38 matches
-
stării ei de atunci, gazdele au așternut pe jos paie ce se ridică și se agață de hainele noastre așa cum trecutul se agață de viața noastră. Fularul meu mai poartă încă urmele trecerii pe acolo. Există, la aceste dineuri explicit teatralizate, o adevărată voluptate a travestirii ironice, practicată de actorii din trupa lui Odin: într-o seară, ei servesc la masă îmbăcați în costume "viscontiene", într-o alta se înveșmântează în "sud-americani", ca și cum sărbătoarea ar trebui trăită până în ultima clipă cu
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
premierii, n-a scos nici-un cuvînt despre această producție (ca nici despre Moartea unui comis voiajor, detalii parvenindu-mi de la alți colegi, mai... informați). Așa încît m-am hotărît să-mi petrec o sîmbătă seară în compania unui Robinson Crusoe teatralizat și nepopularizat, uitat pe insula lui pustie. Și am avut numai surprize bune. În primul rînd, sala a fost plină ochii, iar publicul extrem de receptiv. În al doilea rînd, regia spectacolului este semnată de un iscusit om de teatru, unul
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
stat, ca și în "soluțiile arhitectonice" pe care nu ezită a le oferi oamenilor de profesie: "Poate că aici să-și afle sorgintea virtuoasa politică de aservire a culturii, precum și ușurință cu care s-a instalat în primul plan realitatea teatralizata, ritualizata. Unul dintre semnele specifice ale national-socialismului și fascismului a fost estetizarea vieții politice (W. Benjamin, Die Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit, Frankfurt am Mein, 1963, S 47-51). La fel, în epoca stalinista, cu procesele ei publice trucate, cu
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
împlinirea a 40 de ani de teatru. Aproape totul se petrece în incinta unui simulacru de patinoar, pe suprafața căruia personajele, încălțate cu patine, fac piruete, se avântă pe gheață sau se opresc brusc. Există în acest spectacol o grație "teatralizată", o atmosferă diafană care netezește asperitățile realiste ale textului. De o vreme încoace mă atrage zăpada. Înaintea antractului ninge. Zăpada implică o mișcare pe verticală... trebuie să-ți ridici ochii ca să o vezi cum cade, să urmărești zborul lin al
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
un individ al zilelor noastre rebrenduit la comandă. Fără principii, lipsit complet de scrupule, dar năpădit de aroganță evidentă și de o atitudine duplicitară greu de înghițit, acest individ mărunt al spațiului politicard românesc (cu un vădit aer postmodern conștient teatralizat) prezintă un soi de „calitate” umană numită altădată defect, anume aceea de a minți fățiș și cu seninătate electoratul, fără a-și mișca vreo clipă nici cel mai neînsemnat mușchi facial. Mai presus de toate însă, personajul nostru analizat are
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
referitoare la comportamentul sexual sau domestic. (E. Muir, 1997, p. 98) Putem considera că charivari și rough music reprezintă un vocabular simbolic utilizat de o societate pentru a regla raporturile de autoritate și de conduită morală, prin recursul la forme teatralizate precum procesiunile, paradele, prezentarea publică a actului justițiar și a iertării, execuții și pedepse publice, dansul, etalarea unor embleme și efigii. Dar charivari se distinge de asemenea forme ritualice prin caracterul său popular și autonom și prin faptul că inițiativa
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și al XIV-lea, femeia adulteră trebuia să parcurgă goală străzile orașului, la fel ca și bărbatul adulter, dar acesta putea fi, În plus, biciuit de femei (H. Rey-Flaud, 1985, p. 133). Autorul citat vede În aceste rituri o evocare teatralizată a haosului, prin reîntoarcera la nuditate și prin inversarea rolurilor femeii și bărbatului: prima Îl ținea În lesă și Îl conducea pe cel de-al doilea. În plus, aș adăuga, aceste charivari puneau În mișcare mai multe inversiuni simbolice, fără ca
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aspiranților-mediumuri de a-și finanța ritualurile de inițiere prin căsătorie. Ceremoniile anuale, de căsătorie s-au rărit așadar; alterate, mai mult sau mai puțin dezarticulate sau avortate, ele nu mai atrag multă lume. Posesiunea pare aici mimată, aproape prefăcută, trist teatralizată și oferind spectacolul unei dereglări rituale conștientizate cu mâhnire de fiecare. Uneori geniile refuză chiar să se încarneze în mediumuri, care se mulțumesc să danseze fără concentrare sau bucurie sau preferă să stea la taclale între ele, fumând și bând
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
