat drumul din picioare! - a Încercat tatăl Elenei să se scuze. - Acum, că tot sunt aici, ce zici? Mai vine careva sau ne apucăm de treabă? - a Îndemnat tataie. - Nu, ăștia suntem!...Poate tata, dar cine știe... - Vine! Trebuie să vină! - s-a amestecat Elena În vorbă. Mi-a spus mie... - Să fi luat, acum, Înainte, una mică! Mai prindem putere, ce ziceți? - i-a Întrebat Gheorghe, stânjenit. - Una
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
și moș Gogu, tatăl lui Gheorghe. Stătea cu baba lui, singuri, dezlipiți de sat, Într-o casă, În gura unei vâlcele, rupt parcă de lume. Acolo, crescuse și Elena. Singură, doar ea și pajiștele de pe dealuri. - Scăpă! Aoleo, scăpă! Păzea, tataie, că te mușcă arătarea!, s-a amuzat ea, care trăia momentul ca pe un spectacol al copilăriei fără de sfârșit. - Hai, bă, moș Gogule, nu vezi că fără dumneata nu suntem buni de nimic? - a glumit și Ghici În timp ce el și
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
după ce a tras cu urechea. * * * Elena m-a privit atent și a clipit. Era, oarecum, mândră de el. Ce-i drept, cuvintele bătrânului m-au Înduioșat. Erau cu tâlc și nu Întâmplător spuse. - E, vezi? Ți-am spus eu că tataie ăsta, al meu, e om Înțelept? A văzut lumea și cu ochii, și cu mintea, și cu sufletul. Tu ce zici? Din nou, am rămas mut și iarăși m-am făcut purpură, ca În fața unui Dumnezeu, la spovedit. - Pentru colind
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
roată și a oftat. - Gata! Cu cei de-acum s-a sfârșit! Ceaușescu, cât a fost el de Ceaușescu, s-a urcat În elicopter și... Mă, nene, nu știu ce să zic... parcă, totuși, nu-mi vine să cred că a fugit! - Tataie, e revoluție! Poporul face revoluție! - i-a zis Elena - Dumneata n-ai văzut? Că ne-am uitat Împreună la televizor! - Poporul face ce i se spune!- mânca-o-ar moșu`! - Mă, tată, mai bine hai să schimbăm vorba, ne mai
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Mda, am găsit!" Și spuse cu voce tare și sigură: - E unul - un străin, un intelectual, un evreu: Îl cheamă Freud. El e! 5. Cele trei întrebări Trei întrebări îi puseră lui Adam, la bătrînețe, ai lui stră-stră-strănepoți: - Cum era, tataie, Grădina, mare sau mică? - Nu mai ține minte moșul la anii lui, of, of, of... - Cum era Șarpele, bun sau rău? - Vaaai... a uitat moșul, că e bătrîn tare... of, of... - Dar mama Eva? - Uau! 6. Reciclarea Șeherezadei Așa cum știi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
din fiecare zi, cu pantalonii căzuți sub buric și palmele ca niște evantaie de plastic, viu, real și fără de care viața ar fi foarte tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de bărbați bățoși și cu țâfna pusă, nenumărații tataie care mișună pe toate coridoarele clădirilor impozante, în birouri capitonate, îngenunchind fetele surâzătoare și indiferente, care se mișcă și ele nestingherite de la un tataie la altul. Cico, născut și el dintr-un tată foarte egoist și din sângele unui bunic
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de bărbați bățoși și cu țâfna pusă, nenumărații tataie care mișună pe toate coridoarele clădirilor impozante, în birouri capitonate, îngenunchind fetele surâzătoare și indiferente, care se mișcă și ele nestingherite de la un tataie la altul. Cico, născut și el dintr-un tată foarte egoist și din sângele unui bunic insurgent, are amândouă emisferele cerebrale capsate pe toți bărbații din lume, de la bărbatul legitim al femeii care spală podele până la tatăl lui adevărat, care
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
