14,658 matches
-
Există oameni și oameni. Am citit articolul și vroiam să spun că nu simt nici un fel de aversiune față de ei atâta timp cât sunt oameni la locul lor: florăresele de exemplu și familiile lor care muncesc zi și noapte, sau șoferii de taxi, vânzătorii ambulanți, vânzătorii din piețe. Comunitățile de rromi care împletesc coșuri de rachița, care prelucrează metale, ne-au greșit cu ceva? Nemaivorbind de faptul că am întâlnit în viață oameni fini, școliți, educați, născuți din părinți rromi. Nu se deosebeau
Petreanu despre chestiunea rromilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82681_a_84006]
-
Dragoș Bucurenci Dacă ați mers măcar o dată în viață cu taxiul în București, știți despre ce vorbesc. Taximetriștii sunt cei mai nemulțumiți români. Și nu se sfiesc s-o spună. Fiecărui client, din nou și din nou și din nou. Îi supără politicienii, jurnaliștii, edilii, țiganii, patronul, șoferii proști, prostii făcuți
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
se poate numi viața, în Sodoma Balcanilor? V-ați prins unde bate moralistul nostru? Anul trecut, am rămas fără mașină la începutul iernii. Se făcuse deja prea frig ca să mă bazez doar pe bicicletă, așa că am mers două săptămâni cu taxiul. Rareori s-a întâmplat că șoferul să nu claxoneze, să nu se enerveze sau să nu-i ia față altei mașini. Patru taximetriști au fumat cu geamul închis, unul a mâncat șaworma, iar cel mai pitoresc dintre toți și-a
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
public. Este foarte foarte ieftin (fiind subvenționat la greu). Practic utilizatorii plătesc 24 de euro pe an și primesc un card cu care pot folosi bicicletele. Bicicletele se folosesc pentru deplasarea dintr-un punct în altul al orașului, ca un taxi. Ideea e să nu le folosești mai mult de o oră pentru o deplasare. Prima jumătate de oră e gratis, apoi costă 30 de centi până la maxim 2 ore, apoi, daca depășești 2 ore ești penalizat cu 3 euro/oră
Cicloteque. Ridică-te deasupra oraşului! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82834_a_84159]
-
mare ar fi trebuit să închidă de ZIUA EUROPEANĂ FĂRĂ MAȘINI pe întrega zi nu doar o arteră, ci majoritatea sau chiar TOATE arterele din zona centrală a orașului, pentru toate autoturismele ( nu și pentru mijloacele de transport în comun, taxiuri, vehicule ale serviciilor publice de urgență). Acesta este scopul unei asemenea zile - să vadă lumea că se poate și fără, că nu e sfârșitul lumii. Doar că așa ceva trebuie bine organizat și foarte din timp, de către municipalitate. Șoferii trebuiau să
De ce nu merg la Velorutie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82939_a_84264]
-
cluburile sunt invadate de o specie mutanta de homo partiens. Orașul e atat de viu încât mă urmărește mereu senzația că la plecare am decolat dintr-o cripta. Dimineață, la ieșirea din , suntem rugați să urmăm traseul pentru coadă la taxiuri, deși nu e nici o coadă. Vrem să sărim gardurile metalice, dar bodyguard-ul amabil insistă: șir, șir, this way, please! Îmi închipui că așa o ardeau românii în perioada pe care noi am numit-o ulterior decadenta. Ordine și disciplină
The new Babylon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83031_a_84356]
-
și dispare imediat ca un abur. Toate astea par un coșmar, un fel de vis urât din trecuta mea viață, când trebuia pur și simplu să dejoc planurile celor care mă urmăreau, luând tramvaie și autobuze la întâmplare și uneori taxiuri. Sunt aproape sigură că sunt cei de la Ambasada Română din Stockholm care �lucrează" astfel, după publicarea articolului meu despre Ceaușescu și situația disperată din România. Probabil că nu mai au acum mijloace financiare să plătească un spărgător și să intre
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
în picioare... să scape, prin oboseală, de întrebările pe care ți le pui ție însuți, pe care vă temeți să vi le puneți și pe care le puneți întruna celorlalți". Orașul care are ziua un aer maritim, orașul străbătut de taxiuri galbene, orașul spectacolelor, care noaptea pare acoperit de bijuterii, are o atmosferă fulminantă, în viață ca și în sălile de pe Broadway ("era o atmosferă pe care ne-am dori-o în Franța, unde publicul de elită este rezervat și se
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
