119 matches
-
în roman) poetul vorbește, pe de o parte, în numele său personal, ca narator, și, pe de altă parte, își face personajele să se exprime în vorbire directă (narațiune mixtă); în dramă, poetul dispare în umbra personajelor sale (...)172. Invocarea venerabilei taxinomii nu ar avea, în sine, de ce să pară inadecvată sau incomodă, nu mai mult, în orice caz, decât alte clasificări sau ierarhizări inevitabile în orice încercare de ordonare teoretică a câmpului literar. Însă iluzia retrospectivă prin care poeticile moderne (acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cea epică, subiectiv-obiectivă)175. În linii mari, întreaga confuzie pornește așadar de la o substituire (involuntară sau nemărturisită) a criteriilor. Dacă la Platon și Aristotel împărțirea fundamentală avea un statut bine determinat (referindu-se explicit la modul de enunțare al textelor), taxinomiile ulterioare, în special romantice și postromantice, nu mai înfățișează în schimb epicul, liricul și dramaticul ca pe niște simple moduri de enunțare, ci ca pe niște adevărate genuri, a căror definiție, „presupune dinainte și în mod inevitabil un element tematic
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
autorului dintr-un alt studiu, în care este adusă în prim-plan distincția între ficțiune și dicțiune. Dacă domeniul ficțiunii a fost dintotdeauna considerat drept „constitutiv literar”, domeniul pe care el îl denumește - din rațiuni ce țin și de simetriile taxinomiei - dicțiune (adică acela al literarității bazate pe criterii formale), se subîmparte, la rândul său, într-un nucleu constitutiv literar (reprezentat de poezie) și o zonă amorfă, a textelor non-ficționale în proză, a căror literaritate este condiționată de anumiți factori externi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
corespondențe și infiltrări dintre dinamica genurilor, pe de o parte, reprezentare și „extratextualitate”, pe de alta. În același timp - și la acest punct ne vedem nevoiți să îi dăm dreptate lui Dominique Combe - , chiar revizuită și redefinită în termeni „arhigenerici”, taxinomia tradițională a genurilor nu pare să ne ajute foarte mult în tentativa de a schița un profil exact al literaturii de astăzi. Oare nu cumva poezia, despre care Genette nu afirma altceva decât că tinde să se confunde cu liricul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
discursive (fie că e vorba de romane, jurnale, dicționare sau lyrics-uri de muzică ușoară), asamblate și combinate după o tehnică a bricolajului, ne dăm seama că ne aflăm în fața unor texte inclasabile, ce depun mărturie despre „noua funcție perversă” a taxinomiilor, oscilând între exhibarea mărcilor originalității și renunțarea ironică la orice tentativă de diferențiere 288 În plus, aspectul fragmentar al cărții nu are legătură doar cu convențiile scriiturii, ci trimite implicit la căutarea acelei „măsuri a timpului”, specifică pentru creația tondelliană
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Civilizației geto-dacice, influențelor culturale ale coloniilor pontice grecești, prezenței lui Ovidiu la Tomis, activității misionare și culturale a scriitorilor creștini din perioada străromână le sunt consacrate paragrafe succinte, dar relevante. Într-o tratare sintetică, despovărată de tentația recurgerii excesive la taxinomie și la recenzarea corpusurilor, este panoramată creația populară orală. În prezentarea perioadei vechi și în cea a începuturilor perioadei moderne, factorilor culturali (civilizație materială, răspândirea tiparului și circulația tipăriturilor, religie și organizare ecleziastică, ideologii, mentalități etc.) le este acordată o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
fără ele, deschizîndu-ți porii cum trebuie)..." ...prin Țara Intermediară Spre deosebire de Dan Stanciu (deși ,diferențele sînt de ordin vestimentar" cum spune propriul laitmotiv), Iulian Tănase este mai jocular și mai discursiv. El scrie mai relațional, poate prea controlat, construind o oarecare taxinomie a inconștientului poetic. Textul se dezvoltă apoftegmatic și, mai ales, în jurul noțiunilor suprarealiste familiare. Devine astfel și mai clară imaginea unei mitologii paralele, ușor parodice, atent construită cu personajele și simbolistica ei. Stările intermediare" și straniile evenimente, precum Congresul Hieroglifelor
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