89, rimînd sonor cu "lipsa de orice încredere în progres, democrație, liberalism": "mari coloane muncitorești coborau dinspre Drumul Taberei scandînd: ŤOlé, olé, Ceaușescu nu mai e!ť. De pe margine, entuziasmat, mi-am ridicat în văzduh căciula de biber salutîndu-i. ŤBravo, tataie!ť mi-a răspuns o voce din mulțime, risipindu-mi spontan stînjenitoarea idee că voi fi silit să particip la noua orînduire a țării". în acest marasm decent, posedînd gustul "acelui bitter suedez însumînd amărăciunea a treizeci și două de
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
murit încă nimeni. "- Dar eu cu cine votez?" Câte himere, reverii ciudate mă gântuie! Astrele tocmai se pronunță, iar eu mă simt, singuratic necunoscut, cam turmentat, acesta este cuvântul. Să fie vorba de Lola Pușcă?, de Cutreierătorul-de-mări? Luminează-mă, călătorule. "- Tataie, cum de te-ai strecurat aici în mijlocul nostru. Cine te-aduse? Ia vezi ce mai e pe acolo, jos!" Și-mi dădu un scurt brânci profesional, prin ușa care se deschise, aruncând înăuntru proaspeți fulgi de nea, zmulgând din mâinile
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
înainteze îndepărtatul capăt de arc al golfului, pierzându-l în irizări, în stropii microscopici ai valului, în fâșiile de văzduh ale nămiezii sau înserării. De câte ori n-am privit, rătăcind pe râpele înverzite a ceea ce a fost odinioară Trei papuci și Tataia - râpe conturate de galbenul rapiței și de ruginile argilei - de câte ori n-am privit Capul Midia? Linia îngustă de țărm care se avântă în mare nu răpește acesteia nimic din misterele infinitului. Ea numai face ca visarea să-și afle țesută
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
după care îi lasă-n pace. Ăia se sperie, se dau puțin înapoi, după care revin la poziția inițială, ca să nu piardă startul. Cum se va elibera o masă, cum primii din coadă vor fi luați de-o aripă de tataie Baffetto și cărați cu mână forte înăuntru. Bine, depinde și de câte locuri are masa. În funcție de câte locuri se eliberează, tataie reorganizează coada. Dacă s-au eliberat două locuri, iar primii din coadă sunt un grup de patru, ăștia vor
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
piardă startul. Cum se va elibera o masă, cum primii din coadă vor fi luați de-o aripă de tataie Baffetto și cărați cu mână forte înăuntru. Bine, depinde și de câte locuri are masa. În funcție de câte locuri se eliberează, tataie reorganizează coada. Dacă s-au eliberat două locuri, iar primii din coadă sunt un grup de patru, ăștia vor rămâne să mai aștepte, iar fericiți vor fi următorii doi. Iar, dacă s-a eliberat o masă de opt locuri și
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
primii din coadă sunt un grup de patru, ăștia vor rămâne să mai aștepte, iar fericiți vor fi următorii doi. Iar, dacă s-a eliberat o masă de opt locuri și, în fruntea cozii, nu e nici un grup de opt, tataie va lua de-o aripă două cupluri, plus un grup de patru și le va trânti la aceeași masă. Sau patru grupuri de doi. Sau un grup de șase și un cuplu. Totul pe bază de lătrături în italiană la
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
balustradă, ca să nu alunece, Doamne ferește, și să cadă, atunci când le urcă. Mamaie a fost iute și blândă. Blândă mai este și acum. Nu am văzut-o niciodată, absolut niciodată certându-se cu cineva. Și am stat cu ea și cu tataie de la 10 luni la 6 ani, după care în toate vacanțele, până am terminat liceul. Nu am văzut-o nici certându-se și nici vorbind de rău pe cineva. Am și întrebat-o, de curând, dacă s-a certat vreodată
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
