101 matches
-
Cristea Enache scrie adesea despre limitele propriei profesii. E conștient că ea, critica, nu poate foarte mult în anumite privințe, dar nu crede că e o verigă de prisos între cititor și autor, ba, dimpotrivă, ar putea avea o funcție taumaturgică în cazurile (frecvente, după opinia sa) de "ciudată boală a prezentismului", care se manifestă așa: "Istoria începe cu noi, înaintea noastră a fost ori un deșert, ori un pre-postmodernism etc." Critica lui Daniel Cristea Enache pune mereu față-n față
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
îmbătrînirii există în sîngele muzicii savante și o genă a însingurării, a izolării. Dacă în faza primordială ori în cea sintonică "muzicienii", alias membrii unei colectivități, produceau și reproduceau laolaltă, într-o funciară consonanță, faptele sonore, fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui țarc de muzică așa-zisă contemporană. Compozitori (poate mai mulți ca niciodată), interpreți (mai mult histrioni decît veritabili), un public (cît să încapă la
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
de sărutul dat leprosului care este mai întîi un act de purificare. Cum leprosul este impur, sărutul de caritate îl purifică. Dar poate și să-l vindece, așa cum a făcut sfîntul Martin sărutîndu-l pe lepros pe gură. În acest sărut taumaturgic, rolul salivei este important: Îndată ce saliva binecuvîntată, ieșită din gura sfîntului, l-a atins pe lepros, această ungere parfumată l-a vindecat de boală ce-l dobora" (Venance Fortunat). Sărutul dat leprosului este emblematic pentru abdicarea de sine într-un
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
care cedează de la prima întîlnire, cu ploi care se întorc în cer și mașini care se repară miraculos, cu vapoare care își șterg urmele pe măsură ce înaintează adînc în mare. Cu păcate care devin fapte bune și crime care devin isprăvi taumaturgice. Prozatorul britanic nu știe fizică și e bine că nu știe (ne ajunge Pynchon!), altfel ideea lui s-ar fi prăbușit în eșec, parazitată de complicate hățișuri scientiste, cu atingeri de SF care, aici, n-au ce să caute. Documentarea
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
poezia poate salva viața. Concept ce în chip firesc vrea să fie o provocare, chiar dacă poate fi înțeles și ca simplă dorință-rugăciune-conjurare. Poezia salvează viața este un adevăr în care Viorela Codreanu Tiron crede cu tărie, definind ast-fel caracterul taumaturgic al poeziei. Cu condiția însă de a avea conștiința că poezia înțeleasă în acest fel, nu este ceva exterior ființei noastre, ci ceva ce se află înlăuntrul nostru, ca și cum ar face deja par-te din noi. Este partea „magică” din
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
aventuros rece, de-o abstractizantă ținută, scurtcircuitată de artificiu, precum o vagă parodie a manierismului abscons, nichitastănescian. Incredulitatea se ramifică în figuri ale unei imaginații ostenite parcă de propria-i încordare, sugerînd o discreditare a textului în presupusa-i funcție taumaturgică: Creierul meu va descăleca de pe cal și se va culca lîngă ea și atunci/ cuvîntul iarbă va naște pămînt și cuvîntul cal va trage căruțe/ pline de cărți putrede scuturate din arbori/ pe jumătate deja ciugulite de păsări, bune doar
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
mediocre tremură de spaimă în fața criticii. Critica nedreaptă trebuie învinsă prin simpla evidență a meritului, care nu se cade neapărat să lupte, ci să fie. Pasivitatea senină, triumfătoare în fața agresivității. * Rănile te caracterizează mai bine decît orice alt factor. * Puterea taumaturgică a necunoscutului: Doctorul nu-i lecuiește pe cei care-l cunosc" (Isus, Evanghelia după Toma, 36). * Medicul Cehov despre discreția impusă suferinței: "Nu-i auzim pe cei care suferă și ceea ce e teribil în viață se petrece undeva în culise
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
și beneficiarul autoritar al unei muzici capabilă să îl ridice, prin ea însăși, în trufașe universuri profane, grație exersării exclusive a capabilităților estetice, concomitent cu abandonarea deo-centrismului ce a guvernat manifestarea suverană a funcțiilor etice (: funcțiile suprasensibilă, inițiatică, magică și taumaturgică). După Octavian Nemescu "factorul care a contribuit cel mai mult la degradarea și prăbușirea imaginii sacrale în muzică, în artă, în general, a fost ritualul spectacular și, în cele din urmă, civilizația occidentală care l-a născut și l-a
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
pe Apollo ca patron” - cf. Dicționar de simboluri, de Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt): “Urcat pieptiș numi vine să cobor/(AM FOST, UITAT ÎN IARNĂ, UN COCOR..)” - cf. Baladă la Uroi-Simeria. Sau, SOFIANIC-ESENȚIAL (“Sophia androginul din moarte înviind” - cf. Oarba empatie), taumaturgic („DIN MIEZ SPRE MARGINI VINE VINDECAREA” - cf. Baladă de septembrie): “În timpul cel mic, al duratei, COCOR,/din smulgere spre starea de zbor/Al inimii psalm niciodată nu piere.../ Stoarce SOPHIA din fagure miere/ Esența de leacuri,himere” - cf. Aumbre (amintind
