362 matches
-
aluneca în banal și derizoriu. Ce ghinion! Pe T.M. îl venera, citise pe nerăsuflate Casa Buddenbrook și Muntele vrăjit, fusese uluit de culmile atinse în înțelegerea tipologiilor, în inventivitatea fabulației, în miza discursului narativ. Față în față cu marele om, tatonând sfera de sus a creației, s-a simțit invadat de același simțământ de crispare, nu putea decât să se bâlbâie, să mormăie ceva nedeslușit. Încercase să lege o discuție cât de cât cu miez cu cel care recunoscuse simplu, fără
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
ocup într-un alt articol). Peste intriga stufoasă, cu explicații limpezi, în ordinea concretului, se conturează un suprafundal cu noime nedivulgate. "Oamenii fac ceva, dar gîndesc la altceva", e o generalizare încă elementară pe care o face autorul, fiindcă abia tatonează indefinitul, stratul nelămurit pînă la capăt. Mă întorc, cum am făgăduit, la tezele lui Jacques Derrida, în discursul menționat, despre ștergerea hotarului dintre vis și trezie și decepția trăită de insul respectiv de a nu mai putea reface ce s-
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
alt punct de orientare a lecturii critice. Nu patetic semnificativă, de-a curmezișul vederilor lui Marin Sorescu. În schimb, cu un spor de veghe asupra înțelesului estetic dat de trepidanta rumoare vitală a poetului, prea sensibil ca să nu se întărească, tatonând curajul, prea lucid ca să nu aibă mereu dinainte dimensiunea utopiei. Aș evoca cele șase cărți ale ciclului La Lilieci. Satul lui, pământul unic, matricea și leagănul vieții, dar și loc al întoarcerii definitive, ai căror oameni se întrupează în câmpurile
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
de ipostaze grotești, abia schițate în jocul eteroclit ce le înlocuiește îndată cu altele, fără a adînci nimic, fără a se fixă la nimic, într-o alunecare aparent veselă ce traduce simțămîntul libertății. E o libertate euforica, senzuala, care se tatonează pe șine la nivelul primar al suprafeței născătoare de fi-guri caleidoscopice (adîncimile sînt puse în paranteză, dramatismul e formal izgonit). Dublă evitare, a realului și a eului, duce la dezorganizarea structurilor conceptuale că și a celor percepționabile, cărora li se
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
și mai secătuit. După serialism, lumea muzicii a mai fost locuită de câteva spirite tutelare, care însă s-au derulat simultan și nu ca până acum, în consecuție. Aleatorismul, spectralismul, acusmatismul, curentul arhetipal, minimalismul, repetitivismul, noua complexitate, noua simplitate au tatonat, fiecare în parte, impunerea la scară planetară, mulțumindu-se în cele din urmă doar cu stârnirea interesului local al diverselor team-uri componistice. Or, risipirea treptată a probabilității de funcționare a unui spirit coagulant, omogenizator face ca fenomenul globalizării să
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
chiar o plăcere, cum s-ar crede. Dimpotrivă. Dincolo de logistica respectivă - diplome, sala pentru desfășurarea festivităților, invitațiile, protocolul - una dintre cele mai mari bătăi de cap ți-o dă reunirea autorităților în ziua cu pricina. Cu o lună înainte, eu tatonez terenul, îl consult și pe primar, și pe prefect, și pe președintele Consiliului Județean, care, la rândul lor, își consultă agendele, se arată amabili și îndatoritori cu presa, dar o lasă încurcată că... „nu se știe, dacă apare ceva mai
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am intrat julindu-mi rău genunchii, Copil, ce caută un cuib de fragi, Și-mbrățișează crengile și trunchii, Îl
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
și, eventual, să modific din nou. Când mi-aduc aminte de mașina de scris nici nu înțeleg cum de aveam atâta răbdare. Și nici nu băteam foarte repede, asa că pierdeam foarte mult timp. E drept că pe atunci nu tatonam, nu mă învârteam în jurul cozii, știam ce vreau să spun ori păream că stiu... Reușeam să mă concentrez. Și dacă aș șterge totul și aș lua-o de la capăt?... scrisul e ca un monolog tăcut și ezitant ba chiar ușor
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
ajungea atît de departe. Sînt scene, complicate, care nu sînt acoperite de jocul actorilor, deși stradania lor este evidentă. Și atunci, se eșuează în stridențe. Limbajul teatral al lui Măniuțiu se dovedește de-a dreptul sofisticat pentru o trupă ce tatonează performanța, o miroase, dar, important, și-o dorește. Sînt convinsă că pentru ei este foarte importantă întîlnirea cu acest regizor și cu lumea lui. Este ca un dar la început de drum în teatru. Mă întreb, însă, dacă nu i-