se opune intimitatea care pretinde un partener și care vizează stabilirea precisă a relațiilor. E intimitatea nordică, „anglo-saxonă”, mereu confruntată cu nevroza și tot atât de des respinsă de către aceasta. Jurnalul Virginiei Woolf e mai degrabă excepția de la o formulă aproape generalizată. Teatralizată, Împinsă Într-un cerc al confruntărilor, intimitatea de acest gen reașază individul la locul său firesc - parte a unei relații sociale bine stabilite. Ar mai trebui, poate, precizată condiția ontologică a intimității. Ca parte a sinelui, adică formă a „capitalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
inițial de staliniști pentru a îndepărta tentativele de liberalizare, termenul este preluat de intelectualii pregătiți să-și asume greșeala de a fi aderat orbește la dogme. Autocritica presupune renunțarea publică la formele fundamentaliste, transformându-se într-un fel de ritual teatralizat. Ceea ce anunță Eugen Negrici în 2003, Monica Lovinescu surprinde în 1977: în spațiul interdicțiilor, al limbii de lemn, al stereotipiilor prefăcute, al minciunii se scriu romane onorabile, "amestecând veridicul cu concesiile puterii într-un dozaj atât de subtil, încât viitorul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și de înnoire permanentă a plăcerilor. Hiperconsumatorul așteaptă surprize în medii înconjurătoare programate comercial, el caută universuri „nebune” ori feerice, experiențe și spectacole mereu mai halucinante. Se vrea înecat într-un flux de senzații excepționale evoluând într-un spațiu-timp fun, teatralizat, lipsit de riscuri și de inconfort. Dorește să acceadă la un fel de stare magică sau extatică cu totul deconectată de la realitate, la o stare de euforie ludică ale cărei început și sfârșit sunt perfect cronometrate, ca la cinema. Nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
seamă de spectatori, așezați în spatele gratiilor, ca în spectacolul lui Peter Brook, sunt invitați să asiste la reprezentație. Astfel apărați, ei îl supraveghează de la distanță pe Sade, care, la rândul său, îi supraveghează pe actori. Între aceste două dispozitive puternic teatralizate, agentul de legătură nu poate fi decât directorul ospiciului care, prin însuși statutul său, „supraveghează”. El este singurul care poate să transgreseze limitele și să treacă de la un cadru de supraveghere la altul, căci este socotit a priori îndreptățit să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
oglinzilor, ficțiunea salonului versaillez și realitatea unei săli de teatru din zilele noastre, trecutul și prezentul se intersectează, se suprapun, actori și spectatori devin contemporani pe fondul unei supravegheri reciproce. Regizorii au recurs, treptat, și la folosirea unor oglinzi mai „teatralizate”, oglinzile mate, care își pierd complet valoarea de accesoriu domestic, pentru a-și păstra doar funcția de supraveghere. Strategia complexă a amplasării oglinzii și a direcționării privirilor a fost înlocuită de metafora pereților care nu mai protejează, nu mai ascund
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Maupassant, Bel-Ami, p.64]. Românul ar putea suplini scenă teatrală, observă Ph. Hamon [2001, p.74, 75]. Și aceasta sub mai multe aspecte: mai întâi, constituindu-se că mimesis al lumii sociale care este deja o "mascaradă", o lume deja teatralizata prin diverse ipocrizii ale comportamentului și prin ritualurile vieții cotidiene. Apoi, constituindu-se că o serie de "tablouri" sau de "scene", construcții narative care domină toată jumătatea a doua a secolului al XIX-lea (scenă primei întâlniri, scena căsătoriei, scena
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este cel al dominării scenei de genurile noi sau renovate, corespunzând funcției de divertisment social (comedia de moravuri, vodevilul și opereta). Marea rivala a tragediei clasice și a dramei romantice este acum comedia, care se impune cu tot fastul reprezentării teatralizate. Fără un teoretician veritabil cu exceptia romanticilor, care, în numele apropierii genurilor, includ comedia în dramă, si mai ales a lui Stendhal, care propune în Racine et Shakespeare ÎI un proiect de "comedie romantică" teatrul comic da naștere, după 1950, unei dramaturgii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parizienei, respectând toate legitățile unui joc de teatru bine montat. Ea găsește o formulă subtilă și elegantă de guvernare, care este cea din culise. Confruntarea directă este mai puțin specifică pentru Pariziana, jocul de culise este stihia să. Această concepție teatralizata a acțiunii umane este ireductibil legată de aventură eroinei eliberate de oricare constrângere și care își inventează singură rolul. 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc Femeia se definește prin locul său în familie. Familia conturează diagramă forțelor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