trecea, o mângâia și-i zicea “Mânca-o-ar mamaie!”. Eu aveam obiceiul să plec prin sat fără să spun. Mă căuta cu orele, până dădea de mine pe la vreo băbuță din vecini. A fost nevoită să-l pună pe tataie să-mi lege poarta. Aveam vreo 4 ani, l-am văzut și m-am interesat de ce o leagă: “Eee, o leg să nu intre hoții”, mi-a zis. “Lasă că știu eu, o legi ca să nu mai plec eu”, a
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
a zis “Nu!”, dar mamaie a intervenit prompt: “Uite ce e, acuma sunt la mine și eu le dau voie să se ducă, când or fi acasă, decizi tu, dar acuma eu hotărăsc. Hai, duceți-vă!”. Și ne-am dus. Tataie e mare, cât un munte, morocănos și blând. Vorbește puțin, foarte puțin, și poate să pară aspru, dacă nu-l cunoști. Nouă, nepoților, ne zice “‘tu-ți grijania mă-tii”, dar ca pe-un fel de alint. Cu mamaie s-
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
vorbă, darămite c-un pai. Niciodată, jur. La țară, femeile sunt înjurate la greu, bătute și înșelate, mamaie a fost tratată toată viața cu o blândețe și o gentilețe extraordinare. Da’ nici ea nu i-a vorbit vreodată urât lui tataie. Îl ceartă doar când se așează la masă, fiindcă își pune mereu ciorbă pe el: “Hai, mă, Niculae, iar ai pus pe tine?!”. Tataie râde rușinat, iar data viitoare pune din nou pe cămașă măcar niște sos, dacă nu ciorbă
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
o blândețe și o gentilețe extraordinare. Da’ nici ea nu i-a vorbit vreodată urât lui tataie. Îl ceartă doar când se așează la masă, fiindcă își pune mereu ciorbă pe el: “Hai, mă, Niculae, iar ai pus pe tine?!”. Tataie râde rușinat, iar data viitoare pune din nou pe cămașă măcar niște sos, dacă nu ciorbă. Tataie e supergospodar. Și acum, când are deja peste 80 de ani, se scoală la 4 dimineața și aleargă non-stop. Mă ia cu leșin
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
Îl ceartă doar când se așează la masă, fiindcă își pune mereu ciorbă pe el: “Hai, mă, Niculae, iar ai pus pe tine?!”. Tataie râde rușinat, iar data viitoare pune din nou pe cămașă măcar niște sos, dacă nu ciorbă. Tataie e supergospodar. Și acum, când are deja peste 80 de ani, se scoală la 4 dimineața și aleargă non-stop. Mă ia cu leșin când dau telefon și aflu de la mamaie că el e plecat cu măgărușul la câmp. Când eram
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
Sau câte zile a adunat el la momentul la care-l întrebi. De când a mai îmbătrânit, a devenit și el bisericos. Îl căra mamaie la slujbe și-l punea să mănânce de post, ceea ce, pentru mâncăul care a fost dintotdeauna tataie, nu era chiar ușor. Acum, ea nu mai poate merge până la biserică și se duce doar el. Acum mai mulți ani, am întrebat-o pe mamaie despre povestea lor de dragoste. Mi-a zis că “a luat-o de-acasă
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
la părinții tăi. A luat-o, apoi și-au făcut cu mâna lor casă. Ei doi, singuri, au ridicat-o. Au făcut doi copii, iar copiii le-au făcut nepoți. Când e ziua lui mamaie, tot timpul îi zic lui tataie să aibă grijă de ea. La un moment dat, de curând, Niculae cel morocănos și blând, care vorbește puțin, mi-a zis ceva ce m-a lăsat mască: “Am grijă de ea, cum să n-am grijă!? Ca de-o
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
pune conserve în tot felul de borcane, borcănașe și sticluțe. Nici un borcănel nu se pierde, nici o sticluță nu se dă la gunoi, nici măcar alea mici de Prigat, grăsuțe la bază și înguste la gât. Într-una de-alea a pus tataie al meu ardei iuți, pe care ni i-a livrat spre consum. Niște ardei mici-mici și iuți-iuți (exact ca femeile mignone cu temperament. ), cu care eu mi-am pus mintea, în ultima vreme, într-o frenezie. Am mâncat până le-
Ardeii iuţi din sticluţa de Prigat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21289_a_22614]