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
Cătălina Gubandru, Cristina Bercuci și Gabriel Luca (ultimul de la Opera Națională din București), cu contribuții ale unor actori, precum Raluca Botez, Petre Voicu și Florin Roșu, coregraful a conceput un spectacol care pleacă de la lumea visului unui copil. Primul act tatonează în această direcție, prin mai multe episoade solistice sau de grup. Al doilea act însă nu mai are acest liant și, în plus, fiecare moment coregrafic, de pe tot parcursul spectacolului, este izolat de celelalte, prin stingerea completă a luminii, ceea ce
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
socialiast". Pus "în situația, nu tocmai comodă, de a împăca încă o dată exigențele de principiu ale angajării politice cu cele ale unui program poetic novator", după cum arată Ion Pop în minuțioasa Prefață a cărții de care ne ocupăm, Gherasim Luca tatonează o soluție medie, un compromis onorabil. L-a dezamăgit, evident, excesul propagandistic pe care-l ilustra aripa comunizată a suprarealismului ce nu ezita a taxa mișcarea lui André Breton drept o dovadă a decadenței erei burgheze. Astfel încît, spre a
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
Interviul făcea parte din ființă ei. Îl prelucră cu plăcere, ca un meșter priceput, pentru care lucrul e o bucurie. M-a impresionat. Țîța Chiper era intervievatoarea ideală. Nu ar fi trișat luînd interviuri scrise, trebuia să vadă omul, să tatoneze terenul, să descopere calitatea "aluatului ", să-l pipăie cu întrebarea. Avea darul de a întreba în așa fel încît să scoată maximum de omenesc de la interlocutor. Nu-l manipula și nu caută strălucirea cu orice preț. Se plia pe structura
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
Asta pot toți! Dar să pleci spre Galați în zori, cu un tren împuțit și rece, nu-i dă mîna oricui... În trenul acesta ultracivilizat, lumea se-ncinge la discuții iute după plecare. În stînga mea stau două femei. Se tatonează reciproc. Una ca să se năpustească cu întrebările, cealaltă, ca să vadă cui întoarce răspunsurile. Timp de trei ore cred că s-a spus tot. De ce a plecat fata în Suedia, fata e frumoasă, ce diferență e între ei, prăjituri ca la
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
în întregime, o apologie a scrisului "haotic" în deplin acord cu propria-i structură interioară și cu propria existență socială: "Avantajul scrierii fragmentare este că-ți permite să fii incoerent. Nu vreau să am o linie de gîndire. Vreau să tatonez" și "Idei ce se vor serioase, aiureli, lamentații, idei conformiste, idei deșuchiate. Nu vreau să dovedesc, să conving, să stîrnesc rîsul... să tulbur. Tot ce vreau e să pun în scenă această diversitate, acest talmeș-balmeș cu care sînt bine înzestrat
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
nu era oare noaptea pe care și-o doreau? Eram vreo cinci sau șase care ne zbenguiam în apă... ne jucam de-a "dolce vita" felliniană cu o satisfacție balcanică. Constantin Chiriac vorbea despre proiecte de viitor, iar Silviu Purcărete, tatonat pentru o posibilă colaborare, se declara dispus să accepte, doar cu condiția de a nu-și ține cursurile decât acolo, în apă; eu însumi le aminteam celorlalți despre alte asemenea nopți, dialogul era calm, în ciuda agitației din jur. Să plutești
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
odată în pragul erei iubirii, erei lui Iisus...". Așadar C. D. Zeletin e un spirit complex ce-și asumă laolaltă creația, ființa, cultura, credința, în creuzetul discursului său de-o melodioasă omogenitate, însuflețit de convingerea unei "taine" a vieții, irezolvabile, tatonate prin înmănunchierea mijloacelor interdisciplinare pe care le are la îndemînă, mijloace care-și depășesc segregarea grație fiorului sacru indus de autor în plăsmuirile sale. La împlinirea a șapte decenii de viață, îl salutăm cu emoție ca pe una din figurile
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
care o arăta anarhiei și extremismului, chiar dacă ele presupuneau utilizarea violenței, curgerea de sânge. Când au izbucnit la Paris în 1968 demonstrațiile în piețe și parcuri, filosoful n-a putut vegeta în casă, a ieșit șchiopătând, târând picioarele după el, tatonând fiecare pas deoarece vederea nu-i mai funcționa. În mână avea o proclamație, un apel la revoltă și nesupunere, cerea răsturnarea ordinei de stat. Depășiți de circumstanțe, polițiștii s-au adresat președintelui țării, generalul de Gaulle, cel care era vizat