genere oameni de vîrste înfloritoare, au făcut o investiție pentru sesiunile mai animate, care se lasă cu infarct și apoplexie. Răspunsul l-am aflat întîmplător, în aceeași zi: fusese un simpozion pe teme medicale. Participanții folosiseră salvările pe post de taxi. Poate nu se decontează. O economie de 25.000 de lei contează pentru buzunarul oricui, nu-i așa? În grădina Cișmigiu Cișmigiul a înflorit brusc: tremură de floare și l-a schimbat pe Bacovia cu Alecsandri. O dată cu soarele și pastelul
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
un fiu. - Mama mă-sii! - exclamă Ștein. Mama mă-sii!... Teppe îmi întinde o hârtiuță cu mâzgălituri. - Lungimea, - spun, - cincizeci și șase, greutatea - trei nouă sute. Lena se simte normal. - Mama mă-sii, - nu se potolea Ștein, - vin imediat. Iau un taxi. Acuma trebuia să chem fotograful. Îl sun pe Malkiel. - Vino să fotografiezi un copil pentru numărul jubiliar. Nevasta lui Ștein a născut un băiat. În treacăt fie spus, onorariul va fi dublu. - Tu vrei să scrii despre copilul ăsta? - Da
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
că puștiul lui e trecut la rebuturi. Însă Ștein știa deja. - Pregătești un material jubiliar? - Încerc. - Vrei să ne faci celebri? - Vezi, - zic, - e nevoie de o familie muncitoresc-țărănească. Voi sunteți intelectuali. - Păcat. Am scris deja și o poezie în taxi. Se încheie așa: În fabrici și în abataje Departe, pe alte planete Sunt patru sute de mii de eroi Și primul meu copil e printre ei! Ștein a stat pe gânduri și, deodată, a spus: - Înseamnă că totuși antisemitism există? - Așa
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
combină stilul gotic, renascentist, manierist, baroc și neoclasic. Tot aici se află și prima Universitate din America, fondată în 1551, Curtea de Justiție și Palatul Național, împodobit cu picturi de Diego Rivera. Traficul este inimaginabil, se circulă în autobuze, mașini, taxiuri - mici Volkswagen-uri gri și verzi - biciclete și lectici. Sunt polițiști la fiecare 500 de metri, câte patru, înarmați cu puști mitraliere, polițiști care te sfătuiesc să nu întârzii pe anumite străzi și mai ales să nu folosești taxiul. Aflăm ulterior
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
autobuze, mașini, taxiuri - mici Volkswagen-uri gri și verzi - biciclete și lectici. Sunt polițiști la fiecare 500 de metri, câte patru, înarmați cu puști mitraliere, polițiști care te sfătuiesc să nu întârzii pe anumite străzi și mai ales să nu folosești taxiul. Aflăm ulterior că în taxiuri se produc peste 200 de răpiri zilnic, că se produc jafuri în plină zi, că au fost omorâți chiar diplomați. Un adevărat Babilon modern. În el încap de toate, și casele de paiantă ale celor
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
gri și verzi - biciclete și lectici. Sunt polițiști la fiecare 500 de metri, câte patru, înarmați cu puști mitraliere, polițiști care te sfătuiesc să nu întârzii pe anumite străzi și mai ales să nu folosești taxiul. Aflăm ulterior că în taxiuri se produc peste 200 de răpiri zilnic, că se produc jafuri în plină zi, că au fost omorâți chiar diplomați. Un adevărat Babilon modern. În el încap de toate, și casele de paiantă ale celor care locuiesc ilegal, și bătrânii
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
3 a după-amiezii. Schimbasem avionul la Londra. Aveam o valiză mare și o geantă atârnată pe-un umăr. Înainte de a ieși din clădirea aeroportului, mi-au tăiat calea mai mulți indivizi, fiecare propunându-mi cu glas șoptit o cursă cu taxiul. Am negociat pentru o cursă până la Gara de Nord cu unul mai În vârstă, cu prestanță și ton civilizat. Am acceptat un preț foarte apropiat de prima lui strigare. Pe drum, am vorbit mai Întâi despre vreme și starea drumurilor din țară
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
mergeți? Avem microbuze În orice direcție!” „N-am nevoie, mulțumesc” - i-am spus iar. Atunci am băgat de seamă că un alt individ, asemenea primului, mă privea de la vreo cinci metri distanță, În direcția gării. În timp ce mașina care nu era taxi demara, am luat-o cu pas alert spre treptele de la intrarea În gară. „Unde mergi, bă, tămâie!” - m-am auzit atunci interpelat. Mi-am Întors fața spre individ și l-am privit mai bine. E oare „politically incorrect” să spun
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
de pe str. Ștefan Luchian nr. 12 C, nu departe de strada Mântuleasa a lui Mircea Eliade, soseau în flux continuu oameni de toate vârstele. Unii veneau pe jos, singuri sau în grupuri, alții coborau din mașini proprii, alții descindeau din taxiuri. Nu-și spuneau nimic unul altuia, cel mult se salutau discret, dar se vedea că era vorba de o întrunire. Aș fi putut crede că participau la o conspirație, dacă n-aș fi avut ca și ei, în buzunar, o