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
COSMOS! - “cu moarte pre moarte călcând”): “Acea pasăre prea-înaltă plutind/Sub care inima ta se mai zbate/Numele și-l CÂNTĂ parcă murind”cf. Pasărea HAAR. Sau, din nou, echivalarea dublă, a Poetului și a Revelației, cu Harul Apollinic/COCOR, taumaturgic, întru thanatomahie: “Sub azimut bătrân COCOR/râzând eu MOARTEA MEA SĂ-MI MOR!” - cf. Cântec pentru Canon-Group. și, altfel și mereu la fel: “Logos străpuns ca rit al învierii...” - cf. Miel al durerii (variantă). Moarte inițiatică, autosacrificială, a Poetului, pentru
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
amenință singura ei formă de manifestare: imuabilitatea. Așa s-a întâmplat în epoca muzicilor primordiale, de sorginte totemică, în cadrul căreia orice manifestare rituală presupunea intransigența regulilor în fața celei mai palide alunecări în excepție. Am putea crede că muzicile primitive, magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel, atinse de dogmatism, căci dogmatismul se caracterizează tocmai prin aceea că nu admite excepții de la regulă, excepția contrazicând-o fundamental pe aceasta din urmă. 2. Excepții care confirmă regula. Bunăoară. în polifonia vocală a
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
fie nu un vas pe care îl avem de umplut, ci un cămin ce trebuie încălzit. Iar procesul încălzirii cunoaște trei faze, funcții ale administrării plăcerii la impactul cu opusul muzical: 1) muzica mă poate reface (având în principal conotații taumaturgice în planul imanenței somatice, dar și psihologice); 2) muzica mă poate preface (operând la nivel spiritual, transcendental); 3) muzica mă poate desface (subminând sufletul și smintind mintea). De aici și până la a interpreta plăcerea ca fiind un Ianus cel
Ascultând muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/84203_a_85528]
-
amintește viitorul"), mă mulțumesc a înregistra reacțiile prezentului ca pe un soi de eșantion concomitent al perioadelor revolute și al celor ce vor veni. Un optimism exacerbat, de factura idealizării naive a "intrării în Europa", a instaurării unei democrații perfecte, taumaturgice, ni se prezintă din capul locului deplasat. Sînt înclinat a acorda mai mult credit posturii circumspecte, mereu prudente, care nu pierde din vedere factorii endemici, de sorginte nu doar comunistă ci și fanariotă ori chiar cu mai lungi rădăcini balcanice
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
durerea sufletească opunându-i durerea fizică. Desfășurarea în colectivitate a ceremonialului ajută la intensificarea și amplificarea senzațiilor. Astfel se ajunge, în formula lui Durkheim, la o "panică a tristeții". "Orgiile de tortură" provocate de durerea paroxistică sunt parte a procesului taumaturgic prin care travaliul / ceremoniile de doliu încearcă să șteargă amintirile și rănile dureroase. Frustrarea e individuală, dar e și colectivă: "La originea doliului se află senzația de împuținare pe care o încearcă grupul când își pierde unul dintre membri. Dar
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
foarte asemănătoare cu audiția muzicală a unei Triosonate de Bach. Nu mă miră că dr. Kafka respingea muzica clasică. Două entități de același semn, două opere de aceeași natură, două entelehii din același regn se resping reciproc." (din capitolul Jurnalul taumaturgic. Post it- uri despre K) O lectură cu bunele și cu relele ei, dar, în orice caz, nu lipsită de virtuți empatice și de merite expresive. Pregătiți-vă, în schimb, pentru ce urmează să citez. Găsiți aici și irelevanță, și
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
în sufletul oamenilor. Și devenea, printre altele, motiv de exorcizare a răului. Devenea o veritabilă armă de apărare a omului, în fața neprevăzutului. (Vezi și părerea Sf. Augustin vizavi de teatrul antic, acesta având, oricum am lua-o, și o valoare taumaturgică.) Ce-ar fi să-mi imaginez ce s-ar fi ales de crima Clitemnestrei bunăoară, dacă vestea uciderii lui Agamemnon ar fi fost transmisă de la emițător la receptor în câteva minute sau în câteva secunde, la TV. sau prin internet