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
selecția poemelor elvețiene. La instalarea acelei stări a avut rolul ei o altă întîmplare din noaptea trecută: cineva a pătruns iarăși în curte. Am găsit urme de încălțăminte, un stîlp al gardului rupt și plasa de sîrmă îndoită. Așa a tatonat și anul trecut, înainte de a-mi fura bicicleta. Cum voi suporta și această frică? Nu e destul povara ce-o duc? îl rog pe Dumnezeu să-mi dea tărie. Singurătatea doare din ce în ce mai mult. Eu am văzut în ea calea spre
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
toate eforturile precarei lor existențe în permanentă levitație este să-și clădească un cuib unde să-și depună ouăle și să procreeze. Toată vremea zburătăcesc de colo colo în căutarea unor înălțimi unde nici o pisică nu poate să se avînte, tatonează "locația" potențială și ambianța, fie că e vorba de pragul (destul de lat) al unei ferestre de la mansardă, o porțiune de balcon sau de acoperiș, ba chiar un colț de pod. Emițînd fără preget bine-cunoscutele lor sunete gîlgîite, odată hotărîrea luată
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
provizoriu, până la numirea noului director, afacerile direcției artistice, ceeace nu prea mă încântă, pentru că în felul acesta sunt puțin vârât în chestiuni de cari fug de atâția ani. Noroc că lucrul este trecător, dar m’am înspăimântat când s’a tatonat pe lângă mine zilele trecute pentru preluarea răspunderii à long aller! Aud acum că va fi numită o persoană neutră, nu dirijor, care să se ocupe de bucătărie, fără prea multă mână liberă și care va avea în jurul lui 3-4 dirijori
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
fi oprit ostașii găseau cald și o mînă de paie așternută pe jos. Cădeau rupți de oboseală, pătrunși de umezeală pînă la os. Era în noiembrie. Ploua întruna mărunt și rece. În ziua de optsprezece pîndarii zăriră dușmanul. Se apropia tatonînd, în șiruri răzlețe peste ponoarele negre. Românii traseră primii. Surprinși, nemții se culcară la pămînt cu mantalele lor lungi peste care se încrucișau tot felul de curele. Ciudat era că aceste curele nu-i stînjeneau ci părea să le folosească
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
-l rosteau în șoaptă, împreună cu actorii. Am văzut și spectatori care îl auzeau și-l vedeau pentru prima dată. Formidabilă reacție! Prezentul sorbea voluptos aventura trecutului. Sub ochii mei. Gesturi minimale, expresii-mască, plăcerea de a spune un text, de a tatona, acasă la Ionesco, reacția noastră. Dincolo de orice, mi s-a părut că emoția a fost cea în care ne-am dat întîlnire viciați și inocenți, profesioniști și amatori, cu background sau fără. Înaintea spectacolului, orașul era cuprins de o teribilă
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
Sisi într-un fel de joc de societate care nu era lipsit de diversiuni și în care zvonurile jucau un rol cît se poate de important: "...Astfel că le spusese (Schechter), tam-nesam, că Ana Pauker primise misiunea de la Moscova să tatoneze Mișcarea în vederea unei înțelegeri... Dinu habar n-avea. Era o bombă. La început crezuse că era vorba de o capcană comunistă, în care Schechter nimerise fără să-și dea seama - nici un moment nu l-ar fi bănuit de rea-credință. Dar
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
însemnat libertate, libertatea poeziei de a fi ea însăși. De-a se întemeia exclusiv pe șine, iar nu pe un mesaj, pe un "conținut" exterior ce ar trebui slujit, disponibilă unor experiențe de program sau (și) formale, care să-i tatoneze cu temeritate limitele, precum dadaismul, suprarealismul lettrismul etc. Dar contrariile se atrag. "Excesul" de libertate duce la un soi de spaimă de libertate, reînviind astfel un arhetip antic, descris de E.R. Dodds, în legătură cu vechii greci, a căror mentalitate "deschisă" s-
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
pledoaria în favoarea adevărului și a echitații - teme care îi insufla o ardoare în inflexiunile vocii - nu toată lumea tresaltă, cuprinsă de aceeasi exaltare. În conversațiile purtate la București cu interlocutori din diferite compartimentări ale societății, nu doar din mediul cultural, am tatonat și acest subiect. M-am mirat auzind și murmure de dezaprobare. Încercînd să clatin un mutism prin întrebări iscoditoare, poate nu cu destul tact, mi se transmitea, în fine, mai mult în șoaptă, ca insistența în demistificări are și un
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]