și Bacovianismul constituie partea cea mai "grea" (plumb) a demersului hermeneutic. Cartea de față susține unicitatea lui Bacovia, astfel încât noțiuni ca "prebacovieni" sau "urmașii lui Bacovia" trebuie înțelese în liniile axiomaticei aprecieri anunțate de Theodor Codreanu chiar din început. Inclusiv taxinomia bacovienilor trebuie percepută ca atare. În contextul Resurecției bacovianismului, sunt analizate elemente care apropie și cele care diferențiază lirica ultimei perioade (relativ îndelungate, modernistă, în linii mari) de elementele ce definesc bacovianismul. "Din Suceava, Ion Beldeanu trece în ochii criticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în sine, sunt bune sau rele? Sau se situează dincolo de bine și de rău? Trebuie să le judecăm în funcție de ceva? Dacă da, în funcție de ce anume? Care le sunt finalitățile? Cum să răspundem dorințelor? Oare toți merită o satisfacție? Doar o taxinomie face posibilă o pragmatică a plăcerilor. Momentul este considerat în istoria filosofiei drept unul dintre cele mai celebre, și chiar începând cu cvadruplul remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele mai bune efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
demonstrarea, de către romancier, a carențelor pluriperspectivismului, n.n.) ea este folosită, beneficiind de puține "semne", ceea ce o face mai subtilă și mai pregnantă, deși greu de identificat la prima vedere."98 Am anticipat că imaginarul scriitorului oferă oportunități constatative ale unei taxinomii antinomice de tipul "aerian" vs. "pământean". Succint, G. Bachelard îi descrie pe aerieni ca înălțându-se cu ușurință datorită puterii lor deosebite, pământenii dovedind o mai mare inerție în intenția de a se desprinde de elementul htonic.99 Sexualitatea, dezideratul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
am axat cercetarea noastră pe didactica universitară care vizează doar dimensiunile gimnazială și liceală. Linii de evoluție și cercetare în didactica limbii române Lucrările publicate până în prezent care tratează aspecte privind didactica limbii și literaturii române sînt numeroase și permit taxinomii după diverse criterii: a). cronologic sau diacronic (criteriu signaletic, care înregistrează toate aparițiile din domeniu); b). după conținut: exhaustive (monografice) și secvențiale (care privesc limba, literatura din perspective specifice cum ar fi proiectarea, evaluarea, instruirea programată etc.); c). după scopul
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
se adresează mai întâi segmentului economic, social sau industrial al societății și se reîntorc foarte greu în învățământ ca mijloace implicite sau intrinseci ale predării. Ca urmare, școala este întotdeauna cu un pas în urmă. Se poate proceda la o taxinomie a acestor resurse materiale-suport în procesul de predare, fapt realizat de către unii specialiști, (vezi C. Cucoș, 1995, p. 193), iar această taxinomie este în primul rând una temporală sau diacronică. Se vorbește în această situație de generații sau valuri de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
intrinseci ale predării. Ca urmare, școala este întotdeauna cu un pas în urmă. Se poate proceda la o taxinomie a acestor resurse materiale-suport în procesul de predare, fapt realizat de către unii specialiști, (vezi C. Cucoș, 1995, p. 193), iar această taxinomie este în primul rând una temporală sau diacronică. Se vorbește în această situație de generații sau valuri de dezvoltare. Fără intenția unei descrieri extrem de precise, consemnăm că prima generație a fost asigurată de tăbliță și stylus, mijloace pe care le
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
se transmit de la o generație la alta, pe căi variate, fie informale (ca socializarea, practicile cotidiene, memoria colectivă, comportamentele individuale și interacțiunile lor sau comunicarea simbolică), fie instituțională (ca limba, educația, sistemele legale). Reprezentările sociale își au deci rădăcinile în taxinomii comune, în categorizări sau diferite themata, adică idei-sursă, arhetipuri, antinomii care determină „tematizări” ale discursului comun, dar și a discursului științific. Iar themata se transmite prin memoria colectivă: toate discursurile noastre, credințele noastre, reprezentările noastre "vin" din alte discursuri și
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
în sine, sunt bune sau rele? Sau se situează dincolo de bine și de rău? Trebuie să le judecăm în funcție de ceva? Dacă da, în funcție de ce anume? Care le sunt finalitățile? Cum să răspundem dorințelor? Oare toți merită o satisfacție? Doar o taxinomie face posibilă o pragmatică a plăcerilor. Momentul este considerat în istoria filosofiei drept unul dintre cele mai celebre, și chiar începând cu cvadruplul remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele mai bune efecte
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
planul secund folosit în scopuri descriptive creează o anumită tensiune, având în vedere că firul discursului este în slujba unei enunțări care suspendă dinamica intrigii pentru a desfășura un obiect în spațiu. Armătura unei descrieri întreține astfel raporturi privilegiate cu taxinomiile lexicale. Vom vedea acest lucru în cazul descrierii de la Zola. Începutul capitolului al doilea din Gervaise ne-o prezintă pe Gervaise și pe soțul ei Coupeau așezați la masă la "Crâșma lui nea Colombe", temă-titlu126 a descrierii, obiectul său: Crâșma
