10 matches
-
temporalitate ideală” (Ion Pop). Și în cărțile următoare jocul rămâne mecanismul de producere a enunțului poetic atât la nivelul tematic, cât și la cel al practicii discursive. Șalul, eșarpele Isadorei (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) ilustrează un cameleonism al tautofoniilor, poemele fiind construite suprarealist. Cuvintele sunt amestecate, divizate, reașezate în pagină, astfel că limbajul poetic renaște mereu din propria-i cenușă: „Aeve-i șarpele-neșarpe,/mult prea învoalatul? (Pinii verzi,/mult prea în voal.) Tulpinii verzi/a Evei, șarpele,-n eșarpe/schimbându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
constrînsă/ a împărți cu noi grădina/ la bine și la rău, Marina." Episoade după episoade, scene mici dintr-o realitate paralelă. Una debranșată de la filmele alb-negru pentru toți, visînd color, luîndu-și modernitatea din obiecte (,după-amiaza unui Scaun") și melodia din tautofonii: "ca în Virgiliu. - Beau amar/ și cred că lacrimile n-au gust;/ și cred că lacrimile,-n august,/ ca în Virgil, iubeau amar." Invidiabila stare de pre-absurd... Zigzagată cu anecdote, care fac inocența spectaculoasă a unui poet mucalit: "Cutăruia, ajuns
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
pe ,joc", cît, mai ales, pe această ,proprie civilizație". Tehnica (joculară) a fost remarcată cu asupra de măsură, versurile lui Șerban Foarță fiind, practic, exemplificări obligatorii în dicționarele de figuri de stil la rubricile despre gama eufoniilor, aliterație, omofonie și tautofonie. (Mai puțin participativ decît Brumaru, Foarță este, mai degrabă, un contemplativ și un elegiac mai prețios. Tautofonia, acel perpetuum mobile sonor cînd aerul dintre cuvinte devine el însuși sunet, este un trop pasiv.) De unde, însă, inegalabila vervă asociativă, exhibiționismul lexical
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
măsură, versurile lui Șerban Foarță fiind, practic, exemplificări obligatorii în dicționarele de figuri de stil la rubricile despre gama eufoniilor, aliterație, omofonie și tautofonie. (Mai puțin participativ decît Brumaru, Foarță este, mai degrabă, un contemplativ și un elegiac mai prețios. Tautofonia, acel perpetuum mobile sonor cînd aerul dintre cuvinte devine el însuși sunet, este un trop pasiv.) De unde, însă, inegalabila vervă asociativă, exhibiționismul lexical, jongleria lingvistică cu care explorează posibilitățile lirice ale țesăturii de cuvinte ce acoperă lumea? (Splendidă această metaforă
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
mi-l asum, pentru motivul că Oltenia nu-i o putere etranjeră, în slujba căreia aș fi. - Oltean, de altfel, sunt pe sfert, mama născându-se la Mannheim (cu un cuvînt joycian: Mamannheim!), din alsacieni și levantini. - Dupa simpleroze și tautofonii au venit holorimele, care pot fi considerate un fel de "rime totale". Ce metempsihoza poetica ar putea urma după holorime? Ne recomandați " Un castel în Spania pentru Annia" și "Caragialeta", volume anunțate la Editură Brumar? - Dupa Holorime, logic vorbind, nimic
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
La polul opus, înregistrăm spiritul galic, salonard pînă la o avîntată prețiozitate. Spre a-și curăța spațiul textual de miasmele ce, în răstimpuri, îl inundă, cozeurul se dedă la subtilități verbale în care e neîntrecut (omonimii și omofonii, tautologii și tautofonii, dismorfologii ale vorbirii de tot soiul), care semnifică destinderile instantanee ale încordării spiritului jocular. E mica recreație a funambulului ce se cuvine a fi hiperatent la fiecare pas: „Dacă ți-aș răspunde în maghiară (din care, prin Ildiko, mai prind
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
Însă, sofisticatul său limbaj poetic nu mai derutează, ci mediază, la fel de fantezist, imaginile structurilor microscopice, încât jocul poetic este uneori chiar mai mult decât fascinația gratuitului cu care poetul ne-a obișnuit. Erudiția lingvistică nu mai ocultează tema, calamburul și tautofonia au dispărut, iar demersul poetic, oricât de neologic ar fi, iluminează (măcar în sensul familiarizării) obscuritățile vizuale ale imaginii pixelate sau ale complicatelor structuri fractalice: "Măriți de zece ori, - te bucuri / să vezi, acum, că zișii muguri / se-aseamănă (și
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
de drag teoreticienilor, îți inhibă mușchii zîmbetului. Ca să nu mai spunem că iubirea se măsoară în cifre (ani, înălțimi și, vai, conturi) și se află dezlegînd șarade. Capcane pentru oameni fericiți, după scripturi (și după citatul din Eminescu...). În stilul tautofoniilor e rescris Ecou tîrziu: "Orice ziar e eveniment, e,/ 'n grafemuri grave, un van portret:/ suspectă umbră, - al zilei Z.../ Orice ziar e, -n aieve, niente." Absurdul și nimicul, un cuplu gazetăresc amintind de urît și sărăcie, fac cît de
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
originalul Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, cu bogate "rezervații" de glose glossolalice. Cum nimic nu iese din zona de control a inteligenței asociative 6, poetul îmbracă benevol cămașă de fo(a)rță7 a pînzei de paianjen și își pune "tautofoniile" sub semnul lui Arachne. Să fie aici o revelație a unei realități secrete? Nu s-ar zice. Și totuși: "Paianjenul apare în primul rînd că o epifanie lunară",8 iar Christos e prezent în omofonele savant șîntocmite prin (în) sau
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
a simțit asta, Șerban Foarță și-a revărsat acumulările lingvistice extraordinare, dar și pe cele într-ale poeziei în sine, scriind eseu. Cei care n-au citit volumele Afinități afective și Afinități selective știu puține despre poetul omofoniior și al tautofoniei. Cu erudiția-i și spiritul asociativ bine cunoscute, Șerban Foarță face figură (senina) a unui cavaler livresc pornit cu surle și cărți într-un turnir de 30 de pagini luptându-se corp la corp cu cele câteva secole în care
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]