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
sintactică, iar altul înfățișează coagularea tipic postmodernă a poemului, cu iluzia că ne explică semnificația culorii oranj: "am stat acolo toată dimineața și am așteptat să îmi vină în minte un vers, primul vers, cînd a venit era într-un taxi oranj n-am avut cu ce-l nota și toată dimineața următoare am călătorit cu trenul spre sud mi-au rămas în minte acordurile pianului dezacordat, șuieratul locomotivei și nu mai știu ce miorlăit de renete (renete e cel mai
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
cineva, dar toată lumea îl înjură), considerat de patroni o povară, tolerată pentru blazon, iar de scriitorii cu lauri, "băiatul nostru bun la toate", în obligația de subordonare a căruia intră inclusiv cărarea bagajelor de la scara vagonului de dormit la ușa taxiului din stradă. În relația dintre această majoretă decorativă, care e ziaristul de cultură, veșnic de serviciu, și solicitanții săi, lucrurile se întâmplă cam așa: toți o invită la baluri și recepții, prezența ei e obligatorie, dă bine, intră deja în
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
În geam cerneală. În mijlocul camerei un fotoliu din mormântul lui Tutanchamon. Hârtia încă mai respiră dar greu. Cu nitroglicerină. Timpul meu. Trupul meu. Viața mea. Totul este pentru unică folosință. Sigură este numai umbra din colțul camerei. De ani crește taxiul negru. 1990 Ryszard Krynicki Nu că... Nu că... am numai o singură viață că aș fi putut să nu fiu că am pierdut credința încă din copilărie că n-am încetat să fiu credincios că citesc rușinat recentele versuri că
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
snobism îi este propriu, grefat fiind pe fondul „epocii de aur”, atît de cenușii: „În ultimul deceniu al dictaturii îmi plăcea să merg des la Constanța unde puteai cumpăra pe stradă țigări americane de contrabandă și unde șoferii particulari de taxi - lucru de neconceput în București - erau îngăduiți într-atît încît își aveau chiar «stațiile» lor. Plimbările într-un Mercedes 230 al unui proprietar care mi-a împărtășit estetismul pe străzi înroșite de frunzele salcîmilor îmi apar mitice după atîția ani”. Mediul
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
sale într-o limbă profetică și de neînțeles, cu gesturi ale mîinii stîngi, care par să cheme sau să spună adio sau să muncească aprig sau să iubească tandru. Adolf Muschg povestește că, fiind la Berlin, a urcat într-un taxi al cărui șofer era libanez și auzise de numele lui. “La Beirut nu mă cunoaște nici un taximetrist pe nume !” a mărturisit întristat moderatorul. La care, eu, autorul acestor rînduri, adaug: nici eu, șoferul fără clienți care vrea să-și gareze
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
De ce îl privesc pe șofer cu nerăbdare ?” Brecht a scris aceste versuri la bătrînețe, în RDG, probabil au un sens politic. Înțeleg că unii scriitori, în stalinism, aveau șoferi, poate puși să-i supravegheze. Ei bine, cel puțin nu chemau taxiuri sau nu căutau loc de parcare riscîndu-și pielea. Eu, în schimb, care nu sînt atît de înțelept să scriu Haikku-uri, mi-am parcat mașina cu oarecare nerăbdare, numai ca să rabd frigul din piața hărăzită spectatorilor și să mă încălzesc cu
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
că băiețelul are intuiție și merită primit fără ezitări în Clubul Apolodor. Un ultim invitat la ceremonie a fost hazardul: Clubul Prometheus se află exact lîngă stradă Apolodor ( lucru descoperit de cîțiva dintre noi ulterior), iar în fața lui staționa un taxi de la compania Apolodor. Personal, am avut din partea hazardului un pahar de șampanie cu care un chelner cu mers tremurător m-a stropit de sus pînă jos răcoritor, cum răcorește numai un vers despre pol sau despre "gheață unui răcitor". Stropitul
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
under Uncategorized Și când spun asta mă refer la acei șoferi de seară sau mai bine zis șoferi de Copou dar și șoferi fără apucături copoistice care încalcă regulile de circulație dar cel mă iimportant regulile morale din trafic. Excludem taxiurile și alte mijloace de transport în comun și ne vom referi în special piloților de copou, gafele, tupeul și nesimțirea lor. Cu siguranta vi s-a întâmplat de multe ori să fiți nedreptățiți în trafic de astfel de jmecheri de
Antimitocania de trafic sau jmecherii de Copou / AutoMotorClub [Corola-blog/BlogPost/94487_a_95779]