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adesea, sub forma enunțului ironic, ca modalitate fundamentală a ocurenței ludicului într-un gen considerat, ab initio, non-ficțional. Asupra acestui aspect vom reveni însă cu detalii concrete, dată fiind complexitatea sa. Analizând "modalitățile fundamentale ale textualizării", Paul Cornea propune o taxinomie comportamentală a autorului (producătorului) de text în virtutea intenției acestuia "de a stabili cu Celălalt o comunicare eficientă, de a instaura o comunicare prezumtivă ori de a experimenta resursele limbii însăși"45. Astfel, distinge între comportamentul referențial, pseudoși transreferențial și comportamentul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unei evaluări, relația dialogică, susceptibilă de a atinge gradul maxim de subiectivitate, vizează, de regulă, adversarul. Cât despre comunicarea unei prescripții, ea poate, deopotrivă, să fie orientată fie spre public (cazul manifestului), fie spre adversar (cazul scrisorii deschise). Alte posibile taxinomii ale argumentării trebuie să țină cont de anumite criterii, cum ar fi cel al obiectului polemicii, al naturii argumentului, al valorii de adevăr pe care-l vehiculează, al strategiei de argumentare. În ceea ce privește obiectul polemicii, Eminescu distinge între polemica ad rem
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
conținutistic, dar diferite ca întindere 102. E vorba, după cum însăși autoarea precizează, de o analiză a gramaticii discursului pamfletar într-o dublă direcție: a inventarierii gamei de procedee specifice pamfletului arghezian și a decelării metodelor artei sale polemice, avansând o taxinomie a principalelor direcții "în corelație cu intențiile pamfletarului". Angajarea într-un atare demers are ca premisă esențială tocmai absența unei investigații critice susținute asupra prozei, injust minimalizată, în favoarea liricii care a menținut vivace atenția criticii literare, cu precădere în deceniile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
contrastante sau puncte de vedere opuse, ci doar să aprofundeze o latură insuficient explorată. De aici, uneori, senzația de prea-cuminte conștiinciozitate academică, de oarecare obediență în (re)-formularea aprecierilor. Rigoarea observațiilor relevă însă un ochi analist pătrunzător și predilecția pentru taxinomii pertinente, de care nici un cercetător al publicisticii argheziene n-ar trebui să facă abstracție. Cu o altă energie hermeneutică, abordarea Ruxandrei Cesereanu, focalizată pe imaginarul violenței argheziene, oferă o perspectivă inedită, interdisciplinară prin care discursul pamfletar devine obiect fundamental în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ocurențe ale polemicității în economia de ansamblu a textului pamfletar. 1. Violența limbajului: fundament etic, intenție performativă, efect estetic. Privită gradat, pe o virtuală scară a ambiguizării discursului, violența limbajului arghezian cunoaște ca limită "de jos" acuza tranșantă (categoria, conform taxinomiei lui Halsall). Ea apare deseori în incipit, pretextând saltul în imaginar sau justificând ofensiva directă, în corpul textului, cu funcție de releu, reconectând lectorul la realitatea imediată sau, la final, luând aspectul inferenței polemice. În toate cazurile, acuza tranșantă se comportă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discuție. Acest aspect este, de altfel, reflectat de însuși sumarul cărții ce atestă într-o primă parte teoretică principiile lingvistice ce stau la baza ei, între care, în mod deosebit, antrenarea unor factori lingvistici și extralingvistici prin care se susțin taxinomiile operate. Este evident în această orientare scopul declarat al autorului de a scrie prin lucrarea să un capitol al "lingvisticii integrale" prognozate de Eugeniu Coșeriu, care să aibă în obiectiv "lingvistică limbilor", în sensul de cuprindere a imaginii generale despre
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în vedere: locul adjectivului (AN, NA, NA și AN), locul genitivului (GN, NG), natura adpozițiilor (prepoziții, postpoziții, prepoziții și postpoziții etc.), locul auxiliarului (AuxV, Vaux) etc. Compararea unor structuri sintagmatice elementare poate constitui un teren de aplicații practice pentru diferite taxinomii teoretice: română nu știu 3 2 italiană non șo 3 2 spaniolă no sé 3 2 franceză je ne sais pas 1 3 2 3' engleză I do not know 1 4 3 2 germană ich weiss nicht 1 2
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]