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce duce spre dialogul cu cei morți În tăcere, și cu alte scopuri. Iar să dai peste ei ar putea Însemna o primejdie de moarte. Unii sunt de părere că e mai simplu să-i evoci pe răposați prin forța taumaturgică, smulgându-i din zonele unde se găsesc. — Acele zone sunt zonele lui Dumnezeu. Vorbești cumva de necromanție? De magia neagră? Augustino ridică din umeri, fără să răspundă. Crezi că sufletele morților ar putea fi forțate să vorbească cu viii? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Decembre al Corbului. " Și tristul decorum, și multul eben (pasărea dar, sigur, și bustul) făceau atunci deficiente silabele-prăpăstii, vida enunci-ație "nevermore". Aici, însă, auzuri florale, promovate, le interpretară necesar ca intervalul, numai, al unei albe combustii. Exauția prin uitare: faptul taumaturgic al Analysei, conferind existență străină și transferată, extremelor pulverizări. Răpusele tale Madeline, Lenore, Ulalume - condiții, desigur, gândului poetic - sunt din natura invaginată, negativă, și de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le menține, departe, printre coruperi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cuvinte din precizările realizate de către autor asupra lucrării ” Nu numai ghimpi”). Cum să încerci să descrii frumusețea reală în epoca relativizării sale evidente și, pe deasupra, să mai și convingi o umanitate de importanța receptării ei necesare, cu rol, în genere, taumaturgic?!... Este o întrebare care lasă loc de variate răspunsuri și nenumărate interpretări. Există, însă, în lumea postmodernă a momentului (cea care fuge inexplicabil de mult de sine însăși, afundându-se, practic, în nimic), un artist singular, cu identitate ușor recognoscibilă
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
secret, / Și cei din jur le pomenesc / Sub semnul unui nou poet.” Cursive și eufonice, curgând lin precum apele de câmpie, având răcoarea izvorului de cristal, poemele Virginiei Vini Popescu aduc o stare de liniște și binefacere spirituală, cu rol taumaturgic pentru oricine este deschis la ele. Iar în „Frumoasa Doamnă, Poezia” - autoarea scoate în relief și aceste binefaceri spirituale: „Ea, doamna noastră, poezia, / Unește inimi și trăiri, / Sădește-n lume armonia, / E mama scumpelor iubiri”. Poezia Virginiei Vini Popescu pulsează
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
durere!” - cf. Strigăt (10), p. 113. ...Uimitoarea Carte de Poeme a lui VIOREL SAVIN este, integral, o lecție de Bravură în Suferință, o lecție de Atitudine Hristică, Atotcompătimitoare Lucidă (afară de sinele său, total expus intemperiilor vieții-Trăire Efectivă și Hiperbolizat-Maximizată!), Grav Taumaturgică (dar total asumat, precum și total conștientizat, integral disecat trupul fizico-astral, spre minuțioasă exorcizare, într-un joc retoric necruțător!) - dar și avertizatoare de Vertigiile Apocaliptice, al căror miros se simte, tot mai pregnant, în nările dilatate de neliniști mistice! prof. dr.
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
privirile. Totul e gratuit. Fructele-poeme din volumul de față, parfumate și zemoase, stau gata să cadă în căușii noștri pentru a le gusta și a ne întrema ca după o lungă boală. Pentru că, s-a dovedit, poezia are acest rol taumaturgic. Ea poate nutri, potoli setea și tămădui sufletele, pentru că este plămădită din substanță divină. Adică din „acel ceva plăpând, înaripat și sacru” (după Platon). Poemele sunt produsul eului liric străfulgerat de darurile Duhului. În ele sunt amestecate ca-n alambicul
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
și la casele de rugăciune, unde sunt invitată sau unde mă trage inima. Dumnezeul meu este unul și același. Nu mi-e frică de El, îl iubesc firesc, face parte din tot ceea ce sunt eu”. Dar scrisul este pentru ea taumaturgic, modus vivendi, respirare: “Scrisul m-a ajutut mult în clipele de incertitudine, de singurătate, de disperare. Scriam, scriam ... Nu jurnale, nu scrisori care să rămână posterității. Inventam cioburi ale unei lumi ce era doar a mea. Aveam șansa să trăiesc
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
lumii apropiate și îndepărtate, fără a avea o clipă teama că ar putea deveni vulnerabilă. Ea spune în sinea ei: -Vedeți? Asta sunt! Nu pot să mă mistific, indiferent de consecințe. Despre rolul scrisului în edificarea omului și puterea lui taumaturgică, Melania Cuc are următoarea părere: “Noi suntem doar mărturistiorii. Scriem ceea ce vedem, auzim, mirosim, respirăm ... Imediat după noi, percepția scrisului nostru nu va fi defel relevantă. Trebuie să treacă generații, să se poată desprinde detaliu din întregul cețos. Putem fi
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
toată mărinimia lor, pentru că trebuie se intre mai întâi în conștiința cititorului, apoi, pe căile neștiute și nevăzute ale misterului universal, să inunde cu binefacerile ei planeta sufletească. Și mai cred că ne aflăm în fața unei poezii inițiatice, cu însemne taumaturgice, care, descoperind-o, surprinde și încântă. Ca orice artist-oltean care se respectă, poetul ne îmbogățește cu o operă literară, de necontestat, a viitorului. Autor, Eliza ROHA Referință Bibliografică: POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA / Marian Malciu : Confluențe Literare
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]