teribil de monotona, incitând-o la lovituri de pasiuni clandestine, utilizând armele în puterea să, mai cu seamă cele ale seducției. Pariziana este femeia care nu mai resimte dragostea că o pasiune profundă și distrugătoare, ci că sentiment frivol și teatralizat. Descurajat de indiferență iubitei, Mariolle se întreabă dacă mai există femei capabile să iubească 295. Această indiferență sentimentală face parte din farmecul modern 296. Iubirea pentru Pariziana se transformă într-o luptă a ambițiilor, ca în concepția modernă. Seducătoare cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
anecdotica și o manifestare de tip teatral. Vizibilizarea femeii în societatea urbană, proces început după Revoluția franceză, s-a accelerat în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. În această perioadă Parisul se constituie că un cadru al reprezentării teatralizate a umanului. Pariziana se implică în acest joc inițiatic de proporțiile urbei, iar caracterul ei impasibil și indiferent determina trăirea unor drame de factură existențiala a subiecților din jur. Teatralitatea este realitatea pe care Pariziana și-o creează. Teatralizării îi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
latura a creației balzaciene: "Artă balzaciana constă într-o abia supravegheată creare și dozare de efecte scenice, într-un joc diabolic al luminilor și umbrelor, în mizarea pe ceea ce scoate în evidență contrastul. Din grăuntele melodramatic ce nimerește pe scena teatralizata cresc lăstarii dramatismului, supuși, apoi, unei tragice uscări treptate" [1989, p.203]. 166 Julien Sorel își gândește existența în termenii unui rol de interpretat, iar Lucien de Rubempré constată că în Paris "tout est spectacle, comparaison et instruction" [Leș Illusions
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Și ar trebui totuși, căci acesta este rostul picturii. Poezia e un accesoriu la calitatea pictoricească și se vădește în modul de expunere, iar nu în alegerea subiectului. Subiecte "Poetice" nu există pentru pictor 432. Și Francisc Șirato remarcă decorul teatralizat, artificialitatea postúrilor, a gesturilor, în aceeași manieră literaturizantă care se constituie, pe un alt versant, ca o trăsătură simbolistă, în măsura în care pictorul încearcă să redea situații emblematice, decupaje ale unei coregrafii hieratice. "D-sa pictează cu predilecție scene din povești cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și nu cea a orientalei care apare cel mai adesea culcată lasciv. Pe un perete se află un nud clasic cu care inevitabil tabloul lui Teișanu intră într-un dialog subversiv, subliniind devierea intenționată de la model. Erosul ei este jucat, teatralizat, o mască de domino îi face imprecisă identitatea și ne așază în fața unui mister facil, poza este o invitație deliberată la voyeurism. Nudul de pe perete, tabloul din tablou, mise en abîme intenționat, este văzut din spate; cel din tabloul propriu-zis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pic exagerat față de realitățile empirice" (1990: 243). Ultimul exemplu pe care îl voi analiza aici reprezintă un extras dintr-un text de ficțiune din seria polițistă a lui Reiner de Claude Klotz. M-au determinat să-l aleg, natura sa teatralizată și aspectul nefuncțional ce pare să-l guverneze: Seria de interviuri televizate, redată mai jos, nu a fost transmisă la televizor în perioada de criză. De altfel, din ceea ce știm, ele nu au fost niciodată programate. Un jurnalist și un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
adecvate de teatralizare (înțelege: obiectivare) a epicului, fără a recurge totuși la practicile obișnuite ale realismului tradițional. De altminteri, grila "realistă" stricto sensu nu funcționa nici măcar în "nuvelele florentine", unde "subiectele", extrase direct din jurnal, erau puse apoi în scenă (teatralizate/ literaturizate) cu ajutorul unor procedee recurente (gen povestirea "în ramă"), fără alte modificări de substanță. Și așa, printr-un transfer abuziv, mistificator, viața ajungea să treacă drept literatură, iar faptul trăit să fie prezentat drept operă de imaginație pur și simplu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și implică o reflecție asupra noțiunilor de credință, valoare sau ideologie. Aceste tipuri de răsturnări sînt dificil de studiat, chiar de teoretizat, chiar atunci cînd ne plasăm în perspectiva teoriei RS. Exploziile revoluționare sau răsturnările politice nu sînt decît traducerea teatralizată a microschimbărilor cumulate care afectează reprezentările, practicile, artele și cultura. Revoluția franceză sau cea americană nu sînt oare exemple clare ale acestei evoluții intelectuale, progresive și difuze, a grupurilor sociale, care se desfășoară mai intens pe parcursul cîtorva ani legați (cf.
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
român să se înnămolească într-o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire de care nici nu mă-ndoiam?)", fie că aluziei îi atașază litotic ideea unei posibile și justificabile corecții, deci o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]